Fiecare apă

să îmi aminteşti să aduc lemne
ne va intra frigul pe horn
în fiecare dimineaţă
o să ai mâinile mai mici

îţi arăt o stradă
în care se aruncă oameni
şi te întreb
cum vrei să ne creştem copiii

copiii cresc
ne împung în burtă de ceva vreme

ieri am închis ultima uşă
gata suntem numai noi doi
hai să le deschidem

între timp
ne vom trezi mai scunzi cu câte o iubire

poezie de Ştefan Ciobanu
Adăugat de Ştefan Ciobanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi

o să mă întreb dacă o să te întreb
cât de mult mă iubeşti dacă m-ai iubi
ce tare m-ai strânge în braţe
când o să-ţi propui
călcându-mă în picioare cu pantofii tăi mici
o să mă întreb dacă o să fie adevărată
povestea noastră de iubire
dacă o să fie vreo poveste de iubire
o să mă lovesc de întrebare până când rana
va sângera versuri
voi lovi cuvintele până când copiii noştri
vor bea whisky în creşe
şi vor fuma marijuana la şcoală
azi o să te întreb de ieri
mâine de azi şi poimâine
ne vom întreba dacă ne iubim
dacă o să am curaj să te întreb
ne vom înălţa până la stele
să găsim leac pentru tristeţe
de plictiseală o să ne întrebăm
ce mai căutăm dacă vom avea timp
pentru alte întrebări azi o să mă întreb
ce vom face mâine dacă nu ne vom iubi azi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clişee adunate

ea spunea că
soare pot să găsesc
şi într-un bec de lanternă
sau
într-un cocktail cu ou

în acele momente
chiar atunci
mona lisa
avea un zâmbet mai aşa

oamenii parcă joacă maroco
când se îmbrăţişează
le auzi liniştea mâinilor
continua ea acest
dialog oarecum

făcea planuri
să vorbim în acelaşi timp
să trăim instantaneu

*

eu sunt din cei care
aud voci în radio

de la o vreme cresc sub ureche
ceva sălbatic

nu mai vreau primăvara
miros de astenie pe gulerul ridicat
dimineaţa nu în nici un caz

învăţ talpa să pipăie
grumazul de la prag
ferm

cei care dorm în schimbul trei
sunt tot mai oameni de la un timp

*

ea
s-a ridicat

dragostea se primeşte în picioare
fără să atingi
covorul/podeaua/pământul/branţurile

de acum suntem răi
urla
fără stop
cu mângâieri de înaltă calitate

lumea să ţipe că

suntem nebuni de perfecţi
cu ore adânci

*

dinţii mei sunt anonimi
e mai bine aşa
îmi fac singur mâncarea
mestecatul flasc
gustul pe alese

măi
linişte acolo

şi mă lovesc cu pumnul în burtă de câteva ori

*

aliona
ascultă muzică din filme

de când a venit din boden
ne căutăm prin
tot felul de metrouri
câteodată luăm tramvaiul de la capăt
eu cel puţin

tot ea
aliona
îşi aranjează lucrurile prin casă
după felul în care cad

încearcă ceva cu mâinile dimineaţa
exersează aruncarea prinderii
ceva greu dar nu de moment

*

eu
nu mă forţez să fiu altcineva
transformarea trage întotdeauna neregulat

visez mereu
întinderi de şampon în apă

*

ea
vorbeşte despre mine
în stil guernica

hai
îi zic
fără să ne cântărim
uşile trântite
fără să privim pumnii strânşi din stradă
(nimeni nu mai aplaudă
de la o vreme)
fără întoarceri pe călcâiele bombate
care să împietrească avalanşele de zăpadă

să ne punem pe umeri
umbrele zvelte

îngrămădiţi unul în altul
săritura ni se va părea
o minge

poezie de Ştefan Ciobanu
Adăugat de Ştefan Ciobanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doi câte doi

trec oameni pe stradă
mândri, sfidători
doi câte doi
uneori şi amândoi
păşesc încet
foarte discret
spre vremea de apoi
sunt oameni mari, de soi
buni să îi pui la gunoi
pe amândoi
mereu mă întreb
desigur fără rost
ce rost am eu aici
în bâlciul asta
mare-mare...
ce pot să fac..
privesc la ei, mă închin, mă întreb
Doamne, ce ai cu noi
ne dai, ne dai doar ticăloşi de soi
mereu doi câte doi
îmi aduc aminte
de o vorbă din bătrâni
despre cei doi..
proştii merg mereu
la braţ
doi câte doi

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copiii îs flori

Copiii îs flori ce cresc
În grădina părintească.
Grădinarii le-îngrijesc
Aşteptând să înflorească.

