Lacrimi de noapte buna
S-a scuturat copacul visurilor noastre,
Acum cand toamna plange iluzii-n cimitire,
Se sting povesti inscrise in palme reci de astre
Si curg din ceruri moarte potoape de iubire.
Intunecata-i zarea, candva asa senina,
Saruta orizontul cenusa unui pas,
Pe-un colt de luna verde o pasare se-nchina
Pentru un drum din urma si-un veac de bun ramas.
Se scutura din aripi de zboruri invechite
Suspinele amare de nouri vinovati
Si ploua cu tristete si ganduri ruginite
Pe stinse felinare si ingeri alungati.
Se-aduna tot mai multe trecuturi ingropate
Si bantuie prin noaptea ascunsa-n asternut,
Adorm caldute lacrimi in brate leganate
De-un suflet prea albastru si prea necunoscut.
poezie de Maria Marinela Circiumaru
Adăugat de Carolina Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Citate similare
Primavara moarta
Tacere mocneste sub aripi de veac,
Sub stinse cuvinte, pe buze desarte,
Scrisori ravasite de-un dor fara leac
Si-o frica de lungi asteptari si de moarte.
Copacul ce plange la marginea lumii,
Crestat are-n talpi suspinul dintai
Si-i leagana plansul in brate nebunii,
Si-i picura stele pe vechi capatai.
O aripa franta sub pasii de lemn
Isi striga din urma pierdut zburator,
Iar urme carunte, supuse la-ndemn
Ar vrea sa se-ntoarca din caile lor.
Dar zarea-i tot muta si tot neatinsa,
Si nu mai e timp de-o alta minune,
Sub pleoapa albastra, de ganduri aprinsa
Chemari tot mai albe incep sa rasune.
Poveste pe-un colt de pamant mazgalita,
A vis mirosind, si-a toamna, si-a viata
Coboara in palme supusa, soptita,
Se-aduna-n lumina de umbre si-ngheata.
poezie de Maria Marinela Circiumaru
Adăugat de Carolina Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu esti...
Cu tine infloresc gradinile,
Cand soarele se-aseaza-n
parul tau,
Si miile de raze sparg bobocii,
Cu ajutorul zambetului tau.
Cu tine se-negreste cerul,
Cand norii se ating de chipul tau,
Si-ti simt tristetea-n colt de gura,
Ce sapa riduri, an de an.
Tu esti samanta-n vant lasata,
De-un Dumnezeu, sa nasti samanta,
Cu dragoste sa cresti apoi,
Rodul iubirii crud si verde.
Tu esti un cufar plin de amintiri,
Inchis cu lacate pazit de ingeri,
Deschis doar la lumina lunii,
Cand dorul tipa-n inima si iris.
Tu esti o insula pustie,
Pe care poate plange un barbat,
Din dor de frumusete si iubire,
Din dor de tine, cum te-a cunoscut.
Tu esti cuptorul ce incinge,
Si arde inima unui Adam,
Cu flacara atat de rosie,
Aprinsa de minciuni si multe interese.
Tu esti un san cu lapte dulce,
Pentru copilul tau ce-ti plange,
Esti cantecul ce-adoarme inger,
Binecuvantat noapte si zi, de Domnul.
Esti ghimpele din coasta lui,
Din coasta dulce, a barbatului,
Ce-ti lasa toata mierea lui,
Pe buze cu miresme amarui.
Tu esti imblanzitoarea inimilor reci,
Cand sunt pierdute in aceasta lume,
Ce pribegesc doar cand sunt stele,
Si fug de soare, fug de lume.
Tu esti vazduhul ce framanta,
Gheme de nori, plini de suspinuri,
Din dor de mama si de tata,
Aduci doar ploaie si reci-vanturi.
Tu esti un plans in cimitire,
Multi ani de-acum incolo,
Esti oarba ce nu are liniste,
Pana nu-ti saruti, stelele stinse.
