În aura luminii
Am ascultat firele de iarbă cum cresc
glasul florilor în diminețile de mai,
și-mi place să-ți văd ochii înrourați de bucurie.
Simt cum se așează-n memorie fiecare gând
cu câte o dorință ascunsă,
vreau să arunc pe geam întunericul
să rămân în aura luminii din interior.
M-am petrecut în cuvinte,
sunt mulți care o fac bine,
păsările cântă frumos și nu se opresc,
doar când își pierd cerul
și cad la pământ.
am învățat să cobor
în adâncul sufletului,
să urc treptele iubirii în fiecare zi
și să aștept partea de privire
cu răbdarea tăcerii din surâsul tău
ce mă cheamă,
să deschid aripile și să zburăm împrteună.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Trecător pe la porțile iadului
Am conturat fiecare cuvânt spus sau scris,
l-am încărcat cu semnificații
și doresc încoronarea pierdută demult.
M-am spovedit poemelor mele
în momente de meditație deplină,
am plâns cu ele prin lacrimile dimineții
și ochii mei au rămas de rouă.
M-am poticnit în fiecare clipă,
un trecător pe la porțile iadului
și n-am găsit al drum al căutării
fără să mă opresc la nopțile tăcerii
în care umbrele rămân pe acoperișurile lumii.
De când mă paște întunericul
cu partea mea de contribuție,
se vor netezi zorii și încă o zi
își va desface aripile ca o pasăre
fără să mă pot agăța
de frânghiile cerului
la care vreau să urc.
Lumina fuge printr-un tunel de foc.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Felinarul inimii
Trec prin zile necunoscut de semeni,
vorbele le rostesc în gând,
să nu-mi simt dinții cum mușcă din cuvinte.
Nicio zi nu-mi fură ochii,
nu-mi atinge privirea,
unele sunt blânde ca un câine bătrân,
altele, nărăvașe ca un armăsar scăpat din pripon.
Fiecare are un perete de tristețe și unul de bucurie
pe care-i înghit rănile pământului.
Privesc cu mirare cerul căzut peste copaci
sub care nici o umbră nu e de-ajuns
pentru tandrețea cu care-mi acoperi visul.
Poate o să vină noaptea
cu zvârcoliri fără durere, fără lacrimi,
doar cu brațele tale înlănțuind
un trup cu aura iubirii
rămasă de veghe,
ca un felinar al inimii
cu flacăra mică.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (16 februarie 2012)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Limba în care scriu
am cântărit fiecare vorbă și cuvânt
din limba în care scriu
și mi-am găsit în ele sufletul în murmur
am căutat în fiecare miezul seminței
modul ei de germinare
sunetul acela crud al verdelui viu
care răspunde c-un surâs luminii.
și m-am trezit într-o lume sensibilă
ce nu se lasă îndepărtată de frumos
pune în matcă cursul apelor
peste care trec poduri de speranțe
de când îmi ești alături
mă tot întreb unde-mi păstrez inima
și unde o găsesc iubită
când tu ești plecată departe
timpul care mă încape zilnic
fuge mai repede decât mă aștept
temerea pe care încă n-o scriu
este că nu te vei mai întoarce
dar aripile trebuie să rămână în zbor
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am iubit zborul cu fiecare pasăre
Mă doare gândul ce-mi scormonește-n memorie,
speranța respiră prin trupu'-i fusiform,
lumina mă cheamă prin cuvinte.
Am iubit zborul cu fiecare pasăre,
m-am silit să capăt aripi,
am căpătat doar forma lor
în mâinile care prind între degete vântul,
noaptea mă leagănă cu întunericul cernut
în site mișcate de stele.
Nu știu să mă desprind singur de pământ,
ce am visat s-a contopit în iubire,
continui să mă caut în întrebări și răspunsuri
și răzbesc din ce în ce mai greu.
Moartea îmi pare și ea nefolositoare și dușmană
pentru colțul care-l dai degeaba
în momente nepotrivite pentru toți.
Fug departe de singurătate,
dar o preamăresc în clipele de răvășire,
tu știi câtă dragoste acumuleaz în suflet
încât nu-mi schimb starea în care mă afund
cu nici o formă cunoscută de fericire.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt prezent
De la naștere m-au lăsat să aștept
m-au învățat să mă lupt cu timpul,
porțile la care bat se deschid greu,
dar trebuie să intru.