Fluturii-crai le adună,
Le pun pe cap o cunună,
Şi-într-o bună dimineaţă
Îşi iau zborul către viaţă.

poezie de Dumitru Delcă (12 octombrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

La adăpost pe Oceanul Pacific

După o zi lungă
Tata încuie uşile,
Ferestrele,
Obloanele ferestrelor;
Închide glasul vântului,
Întrebările zilei de ieri.

Mama stinge toate luminile
Din fiecare cameră, din fiecare bufet;
Închide televizorul,
Sclipirile luminii roşii ale inimii,
Ultima stea
De pe acest cer întotdeauna străin.

Şi-apoi, întinşi în pat,
Ascultă-îngrijoraţi sunetele-îndepărtate
Făcute de copiii lor care cresc

poezie de Kapka Kassabova, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copiii ăştia

Copiii ăştia ce mai cresc
Cu harul lor ceresc!
Privim la ei când azi, când înapoi,
Şi ne-nfruptăm cu nostalgii;
Ei pleacă, şi rămânem doi,
Să plângem pe fotografii.

Copiii ăştia ne-au îndulcit iubirea
Şi-au prelungit din nou simţirea,
Ne-au îmbunat şi ne-au secat,
Ne-au stors şi ne-au catifelat;
Ce le-am făcut, fu cu temei;
Ce suntem, suntem pentru ei.

Ne mângiie a lor privire
Şi al lor har cu implinire.

poezie de Laurian Taler din So many words (1 august 2010)
Adăugat de Laurian Taler
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copiii nu sunt singurii care cresc. Şi părinţii cresc. Tot aşa cum noi ne privim copiii, să vedem ce fac cu vieţile lor, tot aşa ne privesc şi ei pe noi, să vadă ce facem noi cu ale noastre. Nu le pot spune copiilor mei să ajungă până la stele. Tot ce pot face este ca eu să mă-ntind spre ele.

citat din Joyce Maynard
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima noapte cu tata

nu am aflat niciodată de ce tata
plângea în somn şi de ce
îşi ţinea mâinile sub cap în aceeaşi poziţie
noapte de noapte
poate că mamei i-a şoptit
înainte de a stinge lumina
când îi cosea buzunarele
găurite de timp
de câte ori îi săream la gât
seara înainte de culcare
lăcrima şi
în răstimpul dintre lacrimi
mă strângea în braţe
dar niciodată
nu mi-a spus te iubesc
îi tremurau mâinile şi vocea
ori de câte ori
încerca să-mi vorbească şi
deseori îşi schimba vorba
cu o întrebare
ai mâncat...
în ultima seară când ar fi trebuit
să-l văd cu mâinile aşezate sub cap
avea mâinile încrucişate peste piept
şi dormea
dimineaţă când am dat fuga la patul lui
să-l trag de mustaţă ca de fiecare dată
mama m-a aşezat pe genunchi
mi-a luat capul între palmele ridate de timp
m-a privit în ochi şi mi-a şoptit ca şi când
tata şi-ar fi continuat somnul
tatăl tău s-a dus să-l întâlnească
pe Dumnezeu
şi mi-a dat de grijă să-ţi spun că tu
îi vei ţine locul.

poezie de Teodor Dume din Ultima noapte cu tata (2021)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima noapte cu tata

nu am aflat niciodată de ce tata
plângea în somn şi de ce
îşi ţinea mâinile sub cap în aceeaşi poziţie
noapte de noapte
poate că mamei i-a şoptit
înainte de a stinge lumina
când îi cosea buzunarele
găurite de timp
de câte ori îi săream la gât
seara înainte de culcare
lăcrima şi
în răstimpul dintre lacrimi
mă strângea în braţe
dar niciodată
nu mi-a spus te iubesc
îi tremurau mâinile şi vocea
ori de câte ori
încerca să-mi vorbească şi
deseori îşi schimba vorba
cu o întrebare
ai mâncat...
în ultima seară când ar fi trebuit
să-l văd cu mâinile aşezate sub cap
avea mâinile încrucişate peste piept
şi dormea
dimineaţă când am dat fuga la patul lui
să-l trag de mustaţă ca de fiecare dată
mama m-a aşezat pe genunchi
mi-a luat capul între palmele ridate de timp
m-a privit în ochi şi mi-a şoptit ca şi când
tata şi-ar fi continuat somnul
tatăl tău s-a dus să-l întâlnească
pe Dumnezeu
şi mi-a dat de grijă să-ţi spun că tu
îi vei ţine locul

poezie de Teodor Dume din Carte; Ultima noapte cu tata. Editura Pim (2021)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima noapte cu tata...

nu am aflat niciodată de ce tata
plângea în somn şi de ce
îşi ţinea mâinile sub cap în aceeaşi poziţie
noapte de noapte
poate că mamei i-a şoptit
înainte de a stinge lumina
când îi cosea buzunarele
găurite de timp

de câte ori îi săream la gât
seara înainte de culcare
lăcrima şi
în răstimpul dintre lacrimi
mă strângea în braţe
dar niciodată
nu mi-a spus te iubesc
îi tremurau mâinile şi vocea
ori de câte ori
încerca să-mi vorbească şi
deseori îşi schimba vorba
cu o întrebare
ai mâncat...