Esti vas din lut usor ori greu,
In mainile olarului ales,
Pictat si fasonat duios,
O viata-ntreaga, cu iubirea lui din suflet.
Tu esti o luna-n colt taiata,
Atunci cand ai o suparare,
Esti luna plina ce se schimba,
Dupa cum adie vantul, noaptea.
Tu esti un iepure ce fuge,
De dragoste, iubire si iertare,
Te-ascunzi in lan de maci si gemi,
In brate mincinoase, ce apoi te-mpusca.
Tu esti minune pe pamant,
Esti intrebare si suras,
Esti un razboi si-o furca oarba,
Ce-aduna bani, si toti barbatii slabi gramada.
Tu esti salbatica din pesteri reci,
Femeia ce-si blesteama zilele,
Un clopot ce nu oboseste,
Sa bata zi de zi, cu vorbe grele.
poezie de Adelina Cojocaru (8 martie 2017)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploua...trist...
A inceput sa ploua... trist
Iar gandurile imi aluneca
Pe pietrele ude
Ma impiedic de picaturi
Si uneori... cad zambind
Lacrimi sunt oare stropii?
Parca i-as plange
De prin adanci trecuturi
Sau... nu mai stiu
De cand noroiul
Nu mi-a mai cantat pe gene
Si de cand aripile tacute
Au inceput sa-mi curga
A maini
Ploua trist
Si eu nu mai stiu
Sa-mi ascund ochii, buzele
Nu mai stiu sa ma lupt cu stropii
Ce ma pipaie lacomi
Infiorandu_ma cu degetele lor reci
Sau poate... nu mai vreau
poezie de Cătălina Stănescu
Adăugat de Adnana Ilfoveanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tristeti desuete
Bantuie tainic umbra unui menuet
Raspandind cu pasul sau usor
Parfum de pian cu coada violet
Sau de liliac afon si inodor
Scartaie urma lasata pe parchet
De soapta unui do minor
Si ganduri cadentate de profet
Alunga rima din colindator
E seara zilei cand gandurile-apun
Ploua cu dintii soarelui de ieri
Ninge cu vorbele groparului nebun
Adie vantul marilor taceri...
Si ca o viespe grasa la magiun
Trag ganduri mari sau doar pareri
La mintea obosita de parfum
A ultimului eunuc strajer...
Sunt singur peste toate cate stiu
Fac curte gandului nespus
Ca as putea candva sa scriu
Atatea cate nu s-au spus
Dar nu mai pot sa cred, refuz,
Ca as putea candva sa fiu
De mine mai presus.
poezie de Adrian Batista
Adăugat de Olga Arghir
Comentează! | Votează! | Copiază!
Straina
Straina esti astazi in lume,
Si rupta esti din bratul meu,
Pribeaga ratacesti pe tarmul,
Unde mi-ai dat, primul sarut.
In maini tu strangi buchet de flori,
In timp ce valul marii te saruta,
Si-astepti s-apar de nicaieri,
Sa-mi lasi in piept, o floare alba.
Tu te-ai trezit in zori cu dor,
Cu dor de mine si-o iubire,
Ce mi-au fost mie streanguri reci,
In jurul inimii, o tinerete-amara.
Acum cand sunt albit si obosit,
De-atata asteptare si durere,
In tine infloresc dorinte si placeri,
Ce-au fost candva, flori inghetate.
Cu lacrimi si plina de regrete,
Doresti sa-ti recunosti gresala,
Si-mi cauti urmele si-astepti minunea,
Sa-ti aud glasul, si chemarea.
E prea tarziu sa-ti fiu aproape,
E prea tarziu pentru noi doi,
Eu am ramas doar amintirea vie,
Asemeni unui val, te-ating si-apoi dispar.
poezie de Adelina Cojocaru (9 iunie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine esti tu?
Eu te cunosc dar cine esti?
Zmeul, imparatul sau Fat-Frumos cel din povesti...?
Afara a plouat mai adineaori
Apoi s-a lasat o ceatza...