Sunt prezent
în toate întâmplările și ele mă încearcă
și chiar dacă mă rănesc
lupt până la epuizare.
Strig cu revoltă,
nimic nu mă oprește în loc
și nici nu mă tem
când îmi topesc seva
în fiecare cuvânt.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu fața spre lumină
Din umerii tăi cresc aripi de păsări
și sub fiecare piatră cauți cuvinte
care nu mă lasă singur.
Cu fața spre lumină
uit relele lumii și mă adâncesc în amintiri
deși sunt destule convulsii,
nu-mi pierd cumpătul.
Nu mă dezic de propriile trăiri,
nici de groaznicele întâmplări,
ele rămân în trecut
și îmi dau ochi de vultur
pentru un viitor neprevăzut.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De când mă tot cauți
Am cântărit vorbele nefericiților lumii
și sunt foarte grele,
te simt nedumerită și goală.
Tot mai cred în minunile creației
înaintează cu lumina prin întuneric,
pentru îndoielile care mă stăpânesc
îmi cer iertare.
Sunt dependent de legile societății
și le accept din teama de ceilalți,
nu mă mai înșală aparențele,
dar mă înșală cei ce știu să o facă,
nu-i arăt cu degetul,
dar dacă pot îi ocolesc.
De când mă tot cauți
am încercat să te privesc în ochi,
ochii știu multe și trebuie atent citiți
de fiecare dată până-n adâncul tăcerii.
Nopțile și zilele mă scot din umbră
și te acoperă cu lumină,
cerul odihnește pe un nor alb
sub care mă iubești.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De câte ori...
Mă pierd zile la rând... cu capu-n nori!?
Privesc cu ochii goi chipuri prin sticlă
Și-i strig în van; aivea nu se-aplică
De câte ori, de câte ori...
M-avânt cu gând d-elan în fiecare zori,
Trăiesc clipite de tumult de vis;
Sunt un torent de reușite, nedescris
De câte ori, de câte ori...
M-afund în misticism ce-mi dă fiori
Cu închinări la țeluri destrămate;
Invoc în van pe Dumnezeu la pietate
De câte ori, de câte ori...
Mă simt rănitul d-exterminatori
Și-mi vreau răscumpărări de libertăți și bunuri
Furate de la viața-mi, cu mentalele străbunuri,
De câte ori, de câte ori...
Mă resemnez în cânt de coardă de viori
Înghesuit în mine, adâncul... Îmi deplâng
Destin de începuturi cu piciorul stâng
De câte ori, de câte ori..
De câte ori mă știu prin amintiri cu nori,
De câte ori mă văd plângând săruri de mare,
De câte ori am dăruit sau am primit o floare?!?...
De câte ori, de câte ori...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 septembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum cântecul păsării
Lasă-mi hărăzit harul
ce mulți dintr-ai mei l-au avut
chiar fără să știe.
Adaugă-mi în cuvinte sâmburii
spuselor de către ursitori,
când gândul mi-l cheamă zeul hârtiei
chiar și ce scriu fără mirare
inimii mele să-i fie deajuns.
Nimbul celor aleși
mi-l pune pe frunte-n lumină
cum cântecul păsării
ce se anunță pe sine la concert
în fiecare primăvară
și apoi tace.
Lasă-mi harul meu dăruit
celor cu sufletul atins de cuvinte
ca un balsam nevăzut,
plăcerea de a fi absorbit de frumos
până-n adâncul iubirii.
Prin mine trec fluturi
Ea era sortită să-mi fie umbră,
gleznă subțire cu pulpa sonoră,
rotulă în fiecare cuvânt.
Ea se cățăra pe ploi
ca să înverzească pământul,
totul să înflorească.
De bucurie eu
o priveam ca pe-o minune
întinsă peste lume.
Strălucea mai mult decât e posibil
în ochii mirați
și nu observa nimic deosebit
la privitori.
Prin mine trec fluturi,
neoprite invazii
ca și literele arzând
în cuvintele hrană.
Urmează clipele acelea relative
ce fumegă prin aer zborul,
să simt pe dinlăuntru gustul tău
ce-mi lasă pe inimă o pată.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Curcubeele dimineții
Nu mă mai întorc la vechile forme,
pășesc spre noile deschideri
sunt un mugure care așteaptă căldura
lumina îi mângâie ochii până văd cerul
și nimic nu se întâmplă,
fără Dumnezeul primăverii din mine.
