In sunetul ploii de toamna

Din cand in cand cerul isi leagana stropii
reci, ca de gheata, scurgandu-se-n siroaie,
"Levantul" scutura de frunze tomnatice plopii
soptind in ecou angelic sub indolenta ploaie
Un nume rasunand de mult de dor si durere,
in suflet pastrat si scris in tacere.

Pe geamul udat cu lacrimi grele de plumb
stau scrijelite stramb, ard, litere de foc,
Ganduri ramase din vreme inca mai curg
strangandu-se toate, buluc, la un loc,
E-un haos total, numit cutia Pandorei
Si un parfum identic cu-al anemonei.

In aer plin de amintiri si suferinte trecute
se prelinge otrava picurata de-acel nume,
Rostind cuvinte de duh, surde si mute
Se pierde simtirea, se mistuie in lume...
E o balada a sufletului trist, uitata si veche
Scrisa pe-un pergament udat de Nepenthe.

poezie de Anca Mihai
Adăugat de Dia Mocanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte inghetate

M-am trezit in miez de noapte
Un inger cobora pe soapte
Soptindu-mi cu cuvinte reci,
Cat de departe esti.

Lacrimile curg siroaie
Cand iti aud numele prin ploaie,
Cand iti vad poza in noapte
Intr-o rama de diamante.

Te simt aproape, in continuare
Te aud in glasul de privighetoare,
Iti vad chipu de zana
In fiecare raza de lumina.

Versurile scrise in ploaie
Coboara lin pe foaie,
Versuri, de inima dictate
In strofe sunt inghetate.

poezie de Manuel Gabriel Danca (20 februarie 2009)
Adăugat de Manuel Gabriel Danca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fara cuvinte

Si nu-i stiuta soapta a gandului - ci cand
Stapan se-nalta dorul tacerilor din minte,
E-un cantec ce nu-si are nici nume, nici cuvinte
Nu-i ruga, si nici jale, si-i totusi trist si bland.

Si nu ma-ncerc vreo vorba sa-i potrivesc, ma tem -
Ca l-as preface-n ganduri, si gandurile dor,
Ca-s razvratiri nebune adesea-n graiul lor,
Pe cand supusa sortii asa-s si doar te chem…

Isi creste vremea stavili pe drumul dintre noi
Si tot mai greu le numar, si-s tot mai ne-ndurate…
Ce bine le mai stie tacutul cant pe toate
Si nu stiu cine-mi spune ca il asculta doi.

poezie celebră de Elena Farago
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploua...trist...

A inceput sa ploua... trist
Iar gandurile imi aluneca
Pe pietrele ude
Ma impiedic de picaturi
Si uneori... cad zambind
Lacrimi sunt oare stropii?
Parca i-as plange
De prin adanci trecuturi
Sau... nu mai stiu
De cand noroiul
Nu mi-a mai cantat pe gene
Si de cand aripile tacute
Au inceput sa-mi curga
A maini
Ploua trist
Si eu nu mai stiu
Sa-mi ascund ochii, buzele
Nu mai stiu sa ma lupt cu stropii
Ce ma pipaie lacomi
Infiorandu_ma cu degetele lor reci
Sau poate... nu mai vreau

poezie de Cătălina Stănescu
Adăugat de Adnana Ilfoveanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melancolie

E timpul cand se sting pe rand
toti trandafirii in gradini,
Petale ofilite si lumini
se risipesc in adieri de vant.

E timpul cand frunzele plang
cu lacrimi mute pe poteci,
Fiori prin inimile noastre reci
ranesc atatea vise ce se frang.

E timpul cand culorile se mor,
Si parca noi tristeti reinvie,
E timpul de melancolie,
Cand toate amintirile uitate dor.

Ne-au asurzit iubirile in gand,
Si suntem astazi, simplu, doi straini,
E timpul cand se sting pe rand
toti trandafirii in gradini.

poezie de Marius Alexandru (18 septembrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi de noapte buna

S-a scuturat copacul visurilor noastre,
Acum cand toamna plange iluzii-n cimitire,
Se sting povesti inscrise in palme reci de astre
Si curg din ceruri moarte potoape de iubire.

Intunecata-i zarea, candva asa senina,
Saruta orizontul cenusa unui pas,
Pe-un colt de luna verde o pasare se-nchina
Pentru un drum din urma si-un veac de bun ramas.

Se scutura din aripi de zboruri invechite
Suspinele amare de nouri vinovati
Si ploua cu tristete si ganduri ruginite
Pe stinse felinare si ingeri alungati.