Daca-mi limpezesc mintea, te gasesc uneori...
Dar cine esti tu? O pasare,
Un vultur, un strigoi...
Ploase ieri, ploua si azi
Daca v-a ploua si maine si ce daca...
Am timp sa iti pictez chipul in pensula muiata...
Cine esti tu copile? Ma mai cunosti?
Degeaba-mi dai acum un semn de viata,
Ma mai recunosti?
Afara-i frig si gheata de pe geam e groasa
La usa-ti bate frigul, daca nu-i cald in casa
Sunt trista, sunt fericita si-n lipsa de durere
Te chem pe tine ca sa-mi alini orice urma de fericire sau durere...
De doi ani buni ma tot intreb...
Tu oare cine esti?
Esti Fat-Frumos pe-un cal albastru...
Incet-incet imi sting iar glasul
La ce folos, tot nu stiu cine esti...
Poate un inger de la mine din povesti...
poezie de Ana Cirlan
Adăugat de Alesia Moroianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna din noi
toamna asta am să tac,
e prima oară când tac toamna
sau mai bine
am să țin respirația acestei lumi
până când pașii tăi
îmi vor mătura
cioburile arămii sparte în suflet,
scrutez orizontul,
dar privirea nu mai seamănă privire,
totul se rezumă la un tablou imens de albastru
pictat cu aripi de cocori
ce spintecă norii
spre alte dimensiuni
de lumini și enigmatice vise.
În toamna asta nu mai plâng,
plânsul nu mai seamănă plâns,
lacrimile nu mai seamănă lacrimi
ascunse în cearcănele vineții ale ochilor reci,
ca o iarnă polară
sau ca o iubire
care nu mai seamănă iubire.
Un câine al eului
mușcă din toamnă necruțător
devorând-o ca pe un măr,
îi mestecă roșul
ce îmi invadează încet, dar sigur
pupilele prinse în azimutul lumilor noastre,
trezind amorțeala trupului.
Voi muri în toamna aceasta,
dar moartea
nu mai seamănă moarte,
e doar o astenie
rătăcită în anotimpul din noi...
poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!
Regrete
Clepsidra timpului iubirii noastre s-a spart,
Clipele moarte revarsandu-se trist pe covor...
Lasand dare de sange innegrit in urma lor...
Privind la ele ma incearca un sentiment bizar.
Cu mana tremuranda ating un ultim dor...
Inecat in iluzii, se zbate in umbra amintirii -
Ma contopesc cu el, incercand sa dau aripi iubirii...
In van... strang in pumn doar lacrimi ce mor.
Si caut apoi in bezna simtirii prapastia rece
In care am ratacit candva sperantele-mi toate...
Le zaresc risipite pe stanci, in nisip ingropate...
Si-mi amintesc de cearta cu timpul care trece.
Pierdute in trecut sunt visele-mi de dragoste...
Regrete ma inlantuie cand ma gandesc la ele,
La ziua cand ti-am pus in palma sperantele mele
Si pe care le-ai lasat sa cada in umbra unei promisiuni false.
poezie de Maria Cristina Iordache
Adăugat de Maria Cristina Iordache
Comentează! | Votează! | Copiază!
In sunetul ploii de toamna
Din cand in cand cerul isi leagana stropii
reci, ca de gheata, scurgandu-se-n siroaie,
"Levantul" scutura de frunze tomnatice plopii
soptind in ecou angelic sub indolenta ploaie
Un nume rasunand de mult de dor si durere,
in suflet pastrat si scris in tacere.
Pe geamul udat cu lacrimi grele de plumb
stau scrijelite stramb, ard, litere de foc,
Ganduri ramase din vreme inca mai curg
strangandu-se toate, buluc, la un loc,
E-un haos total, numit cutia Pandorei
Si un parfum identic cu-al anemonei.