în ultima seară când ar fi trebuit
să-l văd cu mâinile aşezate sub cap
avea mâinile încrucişate peste piept
şi dormea
dimineaţă când am dat fuga la patul lui
să-l trag de mustaţă ca de fiecare dată
mama m-a aşezat pe genunchi
mi-a luat capul între palmele ridate de timp
m-a privit în ochi şi mi-a şoptit ca şi când
tata şi-ar fi continuat somnul
tatăl tău s-a dus să-l întâlnească
pe Dumnezeu
şi mi-a dat de grijă să-ţi spun că tu
îi vei ţine locul

poezie de Teodor Dume din carte: Dumnezeu, tăcut ca o lacrimă (2020)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima noapte cu tata

nu am aflat niciodată de ce tata
plângea în somn şi de ce
îşi ţinea mâinile sub cap în aceeaşi poziţie
noapte de noapte
poate că mamei i-a şoptit
înainte de a stinge lumina
când îi cosea buzunarele
găurite de timp

de câte ori îi săream la gât
seara înainte de culcare
lăcrima şi
în răstimpul dintre lacrimi
mă strângea în braţe
dar niciodată
nu mi-a spus te iubesc
îi tremurau mâinile şi vocea
ori de câte ori
încerca să-mi vorbească şi
deseori îşi schimba vorba
cu o întrebare
ai mâncat...

în ultima seară când ar fi trebuit
să-l văd cu mâinile aşezate sub cap
avea mâinile încrucişate peste piept
şi dormea
dimineaţă când am dat fuga la patul lui
să-l trag de mustaţă ca de fiecare dată
mama m-a aşezat pe genunchi
mi-a luat capul între palmele ridate de timp
m-a privit în ochi şi mi-a şoptit ca şi când
tata şi-ar fi continuat somnul
tatăl tău s-a dus să-l întâlnească
pe Dumnezeu
şi mi-a dat de grijă să-ţi spun că tu
îi vei ţine locul

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ziua de Paşte

Toţi copiii azi se-mbracă
Cu ce au ei mai frumos,
Şi părinţilor le cântă,
Învierea lui Hristos.

Şi la masă, ciocnesc astăzi,
Toţi copiii cei cuminţi,
Ouă roşii şi pestriţe,
Cu iubiţii lor părinţi.

Toţi copiii azi sunt darnici,
Căci ei ştiu că lui Hristos,
Îi sunt dragi numai copiii
Cei cu sufletul milos.

Şi copiii buni la suflet,
Azi cu bucurie dau,
Cozonaci şi ouă roşii,
La copiii care n-au.

poezie pentru copii de Elena Farago
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Indiferent dacă cresc, ei rămân totuşi copiii noştri, şi unul din cele mai importante lucruri pe care le putem dărui este dragostea noastră necondiţionată, o iubire care nu depinde de nimic decât de faptul că sunt copiii noştri.

citat din Rosaleen Dickson
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între Ani!

A mai trecut un an fără să vrem,
Am făcut şi facem tot ceea ce putem,
Ca să ne fie drumul vieţii cât mai uşor,
Pentru unii drumul lor parcă-i un zbor.

Copiii vor repede ca să crească,
Bătrânii şi-ar dori să întinerească,
Noi, ceilalţi, nu avem timp să ne gândim,
Dar ne-am dori, tineri mereu ca să fim.

Copiii cresc repede fără să ştie,
Bătrânii se gândesc, dincolo cum o să fie,
Noi mergem înainte purtaţi sau nu de val,
Dar unii dintre noi, nu mai ajung la mal.

Iată-ne ajunşi în ziua dintre ani,
Ziua în care uităm că avem duşmani,
Majoritatea vom petrece şi fără mulţi bani,
Mulţi, dar nu toţi vor apuca noaptea dintre ani.

Cu toate acestea, eu vă îndemn la iubire,
La cât mai multă înţelegere, pace şi fericire,
Să încercăm să fim mai buni în fiecare an,
Şi fiecare dintre noi să ajute, chiar şi pe duşman.

