Lacrimi de noapte buna
S-a scuturat copacul visurilor noastre,
Acum cand toamna plange iluzii-n cimitire,
Se sting povesti inscrise in palme reci de astre
Si curg din ceruri moarte potoape de iubire.
Intunecata-i zarea, candva asa senina,
Saruta orizontul cenusa unui pas,
Pe-un colt de luna verde o pasare se-nchina
Pentru un drum din urma si-un veac de bun ramas.
Se scutura din aripi de zboruri invechite
Suspinele amare de nouri vinovati
Si ploua cu tristete si ganduri ruginite
Pe stinse felinare si ingeri alungati.
Se-aduna tot mai multe trecuturi ingropate
Si bantuie prin noaptea ascunsa-n asternut,
Adorm caldute lacrimi in brate leganate
De-un suflet prea albastru si prea necunoscut.
poezie de Maria Marinela Circiumaru
Adăugat de Carolina Balan
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Maria Marinela Circiumaru. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]
1 je [din public] a spus pe 7 septembrie 2011: |
| e simplu si frumos, trist si imbietor, intunecat dar luminos... |