In aer plin de amintiri si suferinte trecute
se prelinge otrava picurata de-acel nume,
Rostind cuvinte de duh, surde si mute
Se pierde simtirea, se mistuie in lume...
E o balada a sufletului trist, uitata si veche
Scrisa pe-un pergament udat de Nepenthe.
poezie de Anca Mihai
Adăugat de Dia Mocanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimul pas
a inceput sa cred ca iubesc demonul din tine
am inceput sa cred ca totul se va stinge in mine
cand in brate te voi lua si pielea-ti voi saruta
atunci cand iti voi descoperi minciuna...
e greu sa plang cand imi vine sa rad
e al sinuciderii ce-mi vine gand
cand stau si pe poze privesc
cat de greu imi era sa zambesc...
sa mai merg inca o data pe aceeasi strada
mi-ar fi prea greu sa intru pe aceeasi poarta
sa ma intorc in locul in care pe veci am ramas
sa ma bag in patul tau facand un ultim pas...
poezie de Rusoiu Raluca
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezii
Toate in viata sunt intamplari,
Corabii ce trec peste-ale apelor mari,
Tarziul oprindu-l sa-l lege de dig,
Cand tie ti-e cald si cand mie mi-e frig,
Te-nchid in fiinta, prin tine respir,
Si-n inima plansa tu cresti trandafir,
Si-n apa tacerea apoi ti-o prefaci,
Sa ude speranta pierduta-ntre maci.
Si chiar daca-n mine, prezenta ta doare,
Si toamna isi scutura noptile-n floare,
Orasul se duce prin ape ce curg
Si tu ma saruti printre plopi in amurg,
Tainic deschizi catre noapte iar usa,
Din cerul cu stele sa intre cenusa,
Si eu intuneric la piept te cuprind,
Sarutul sa ploua pe chipul tau bland.
poezie de Ion Vanghele (25 august 2009)
Adăugat de Ion Vanghele
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balada cu apus de soare
Seara blanda curge lina
In culori portocalii,
Cerul plin e de lumina
Si de raze rozalii
Care viu izbesc in geamul
Cerului, mangaie norii
Si aflandu-si intreg neamul
Muta de pe arcurii sorii.
E tacerea milenara
Care impresoara ganduri,
Spleenul negru vrea sa doara
Si sa-mpuste randuri-randuri
De pestrite cimitire
Din amurg bolnav de roze
Si sa smulga din privire
Cafeneaua cu mimoze.
Pace-adanca, praf in drum,
Ingeri blonzi coboara-n lume.
Stau doar singur si-ntreb "cum?"
Si mi se raspunde-anume
Din eternul adormit
Odihnindu-se in soare,
Cu vechi vinul, si grait
Intr-o floare care moare.
O, e ora care doare,
Cand lumina pleaca-n cer
Spre a nu se mai intoarce
Si sa doarma in eter.
O, e cerul care tace
In fumat de soare, lung.
O, e toamna care bate
In portile unui vechi burg.
O, e moartea linistita,
A-sfintitul se asaza
Bland in racla si se-nchina
Pana maine la amiaza.
O, e negrul care umbla
Viu, prin spiritele noastre.
O, e cerul plin de umbra
In caderi de stele caste.
poezie de Vlad Stângu
Adăugat de Cristina Mocanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suflet gol
Nu stiu cum s-a intamplat
Timpul de ne-a furat
Tot ce aveam, nici macar n-a intrebat
Caci atunci cand m-atingi
Parca nu esti aici
Si mi-e greu
Prea usor te-ai schimbat
Poate te-am sufocat
Poate n-am spus ce voiai sa auzi
Dar nu pot sa-nteleg
Acum chiar nu mai stiu cine esti.
Chiar nu vezi ca eu sufar din nou
Doar sa adorm langa sufletul tau
Caci eu mor zi de zi cand nu esti
Nici nu-ti pasa daca ma mai gasesti.
