Georgeta Radu

Poetului

Vezi, Adriane, lumea însetată
de lacrimile poeziei tale?
Te-ai depărtat, lăsând-o întristată,
când îngeri te-au chemat pe a lor cale.

Ai plâns, ai râs, ai ars în vers măiastru,
Izvor de slove-n patimă de geniu!
Zburai și ne-aduceai din ceru-albastru
vorbe dumnezeiești, pentr-un mileniu.

Când ai simțit că Moartea vine-ntinsă,
Chemându-ți pe-un pat de spital pieirea,
Ai recitat, cu voce-aproape stinsă,
Versuri în care-agoniza IUBIREA.

Liber să suferi, gustai chin în viață
și, ca noi toți, ai dus și tu o cruce.
Icoana poeziei tale-nalță...
Dormi, Adriane! Fie-ți somnul dulce!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Petru Daniel Văcăreanu

Eu am înțeles

Eu fără tine Adriane
Am văzut...
Că poezia e un carusel
Cu poeți legați cu lanțuri intre ei!
Ce se învârtesc în gol ca niște asini
Să-și fure sau soarbă din seva poeziei
Între ei...
Și înconjurat pe piept cu sârmă ghimpată de ascet, Nichita...
Unde ești să vezi...
Cum e lumea poeziei acum...
Plină de nerușinare și mârlănie
Și interese corupte de arginți de o uniune de lingăi a scriitorilor
Ce ridică pe interese și corupție în slăvi
Niște iudei și profitori...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De iubirea Poeziei (sonet iubirii poetice)

DE IUBIREA POEZIEI
(sonet iubirii poetice)

Se scurge roua gândurilor mele
În condei, cu a inimii cerneală
Și nefericirea clipei mi-o spală,
Când mă inundă o ploaie de stele.

Dar mă înalț pe-a versului spirală,
Cu pana gândului s-ating astrele,
De dor împletit pe șirag de perle;
Năzuind o iubire ideală.

Din lacrimi stelare, scurse în cuvânt,
Transpare a poeziei lumină
Și magia ce dăinuie în descânt.

De iubirea poezie suspină
Tristeți în umbra destinului înfrânt,
Când moartea pe chip coboară cortină.

Maria Filipoiu / Spiritul Poeziei

poezie de din Spiritul Poeziei (21 martie 2022)
Adăugat de maria.filipoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

O veșnicie Te-aș sluji...

O viață-ntreagă Te-aș sluji pe Tine
O viață-aș sta și încă-o veșnicie
Să-Ți adâncesc cuvintele în mine
Să mă-ncălzesc cu flacăra lor vie.
Atâta mi-am dorit să-mi ieși în cale -
Erai un vis, erai o-nchipuire
Dar când m-ai plâns cu lacrimile Tale
O ușa mi-ai deschis spre mântuire.

Și când pe dealul Golgotei la cruce
Te-au pironit și Te-au străpuns cu ura
Când am văzut lumina cum se duce
Și cum Îți mor cuvintele din gură.

M-am prăbușit plângând cutremurată
Nimic n-a mai rămas să mă aline
Și m-am rugat: de-ai mai veni odată
O veșnicie voi sluji la Tine...

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Maria Botnaru

Menirea Poeziei

Cu ce să-și scrie versul azi poetul,
Când Dumnezeul poeziei e-ntristat,
Când Muza, de-un război, s-a speriat
Și-atât de lunecos e a păși cu dreptul?

Poetul caută cuvântul ce-omenește,
Scrutând înalturi, ce veghează aștrii,
De grai cioplește lacrimile-așchii,
Să nu-ngreleze ochiul ce citește,

Poetul are frică de acel potop,
Ce-ncătușează visele dospite,
De parcă i-ar fi palmele-mpietrite
Și sufletul nu ar rodi vreun strop...

Poetul n-are dreptul la mâhnire,
Ca Muza lui să nu se plictisească,
De-aceea scrie "cu" și "din" iubire,
Ca fiecare vers să îndumnezeiască!