Viaţa este calea spre eternitate,
Şi fiecare an este un pas,
Câţi oare dintre noi, în realitate,
Ştim cât timp sau paşi, ne-a mai rămas?

poezie de Ovidiu Kerekes (31 decembrie 2013)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai ceva decât copiii

Copiii spun lucruri trăsnite,
(Mai ceva decât flecarii)
Dar, după cele auzite,
Îi întrec… parlamentarii.

epigramă de Gheorghe Enăchescu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii planetei

Suntem mult prea mici
În astă lume mare...
Sunt valuri prea înalte,
Când noi suntem prea scunzi...
Sunt mult prea multe lacrimi
Închise-n vieţi amare,
Suntem mult prea mici
Când ne-arătăm rotunzi...

Suntem mult prea răi
Pe o planetă bună...
Sunt oameni care mor,
Când trupul le trăieşte...
Sunt mult prea multe crime
Iar viaţa prea nebună,
Suntem mult prea reci
Când viaţa ne-ncălzeşte...

Suntem mult prea mici
Ca oameni, noi cu noi...
Sunt răni ce am uitat,
Când ele nu te uită...
Sunt mult prea multe sarcini
Şi nu-s purtate-n doi,
Suntem mult prea orbi
Când viaţa este mută...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-ţi aminteşti asta

Găseşte-mă când n-o să mă auzi.
Găseşte-mă când eşti trist.
Împărtăşeşte fericirea,
aprecieză gesturile mele mici,
dar întotdeauna să-ţi aminteşti asta,
în fiecare zi, în fiecare moment.
Atâta timp cât nu va fi zâmbetul meu...
dar eu cu gândul voi fi acolo...
Timpul se va gândi la tine,
dar mai frumos e să trăieşti iubire,
în fiecare zi ca în prima zi.

poezie de Eugenia Calancea (15 februarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce să-ţi aduc iubito de pe mare?

Ce să-ţi aduc iubito de pe mare,
Ce să-ţi aduc iubita mea de pe ocean?
Ce să-ţi aduc iubita mea din depărtare,
Din timpul şi din mitul necontemporan?

Ce să-ţi aduc iubita mea din Atlantida,
Ce să-ţi aduc iubita mea de pe Olimp?
Ce să-ţi aduc iubito din legenda
Unui ţinut şi a unui ev uitat de timp?

Vrei să-ţi aduc poemele străvechi despre iubire
Şi diamante ferecate-n aur şi argint?
Sau amfore greceşti scăldate-n nemurire,
Din Sparta din Athena sau Corint?

Poate doreşti să îţi aduc numai seninul
Şi liniştea albastră din nemărginiri?
Ori poate vrei ca să-ţi aduc destinul,
Potopul şi blestemul unor mari iubiri?

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câinele în noaptea de Crăciun

Aceasta este prima mea noapte de gardă,
Noaptea de Moş Ajun.
Copiii dorm cu toţii sus, în paturi calde,
Iar eu păzesc ciorapii şi brăduţul de Crăciun.

Ce se aude... umblă cineva pe-acoperiş?
Să fie-un şoricel sau mâţa mustăcioasă?
Coboară oare cineva pe horn?
Un hoţ cu barbă mare,
Cu ditamai sacul, a venit la furat la noi în casă.

Mârâi, latru,-l muşc de fund.
Hoţomanul ţipă, sare în sanie, vrei, nu vrei;
Îi sperii ciudaţii cai, care-o zbughesc în zbor nebun.
Am băgat groaza-n toată gaşca de derbedei.

Acum în casă este iarăşi linişte şi pace.
Ciorapii sunt în siguranţă, cum se vede.
Cât de bucuroşi vor fi copiii dimineaţă
Când vor vedea cum am păzit brăduţul verde!

poezie de Shel Silverstein, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

O declaraţie: copiii care urmăresc programe TV violente tind să fie mai violenţi atunci când cresc mari. Dar este televizorul cel care a cauzat violenţa, sau copiii violenţi preferă să se uite la programe violente? Foarte probabil că ambele afirmaţii sunt adevărate. Apărătorii violenţei comerciale de la TV susţin că oricine poate să deosebească televiziunea de realitate. Dar programele pentru copii de sâmbătă dimineaţa difuzează în medie 25 de acţiuni violente pe oră. În cel mai bun caz aceasta desensibilizează copiii mici la agresiune şi cruzime aleatoare. Iar dacă adulţilor impresionabili li se pot implanta amintiri false în creiere, ce implantăm în copiii noştri, atunci când îi expunem la vreo 100.000 de acţiuni violente înainte ca ei să absolvească şcoala primară?

citat celebru din Carl Sagan
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!