Totul e gol, cand nu esti
Iar eu ma sting stiind ca nu ma iubesti
Eu am gresit cu noi doi
Si lacrimi nu te mai aduc inapoi,
Iar viata mea, a ajuns
Doar un loc unde vise-am ascuns.
Nu vreau sa-ti mai explic
Nu vreau sa-mi spui nimic
N-am sa mai plang,
E deja mult prea mult
Visele am sa-mi strang
Si am sa mi le-arunc
Printre nori.
Chiar nu vezi ca eu sufar din nou
Doar sa adorm langa sufletul tau
Caci eu mor zi de zi cand nu esti
Nici nu-ti pasa daca ma mai gasesti.
Totul e gol, cand nu esti
Iar eu ma sting stiind ca nu ma iubesti
Eu am gresit cu noi doi
Si lacrimi nu te mai aduc inapoi,
Iar viata mea, a ajuns
Doar un loc unde vise-am ascuns.
Totul e gol, cand nu esti
Iar eu ma sting stiind ca nu ma iubesti
Eu am gresit cu noi doi
Si lacrimi nu te mai aduc inapoi,
Iar viata mea, a ajuns
Doar un loc unde vise-am ascuns.
cântec, versuri de Natalia Barbu (2009)
Adăugat de Margineanu Victoria
Comentează! | Votează! | Copiază!
Draga mea păpușă...
te-am vrut puternica, te-am vrut independenta
din osul meu ai fost creata- nu din simplu lut
te-am vrut de-o frumusete rara, prin esenta
de o noblete si mai rara eu te-am vrut
te-am vrut senina, fara umbre de tristete
cum vrei mereu un cer albastru, fara nori
cu zambet intalnindu-ma si cu tandrete
indeferent - la miez de noapte sau de zori
te-am vrut mereu asa cum vreau femei frumoase
te-m vrut mereu asa cum vrei si tu- barbati frumosi
te-am vrut mereu ca pe-un cutit taind in oase
si chiar de oasele nu dor- la nebunie dureros
te-am vrut in paturi si te-am vrut pe scene
te-am vrut pe pisc de munte si pe val de mare
te-am vrut mereu in toate pozele obscene
doar intr-o poza- nu te-m vrut- in cea ce doare-
in alte brate nu te-am vrut la nebunie
in alte paturi- nu - si-ntrezaresc
ca-n Univers numai atunci exista armonie
cand sunt iubit, te am si te iubesc
te-m vrut mereu in stanga mea, aproape
te-am vrut mereu in dreapta mea, zambind
sarutul tau mereu l-am vrut cu iz de visini coapte
si licarul din ochi cand stelele se sting
mereu te-am vrut, ducand razboaie pentru tine
mereu m-am vrut in ochii tai cuceritor
si dac- adeseori eram mai rau decat un caine
aveam acelasi sentiment de tainic dor
ca primul meu strabun din pesteri mohorite
la primele ciocniri dintre instinct si fantezie-
femeile exista pentru -a fi iubite
femeia- pentru pura armonie
de-atunci mereu te vreau la nebunie
de-atunci renasc ca Phoenics din cenusa
de-atunci iubito, viata asta-i vie
iar tu iubito- draga mea papusa...
poezie de Iurie Osoianu (22 iunie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ingeri
Ingeri
Ingeri pierduti cazuti in mare
Ingeri rataciti orbiti de soare
Ingeri uitati fara cuvint
Ingeri alungati de pe pamint
Ingeri plingind se-aud in noapte
Ingeri tacuti pasesc spre moarte
Ingerii mor cazuti in mare
De oameni ucisi cu nepasare
Ingerii mor tacuti si reci
Se vad in ochii lor cuvinte seci
Si ruga a pierit cind ingeri nu sint
Ma-ndrept spre infinit calcind pe pamint
Si ochii ma dor spre oameni privind
Strivind in calea lor ingeri murind
Talpile imi ard pe pamint cind pasesc
Ingerii pier iar eu ma ratacesc
Cu ochii flaminzi oamenii pindesc
Ingerii murind spectacol grotesc
Ochii ma dor spre oameni privind
Strivind in calea lor ingeri murind
poezie de Krista Lurtz
Adăugat de Magda Mihut
Comentează! | Votează! | Copiază!