Nu mă pierd în cuvintele nopții,
diminețile mele au curcubee după ploi
care beau apă din râuri
și răsăritul topește întunericul în ele,
voi fi mereu la izvoarele orizontului
unde minunea se naște liberă.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragostea curioasă
noaptea se rostogolește în hăul cu întunericul zdrențuit
de cârtițele neobosite ale lumii
ziua nu mai are amiezele somnoroase de altădată
cu soarele deasupra capului odihnind
dragostea o simt la fel de curioasă
nu se întâmplă aproape nimic
ierburile cresc la fel
pomii înfloresc
și eu mă simt cuprins de întreg frumosul
pentru care te iubesc
privește-mă cu ochii de verde
nu-mi văd umbra și o caut cu pașii
gândurile nu mă lasă să stau locului
dar trăiesc închis în cuvinte
dacă vii să mă vezi
ascultăți în fiecare clipă inima
și nu vor mai trece nefructificate
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvintele deschid porțile
E un senin cu tine-n gânduri
pe care-l împrumută și cerul,
lumina strălucitoare și caldă
acoperă cu o amiază de albine
salcâmii cu aripi de flori.
Cuvintele deschid porțile
când vreau să-ți ating sufletul
pe care ți-l pui în palme,
să-l simt cum flutură taine.
Când încep să-i deslușeasc iubirea
care-l unge cu miere
trebuie să te grăbești.
Timpul nu-și lasă clipele să odihnească
în trupul tău fragil
ce se năruie câte puțin
și odată cu el
pleacă toate întâmplările.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gând liber
lângă templul soarelui
viața cade în genunchi
prin fiecare clipă timpul privește smerit
găurile negre ale universului
pământul vieții și al morții
înflorit de suspine
se acoperă cu cerul înstelat
și rodește sub tălpile noastre
minunile vârstei
pun-n cap
fiecare gând liber
toți se bucură
de noile virtuți ale minții
în surâsul stelelor
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În fiecare lucru te caut
În fiecare poem mor câte un pic de dragul tău,
când scriu, mă trec cruci de jar
și cerul începe a mă ustura sub pleoape,
simt picioare de sfinți, trecându-mi prin ochi
apăsând-i până la lacrimi,
dar eu nu mă opresc
până nu storc din cuvinte toată viața.
În fiecare piatră te caut cu dalta sufletului
și te cioplesc până îți simt zâmbetul că se zbate,
la fel ca pasărea din colivie, flămândă de cer,
apoi te pipăi cu toate simțurile
ca și când aș sărută degetele lui Dumnezeu
în care stau atârnată...
În fiecare durere mă sprijin de tine
și tot ce sunt mă transform
într-o pâine fierbinte, din care aș vrea
să rupă îngerii în fiecare dimineața,
să înfloresc la fiecare înghițitură a lor,
fluturând in tine rochia de mireasă a cărnii mele.
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-o noapte străină
Mă părăsește trist câte o noapte străină
și rămân tot mai sărac în dragoste înfocată,
aici în dorul atingerii zac printre obiecte
ca într-un câmp desțelenit de cuvinte
în care semințele așteaptă să iasă la lumină
și strălucesc pe malurile verzi ale cerului
unde norocul a rodit în fiecare an.
Acum, că ai furat startul în spațiile tăcerii
unde trecutul și-a lăsat amprentele
pe buzele serii unde cântecul îmbrățișează
coloanele sonore ale visului îndrăzneț,
privesc cum iubirea se lasă furată
de marile suflete ce respiră adâncul bogat
și mă întreb cu ce gând voi pătrunde
pe sub poarta sărutului de piatră
mereu tânăr și în amurg.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmbătrânit ca un fluture
Noaptea își va bănui întunericul de trădare
cât îngerii cu aripi albe au ajuns la timp
și s-a făcut pace între dușmani.
Râurile se vor liniști după furtuni deocheate
de se vor putea trece și fără poduri
spre luminoasele orașe din depărtare,
oamenii vor purta cu ei cuvântul ce-i va uni
dând un alt înțeles apropierii
din fiecare unghi.
Mai bogați cu câte o faptă
se vor simți sănătoși în gândire
și fiecare va arăta câte un semn de bunăvoință
cu surâsul pe fața luminoasă
și bărbații vor purta câte o floare
pe care s-o dăruiască unei femei
cu toată dragostea inimii lor
care vorbește prin gesturi gingașe
și nu risipește nimic din ce prisosește.