Se-aduna tot mai multe trecuturi ingropate
Si bantuie prin noaptea ascunsa-n asternut,
Adorm caldute lacrimi in brate leganate
De-un suflet prea albastru si prea necunoscut.

poezie de Maria Marinela Circiumaru
Adăugat de Carolina Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ma vei iubi vreodata?

Ai cautat sa te razbuni?
Eu sunt cel care-a suferit,
Nu cred ca voi afla vreodata
In calea mea de ce-ai iesit...

In mintea mea se lupta ganduri,
Cum ca esti buna sau esti rea,
Te-ntrebi de ce inca imi pasa?
Sa stii c-asa e fiinta mea...

Asa sunt eu, nu-mi place ura,
Si nu-mi doresc sa ma razbun,
O viata foarte scurta am,
Si lucruri bune vreau s-adun...

Nu incerca a ma-ntelege,
Asa mi-e dragostea sortita,
Sa fie vesnic doar a ta
Si sa nu fie-mpartasita...

Oricat de mult tu m-ai rani,
Mereu ma voi gandi la tine,
Din aparente nu vei sti,
Dar vei trai vesnic in mine...

Si-atunci cand ai venit cu el,
Cand trebuia sa vii la mine,
La fel de mult eu te-am iubit,
Si m-am rugat sa-ti fie bine...

Totusi un of mai am in gand,
Lacrimi mai curg, se-ntind pe plansa,
Nu sunt putini cei ce te vor,
La toti le-ai oferit o sansa...

Dar eu te-am iubit cel mai mult,
Mereu am fost in asteptare,
Si inca stau si te privesc,
Si am o simpla intrebare:

Ma vei iubi vreodata?

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc precum ar fi sa fie...te urasc!

Acum, cand luna se ascunde dupa nori,

Iar aerul e placut inmiresmat de flori,

Eu stau in camaruta mea si ma gandesc,

La cat de mult eu te iubesc.

Dar gandurile-mi sunt intrerupte

De un prim strop cazut pe frunte,

O frunte ce ascunde ganduri multe,

Ganduri, care de multe ori raman mute.

Spulberate-mi sunt si visurile-n culori

De acelasi strop oglindit in sori,

Un strop pornit din acei nori

Formati de un suflet plin cu flori.

Si uite asa imi vin in minte

Amintiri infipte ca un dinte,

Amintiri despre un timp demult trecut

Ce va ramane pe veci tacut.

Insa nu la fel despre mine graiesc

Pentru ca atat cat am sa traiesc

Tot la tine am sa ma gandesc

Si am sa vin la tine sa-ti soptesc: " Te iubesc ".

si dupa aia am sa vin si am sa zic: " Te Urasc ".

poezie de Claudiu Stratulat
Adăugat de Augustina Gorgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regasire

Te regasesc iubire, in adancuri,
Unde erau doar lacrimi si durere,
Inmuguresti asemeni unui pom,
Dupa o iarna plina de tacere.

Ramai aici, nu vreau sa pleci departe,
Ramai cu mine pana in amurg,
Sa vindeci iadul ranilor din mine,
Cu nori ce trec si ape care curg.

Nimic pe lume nu e imposibil
Deci, imposibila nu esti nici tu,
Alcatuieste-mi un itinerariu,
Sa stiu cand este "da" si cand e "nu".

Eu nici o lege nu am incalcat-o,
Nici legea karmei n-o voi incalca,
Si de va fi sa fie fericire,
Eu voi alege totdeauna "da".

poezie de Iulia Comaniciu (mai 2009)
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Transfigurare

Nici gandurile voastre, nici florile nu-mi spun,
Nici negurile toamnei, ca sunt iesit din minte –
Ci numai mie-mi pare mereu ca sunt nebun,
De vreme ce-mi prind viata si moartea in cuvinte.

Ard in lumina zilei de parca uit ca n-am
Decat un drum prin iarba, un singur drum si-o poarta
Prin care voi patrunde ca luna-ncet prin geam,
Sau linistea din salcii rotind in Marea Moarta.

Ma bucur cand mai trece un an si-un anotimp,
Cand prin oglinzi straine imi rataceste chipul,
Si iar mi-aduce vremea acelasi dor sa-mi schimb
Inelul meu cu-al marii ce l-a-ngropat nisipul.

Traiesc mai mult cu roua campiilor, mai mult
Ca pasarea padurii si poate ca mi-e bine:
Vad ridicata steaua de-al carei semn ascult,
Vad risipita ora de plumb din care vine.