Franturi de ape
mai ploua din cand
in cand
iar stropii ploii
coboara
cadentand secundele
inseland timpul,
vulgari
pacatosi
plini de noi
cand ploua
lumea se sparge
in bucati
diforme
cautandu-se
intre ele
cand ploua
stelele nu mai palpaie
felinarele cerului
pic pic
tradeaza inima
nu mai bate
pentru tine
e una cu ploaia
ce perdea ti-au
asternut ochii
nici macar
pe tine
nu te mai vezi
cand ploua
totul se scurge
chiar si pacatul
clipeste
printre picurii
genelor tale
n-au trecut
inca
atatea brazde
pe obrajii tai
cat sa te acopere
traieste
chiar si viata
ta
s-a scurs un
pic
pic pic
se va intoarce...
poezie de Elena Enache
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunza
Sub pasii mei desculti se schimba-n toamna, frunza
Si imbracata-n aur si rubine, ea vremelnicia-si plange,
Cu-al ei pastel de ruginiu impodobeste panza,
Cand printre stropi de soare tainica se frange.
Purtata pe alei de doruri si de vise,
Saruta talpa mea cu-atata gingasie.
Imi reinvie vechi sperante ce pareau ucise,
Primesc noi aripi, de avant si bucurie.
Aud in suflet fosnete de Dragoste si Har,
Si picuri de iubire in inima-mi zdrobita toarna muza,
Aprind din nou al multumirii vechi si... nou altar,
Sub pasii mei desculti se schimba-n toamna, frunza.
Marius Alexandru
poezie de Marius Alexandru din Doruri Sfinte-Poezii (octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copacul
Hipnotizat de-adânca și limpedea lumină
A bolților destinse deasupra lui, ar vrea
Să sfarme zenitul, și,-nnebunit, să bea,
Prin mii de crengi crispate, licoarea opalină.
Nici vălurile nopții, nici umeda perdea
De nouri nu-i gonește imagina senină;
De-un strălucit albastru viziunea lui e plină,
Oricât de multe neguri în juru-i vor cădea...
Dar când augusta toamnă din nou îl înfășoară
În tonuri de crepuscul, când toamna prinde iară
Sub casca lui de frunze un rod îmbelșugat,
Atunci, intrând în simpla, obșteasca armonie
Cu tot ce-l limitează și-l leagă împăcat,
În toamna lui, copacul se-nclină către glie.
poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Poezii" de Ion Barbu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Trist cantec de dragoste
Numai viata mea va muri pentru mine-ntr-adevar, candva.
Numai iarba stie gustul pamantului.
Numai sangelui meu ii e dor, intr-adevar,
de inima mea, cand o paraseste.
Aerul e-nalt, tu esti inalta,
tristetea mea e inalta.
Vine o vreme cand mor caii.
Vine o vreme cand se invechesc masinile.
Vine o vreme cand ploua rece
si toate femeile poarta capul tau
si rochiile tale.
Vine si o pasare mare, alba.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Enache Andreia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Adio, Eva draga
Tu ai plecat pentru vecie
Noi am ramas, dar pana cand?
Caci firul vieti-i mai subtire
Cu fiecare zi trecand!
Erai o vesela faptura
Atunci cand noi ne-am cunoscut
Dar drumul sinuos al vietii
Ne-a indepartat, poate prea mult.
Acum tu ai plecat pe un drum
Pe care toti il vom urma
Dar nimeni nu va sti nici cand
Nici unde trupul ii va cadea.
E trista aceasta despartire
Fara speranta revederii
Dar toti suntem sortiti pieirii
Caci asta-i mersul reinoirii
poezie de Lia Dumitrescu (27 noiembrie 2011)
Adăugat de Lia Dumitrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!