Chiar și cei rătăciți peste măsură
se vor trezi cu alte gânduri adânci
purtând în carne porniri viclene
care le încearcă răbdarea,
mai frumos decât crepusculul serii
în care culorile sunt nuanțate,
mă înfășor cu aerul ars de peste zi
îmbătrânit ca un fluture
ce nu vrea să moară de atâta miros pătrunzător
dintr-o noapte bântuită de temeri
într-o casă cu stafii.
Cine o să urce treptele cunoașterii
desupra de ce poți înțelege?
Nu știu nimic altceva pe lume,
să macine mai mult trupul
decât suferința
crescând...
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Filă de iubire
te aștept să vii
să vii, să vii femeie, într-o zi
printre duioase șoapte și tainice suspine
să strâng cu dragoste, cu dor nebun
un vis, un sân, un gând
să fii o stea în nopțile târzii
să fim un doi, doar noi
pe fluvii întinse de dor
să ne dezbrăcăm de prejudecăți
să ne azvârlim în ape
să plutim apoi, goi, nebuni și puri pe aripile iubirii
să îți spun cuvinte duioase, line
să te pierd printre șoapte
să te trezesc în zori cu un sărut
zorii vântului în țipătul pământului
mi-e dor nebun de tine
știi iubire, știi...
eu sunt nebunul ce îți cântă
sub balconul sufletului tău
în fiecare noapte al meu dor
mi-e dor să te dezbrac de stele
să te învelesc apoi cu ele
ele, cele
să te trezesc
din clipa pătimașă de iubire
goală de gânduri, lângă mine
nemărginirea iubirii mă cheamă
iar și iar, la tine
în cascade de amor
ce plâng, ce ard, ce dor
da, te doresc, fiindcă iubesc
e vina, e păcatul meu
iubirea mea pășește către tine
te vreau mereu, te vreau cu mine
tu ești fila existenței mele
născută de a fi iubită și dorită
iubește-mă femeie așa cum te iubesc și eu
ce va mai fi, de va mai fi
vor scrie cronicarii, într-o zi...
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina vine din spate
Printre noi se strecoară umbra,
lumina vine din spate
scăpată după norul viclean
din partea de apus zilei
pe unde fug ploile vieții,
pământul se deschide cu bucurie
și aleargă de sub pași.
Cerul se-ntunecă și alunecă peste păduri
ca o haină cenușie fără mâneci,
mă-ntunec și eu, te privesc în ochi,
în ei totuși rămân raze sclipitoare
în irisul ca un cerc de foc
din care sar scânteile iubirii
și-mi luminează drumul.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă vii să mă vezi
noaptea se rostogolește în hăul cu întunericul zdrențuit
de cârtițele neobosite ale lumii
ziua nu mai are amiezele somnoroase de altădată
cu soarele deasupra capului odihnind
dragostea o simt la fel de curioasă
nu se întâmplă aproape nimic
ierburile cresc la fel
pomii înfloresc
și eu mă simt cuprins de întreg frumosul
pentru care te iubesc
privește-mă cu ochii de verde
nu-mi văd umbra și o caut cu pașii
gândurile nu mă lasă să stau locului
dar trăiesc închis în cuvinte
dacă vii să mă vezi
ascultăți în fiecare clipă inima
moartea nu se va opri
va trece tristă pe lângă tine
și ne vom iubi o vreme
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorință
În puterea nopții, contemplând tăcerea,
Îi caut chipul rătăcind prin labirint,
Doar ea strângând-o-n brațe îmi aduce alinarea,
În Universul debordând, așa sunt eu... un suflet rătăcit,
O lacrimă, un zâmbet, o nesfârșită așteptare,
Un vers strigând - iubire vino de mă ia!-,
Aștept surâsul tău să lumineze cerul,
Sunt tot ceea ce simt, vreau doar să fii a mea.
Așa te simt pe tine suflet cald...
În ecourile vocii tale mă pierd, nu vreau să fiu găsit,
Un înger să fiu, aș vrea să cad...
Să devin muritor și să te fi iubit.
Întorc o filă a sufletului meu,
Umplu un gol, așternând emoții pe-o hârtie,
Nu te-am ținut în brațe, dar mor de dorul tău...
Făra tine versul n-are niciun rost.
poezie de Alexandru Nicovici (2009)
Adăugat de Alexandru Nicovici
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.