De-acum e dimineata pe cer ca un suras
Pe fata ravasita. De-acum e aurora …
Stau si-mi gravez in suflet ca-ntr-un margean deschis,
Cu litere tacute, speranta tuturora.

poezie clasică de A.E. Baconsky
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trist cantec de dragoste

Numai viata mea va muri pentru mine-ntr-adevar, candva.
Numai iarba stie gustul pamantului.
Numai sangelui meu ii e dor, intr-adevar,
de inima mea, cand o paraseste.
Aerul e-nalt, tu esti inalta,
tristetea mea e inalta.
Vine o vreme cand mor caii.
Vine o vreme cand se invechesc masinile.
Vine o vreme cand ploua rece
si toate femeile poarta capul tau
si rochiile tale.
Vine si o pasare mare, alba.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Enache Andreia
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost o vreme...

A fost o vreme in vietile noastre,
Cand inimile ne erau astre,
Si vietile ne erau nori de margean,
Iar acum, atat de banal, ne desparte-un ocean.

A fost o vreme si pentru noi,
Cand ne-aratam unul altuia goi,
Ne sarutam pe gura cu foc,
Si luam viata ca pe un joc.

A fost o vreme cand in ger si viscol taios,
Eram langa foc, ofrandele Zeului Eros,
A fost o vreme cand sub lună plina de Mai,
Eu te iubeam, tu ma iubeai.

A fost o vreme ce nu va mai fi,
Si va fi o vreme cand noi vom muri,
Iar sub astre vor mai ramane,
Doar poemele noastre.

Dar va fi o vreme si pentru noi,
Cand amintirile vor deveni strigoi,
Iar prezentul, iubirea mea, ni se va parea firesc.
Atat timp cat nu vei uita, ca eu
TE IUBESC!

poezie de Mihai Antonescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre stropii de ploaie

sunt nume rătăcit
pe un ţărm, nu ştiu care
visare, privire, uitare
în colţuri de mare

stau, printre alge şi scoici
eu, un om fără nume
mai trece un timp, o secundă
eu scrijelesc pereţii de humă

în vale, iarba tresare
verde-crud
miros nud
de flori şi petale

am crescut în gunoaie
păşesc printre stropii de ploaie
în suflet noroaie
noaptea plânge şiroaie

plouă în mine
în zare nu'i nimeni
sunt lacrimi sau plouă
în întunericul lumii

femeia ghemuită în mine
iar ploaia bântuie iară
a câta oară
mi-e teamă şi ţip a chemare

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbeste-mi

Vorbeste-mi, iubire, dar fara cuvinte...
Caci eu te ascult in pamant si in nori,
in flamura neagra ce-ti falfaie-n minte
si-n tremurul dulce de patimi din zori...

Te-ascult cum zambesti cand pamantul ma cheama,
cand ma-mbratiseaza si geme de dor,
te-ascult cum te-nalti cand pe cer se destrama
pufosi dinozauri, raniti de-al tau zbor...

Cand glasul ti-l lepezi aducerii-aminte,
si canti printre ganduri, mai greu si mai mult,
vorbeste-mi, iubire, dar fara cuvinte.
Eu sunt pretutindeni, si stiu sa te-ascult...

poezie de Adriana Bochis
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cand ai nevoie

Cand ai nevoie de-ajutor,
voi fi acolo si-am s-omor
Pe cine iti va sta in cale,
si-n calea fericirii tale.

Cand ai nevoie de iubire,
Te rog sa-ntorci a ta privire,
Prieteni vom fi ca altadata
Dar dragostea-i de mult uitata.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet

Acum cand pleci si cand melancholia
Se lasa grea, mai grea ca o durere,
Inconjurat de umbra si tacere,
Uitat de toti, as vrea sa-mi uit solia.

O, trecatoare vise efemere,
V-am cunoscut de mult zadarnicia;
Statornica-I doar nestatornicia,
Iubirea? Juramintele? Himere!

Alearga trenul, creasca departarea,
Vor trece anii, va veni uitarea
Si linistea care impaca toate.

Te du spre fericitele-ti destine!
Cand primavera va muri in tine,
Tristetea mea, vei intelege-o, poate.

sonet de Victor Eftimiu
Adăugat de Cristian Stoicescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea alba, negrul soim

Cand ziua-n colturi amurgeste
Soimu-n ceruri se roteste
Si se-ntreaba de ce oare
Trista-i mica floare?

-Floare alba de cires
De ce-n frunze lacrimi lasi,
In petale de ce-ascunzi
Triste ganduri…ori nu vezi,
Ca in lume nimeni nu-i
Mai gingas ca ochii tai,
Nici mai pur ca fata ta
Fragezita-n bob de roua?
Nu-s ca tine-n lume doua!