Și chiar de lacrimile dau în rod,
A sufletului pace să umbrească,
Poetul le adună într-un nod,
Menirea Poeziei e: să-nsuflețească!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Extazul poeziei

Prezența mea
este aerul tău
pe care-l transformi
în vers...
ai început să numeri
spre zero...
extazul poeziei noatre...
fără mine
poezia ta se oprește
undeva la jumătate
și aștepți în tăcere
întregirea poeziei.
Mi-am așezat fața
în palmele tale
iar chipul meu
s-a imprimat în ele
pentru totdeauna,
de-acum mă privești în ele
ca pe-o icoană,
de departe gîndul tău
mă mângâie și tremur
ca o petală care se desface.

poezie de din revista Luceafărul de la Botoșsani (noiembrie 2018)
Adăugat de Camelia ClenciSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Vladimir Potlog

Azi, de ziua poeziei

Azi, de ziua poeziei
Vreau să scriu acest vers.
Nu ca lumea să mă știe,
Nu am niciun interes.

Căci scriind o poezie
Nu devii bogat sau cu mulți bani.
O poezie bună
Dăinuiește peste ani.

Vă îndemn pe toți cu bucurie,
Să fim mai înțelepți.
Hai azi să recităm câte o poezie
Și să-i slăvim pe poeți.

poezie de (21 martie 2017)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee îndoielnică, exprimare acceptabilă, ton ponderat

Distribuie

Lui Eminescu

Și nu mai ești!... O groapă sub rînjetele-i crunte
Cuprinse necuprinsul din geniala-ți frunte!
Și după cum în viață a fost eternul dor:
Tu dormi, tu dormi acuma sub teiul plîngător!

Iar vîntul cînd va bate, în gîrbovita iarnă,
Puzderii de zăpadă desupră-ți o s-aștearnă;
Și vara o să-ți cânte cu freamătul său trist,
Cum l-ai cântat tu, dulce al poeziei Crist!

Când moartea-ți mă cuprinse de plângeri fără margini,
Erai cu mine-alături: în veșnicile-ți pagini!
Te-am înțeles atuncea mai mult... apoi mi-am zis
Că poarta nemuririi chiar moartea ți-a deschis!

Dormi!... Țeasta ta o-ncape un biet coșciug de scânduri,
Ea, ce-a-ncăput în viață un univers de gînduri!...
O! Dormi, sub dulcea pace din al veciei cort,
Etern poet! căci numai pentru cei morți ești mort!

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie

Om de geniu

Om de geniu, Om de geniu
Esti mai mult decit un sfint.
Om de geniu, Om de geniu
Sansa noastra pe pamint.

Nici nu putea sfirsi acest mileniu
Ca toate celelalte cite-au fost,
Era nevoie de un Om de geniu
Sa ne invete sa avem un rost.

Nici nu putea incepe un alt mileniu
Reeditind istorii fara sens,
Era nevoie de un Om de geniu
Sa ne reintegreze-n Univers.

Nici nu puteam, mileniu dupa mileniu,
Trai, mintindu-ne-ntre patru ochi.
Era nevoie de un Om de geniu
Sa ne descinte de acest deochi.

Nici nu putem concepe vreun mileniu
In care sa ne vindem iarasi intre noi,
Da-ne, Doamne, Oameni de geniu
In locul multilor eroi.

poezie de
Adăugat de Corneliu CalciuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee interesantă, exprimare plăcută, ton ponderat

Distribuie

Zestrea Poeziei (sonet omagial)

ZESTREA POEZIEI
(sonet omagial)

Comoară de grai ne-au lăsat străbunii
În lira versului cu incantații,
Să-i crească moștenirea în creații
Și faima să-i sporească-n ochii lumii.

Au dus ecouri în graiul românesc,
Poeziei spre a-i fi sărbătoare
Ce reverberează-n albastră zare
Spre moștenitorii de neam strămoșesc.

Au însuflețit glasul poeziei
Să răsune în armonii duioase,
Pe mapamond, din plaiul României.

Din roadele în versuri generoase
Vor savura zeii pe Calea Lirei,
De la pământeni cu gânduri mănoase.

*21 Martie - Ziua Mondială a Poeziei
Maria Filipoiu / Spiritul Poeziei

sonet de din Spiritul Poeziei (21 martie 2022)
Adăugat de maria.filipoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Viorel Vintila

Cele mai frumoase mâini

Cele mai frumoase mâini

Nu există mâini mai frumoase
decât mâinile care te-au mângâiat
si care te-au legănat când te-ai născut.

