Copacul
Hipnotizat de-adânca și limpedea lumină
A bolților destinse deasupra lui, ar vrea
Să sfarme zenitul, și,-nnebunit, să bea,
Prin mii de crengi crispate, licoarea opalină.
Nici vălurile nopții, nici umeda perdea
De nouri nu-i gonește imagina senină;
De-un strălucit albastru viziunea lui e plină,
Oricât de multe neguri în juru-i vor cădea...
Dar când augusta toamnă din nou îl înfășoară
În tonuri de crepuscul, când toamna prinde iară
Sub casca lui de frunze un rod îmbelșugat,
Atunci, intrând în simpla, obșteasca armonie
Cu tot ce-l limitează și-l leagă împăcat,
În toamna lui, copacul se-nclină către glie.
poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Votează! | Copiază!
Cartea "Poezii" de Ion Barbu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.