-Mica floare ce-n mireasma
Ma rasfeti in dimineata
De ce-n frunze lacrimi lasi?

-Mandru soim, stapan pe cer,
Ce sub aripi prinzi pamantul
Lacrimile azi nu-mi pier
Caci intunecat mi-e gandul
Cum ti-e pana-abanos
Pe sub razele de soare.
Doru-i greu si dureros
Cum ti-e tipatul taios
Cand despici cerul in doua
In amurg sub Luna noua
Singuratic plin de dor
Te rotesti stapan pe cer.

Ziua-n colturi amurgeste,
Floarea alba, negrul soim,
Departarea ii uneste
De-i senin ori de e nor.
Dorurile lor nu pier,
Furisate-s printre frunze
Ori prin zarile confuze.

poezie de Livia Bataiosu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a pus valul

S-a pus valul de uitare
Peste vremile trecute,
Si s-au stins ca intr-o mare
Chinurile petrecute.

Eu in vremile acele
Tainic am iubit un nume,
Ce rapind mintile mele
Pace nu aveam in lume.

Acum linistea e mare,
Pacea mea e nesfarsita
Si adesea mie-mi pare
Ca e lumea impietrita.

Dar ciudata mea gandire
Ce mereu tot pribegeste,
L-acel timp plin de iubire
Cand ajunge se opreste.

Si in suflet mi s-aprinde
Dor de vremile trecute,
Incat mintea-abia cuprinde
Jalea urmelor pierdute.

poezie celebră de Veronica Micle
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Testamentul gândului

Iară scriu şi-aud afară Întunericul de smoală Şi salcâmul ud oftând, Cu frunzele delirând.
Plouă-n noaptea toamnei gri, Udă frunze zeci de mii Şi-n sicriele de fier, Aşez gânduri de rebel.
Mai curg rimele pe foaie Una, trei, zece, şiroaie, Iar prin ochii reci deîndat' Plânge cerul frământat.
Rătăcind prin amintiri Văd cum fostelor iubiri, Nu le pasă de-al meu vers, Eu alerg prin Univers.
Şi rămân în ploi şi vis Doar cu masa mea de scris, Mâzgălind pe-un pergament, Al gândului testament.

poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singur

O zi se risipeste
Cand singur esti pe lume
Si se mai duce una
Cand tot asa ramai,
Privirea-mi se topeste
Si sterge al tau nume
Ochii mi-i stinge luna
C-o frunza de lamai.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invata-ma

Invata-ma te rog sa te urasc
Cu fiecare dimineata in care ma trezesc
Tot mai abatut, tot mai trist, tot mai suparat
Pentru ca degeaba te-ai dus, daca din suflet n-ai plecat.
In suflet ai ramas, si-ai inflorit o floare rara
Ce imi otraveste inima si-o face mai amara.
Invata-ma sa gasesc o lume in care
Vantul nu-mi inspira a ta rasuflare,
Iar stropii de ploaie ce cad din cerul caprui
Sa nu fie a tale lacrimi, te rog sa-mi spui
Unde pot gasi un soare rece si intunecat
Care nu va straluci, care nu-mi va aminti de chipul tau delicat.
Invata-ma sa am curajul sa-mi ucid visele
Caci toate sunt cu tine, iar toate amintirile
Invata-ma sa le inchid intr-o cutie
Cu lacate de piatra si cu o cheie de hartie.
Invata-ma sa-ti urasc zambetul ce ma incalzea
De fiecare data cand in jur ceata se lasa, iar frigul ma cuprindea
As vrea acum sa inghete sentimentele ce inca ard in mine
Chiar daca as ramane gol, fredonand aceasta melodie
Pe care ti-o cant doar ca sa te rog
Sa ma inveti sa uit privirea pentru care ma rog
Sa-si gaseasca un alt taram pe care sa-l poata lumina
Un alt templu de iubire unde se poate inchina.
Invata-ma sa-ti sterg urmele
Pe care destinul le-a pictat pe a mea cale
Iar in locul in care se opresc, invata-ma sa construiesc zidul care
Nu imi va da voie sa ma intorc, oricat de mult ma doare.
Invata-ma sa fiu puternic, cand de astazi am sa trec
Pe langa tine fara sa ma mai opresc, chiar daca nu am unde sa plec.
Minte-ma ca nu am slabiciuni
Invata-ma sa cred minciuni.

poezie de Manuel Gabriel Danca (22 mai 2011)
Adăugat de Manuel Gabriel Danca
Comentează! | Votează! | Copiază!