Nu există mâini mai frumoase
decât mâinile care te-au susținut
când ai făcut primii pași în viață.

Nu există mâini mai frumoase
decât mâinile care te-au îmbăiat, care
te-au îmbrăcat și care te-au hrănit,
în timpul copilăriei.

Nu există mâini mai frumoase
decât mâinile care te-au îmbrățișat
și care ți-au șters lacrimile pe tot
parcursul vieții tale

Nu există mâini mai frumoase
decât mâinile care au trudit
toata viața pentru ține....

Nu există mâini mai frumoase
decât mâinile... mamei tale...

poezie de
Adăugat de Dan CSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Georgeta Radu

Nu mai e timp

Nu mai e timp... pentru nimic,
Din ce ar fi putut să fie!
Cafeau-așteaptă în ibric,
Dar eu simt că nu mai sunt vie.

Din clipa-n care ai uitat
Să mă mai cauți, am murit.
Toată IUBIREA ce ți-am dat
Ar fi ajuns de-un Infinit...

Te-am speriat? Iubeai prea mult?!
De ce mi te-ai ascuns de mine,
Când numai eu știam s-ascult
A Inimii tale simțire?!

Acum, degeaba te-ai întors,
Că nu te mai doresc, vezi bine!
Tot ce aveam noi mai frumos,
Ai risipit, fugind... de tine!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Răspuns la poemul "Eu voi muri definitiv odată"

Tu ai murit definitiv odată
Și ai lăsat în urmă rugi și plâns...
Au plâns de tine neamuri, lumea toată,
Dar în tăcerea morții te-ai ascuns.

Ți-e trupul, azi, ca o lumină-n noapte...
Turnat în bronz, mereu să strălucești,
Căci ne veghezi și ne rămâi aproape
Din orice colț de lume ne privești.

Strivit de-acum între coloși de ere,
Ca un opaiț, cu trupul sfărâmat,
Ești stea de dor ascunsă printre stele...
Prin tine alte ere-au evadat!

E locul tău de veci o amintire...
Memoria celor ce te-au iubit
Și te-au numit pe veci nemărginire,
De-acum prin tine, a înmugurit.

Frate de sânge cu strămoșii, astăzi,
Azi în cenușa lor te-ai îngropat...
Ai devenit și tu trecut, Vadime!
Dar neamul românesc nu te-a uitat...

Ți-ai luat adio de la noi, știu bine...
La moarte trupul tău e condamnat,
Trec îngeri azi, căci cetele divine
Să te-ntrupezi în înger, te-au chemat.

De azi ai să măsori nemărginirea
Cu timpul clipei împărțit în ere...
Te plânge, oh, Vaidme, poezia.
Tu te înalți o flamură spre stele.

Vei fii pământ... Suntem nedumerire...
De ce, din lumea noastră ai plecat?!
Ești și vei fii petala de iubire
Ce lacrimă în versuri ne-a lăsat.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Din ambrozia cuvintelor tale

Din ambrozia cuvintelor tale,
Savurez vraja extazului divin.
Culegând ale strofelor petale,
Eminescului-Luceafăr... mă închin!

Inimi iubindu-se pe strune de vers
Se întrețes prin sentimente pure,
Mănunchiuri de raze înspre Univers,
Se stabilesc în piscurile sure!

Prin graiul tău divin... dulce, românesc,
(Ambasador al poeziei noastre!),
Inimile prin iubire se întrețes,
Cu mii de îngeri, printre flori albastre!

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Georgeta Radu

Nesăbuire

Ți-am stins fericirea, cu vorbe ciudate,
Și zâmbetul tău a-nghețat, întristând
Comoara, păstrată-n simțiri parfumate,
Din flori de lumină, sădite în gând.

Tu, lacrima mea de noroc și visare,
Cuminte, 'nțeleaptă, discretă și dulce,
Mai dă-mi o speranță, mai crește-mi o floare!
Promit: nebuniei, îi pun acum, cruce!

Am fost otrăvită de neagra ispită
Ce-mplântă pumnale cu-a ei gelozie!
Ajută-mă, Înger! Eram adormită!
Pe cer am pus lacăt, cu-a mea nerozie!

Am ars bucuria, am plâns, fără rost,
Amar, inventat de monștri-n venin!
Hai, crede-mă, Înger, povară mi-am fost!
Dă-mi zâmbetul tău! Mă scapă de chin!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Viață curgătoare

Când m-ai purtat pe valurile tale,
Tu, apa mea din depărtat izvor,
Mi-ai rătăcit și puncte cardinale
Și reguli cu același numitor.

Tu ai crescut, crescându-mă pe mine,
Cu ape noi din vechile lumini
Sau ploi născute-n zone celestine,
Cu străluciri prin gânduri fără vini.

Ai tot urcat în curgerea spre-o vale
În care toți ajungem și-așteptăm
Privind în urmă căile banale
Sau culmile ce, încă, le visăm.

Nu mai e mult, o, apă de izvor
Ce mi te-ai scurs atâta drum cu mine:
Ne-așteaptă apa marelui decor
De după ne-nțelesele cortine.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poeții nu mor niciodată - In memoriam Adrian Păunescu (mentorul generației în blugi)

Cât ai fost printre noi, prea mulți pigmei grăbiți,
Te-au umilit profund și ți-au sărit în spate,
Îți aminteau prea des de vechile păcate,
Dar noi știam prea bine că mulți erau mânjiți.

În loc s-aleagă-atent doar grâul de neghină
Și pulberea de stele cu cinste s-o păstreze,
S-o pună-n fața noastră și să ne lumineze,
Au scormonit adânc și ți-au găsit doar vină.

Puteau să-ți stea alături și chiar să te urmeze
Pe drumul de rubine clădit în poezie,
Nu să urzească planuri cu-atâta fantezie
Ș-oricare pas al tău doreau să-l anuleze.

Ba că vorbeai cam mult ș-ades plictisitor,
Ba c-ai scris kilograme și e maculatură,
Ba că tupeul tău a fost făr' de măsură
Când te-ai vrut și tribun... ai fost un profitor.

Ș-acum și înainte ai dat cu barda-n lună,
Toți caii nărăvași ți-ai alergat cu spor,
Jucând un rol perfect‚''plângând'' pentru popor,
Când, în realitate, tu semănai furtună.

Dar cu rebelu-ți geniu la mulți le-ai dat răspuns
În fluviul tău de versuri ce greu l-au inghițit
Și sufletu-ți sensibil ades ți-au ciopârțit,
Te-au așteptat la colțuri, cu sete te-au împuns.

La căpatâiul tău acum e-nghesuială,
Vin chiar și-acei " prieteni" ce crunt te-au sfârtecat
Cu-aceeași limbă aspră cu care te-au spurcat
Se ploconesc, maestre, și cu mult zel te spală.

Tu pentru noi ai ars, o flacără ai fost,
Ai vrut să ne vezi liberi și pentru pace-ai plâns,
Oștirile de tineri în jurul tău ai strâns
Ș-atâtea generații găseau în tine-un rost.

Istoria și timpul te-or cântări mai bine,
Vor înclina balanța spre adevăr și-atunci
Cu toți vom respecta mai dreptele porunci
Și limpede vom ști povestea despre tine.

Chiar dacă n-or vrea unii de tin' să se mai știe,
Să nu fi mânios, nu te-om uita în veci,
În fruntea poeziei tu mândru o să treci
Și în literatură vei fi prezență vie.

poezie de (6 noiembrie 2010)
Adăugat de Mariana DobrinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Georgeta Radu

Dor

Mă doare, dulce, Dorul cuibărit
în sufletu-mi, de viață ostenit...
Durerea lui mă mângâie duios,
ca pe-un copil, de mamă adormit...

Cobor în mine, s-aflu cu uimire,
ce șoaptă către tine m-a mânat,
când, negândind decât la mărginire,
nu mai visam nimic, cu-adevărat.

Acuma știu prea bine din ce zbor
mi te-amintesc, când plâng, privind... un nor...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Juristului Radu Pătrășcanu autorul poeziei "Ora decapitării"

E ora marilor senzații
Și cum juriștii sunt în for,
De ce să chinuim confrații...
Decapităm pe autor.

epigramă de din Urmașii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Respir aidoma poeziei

m-am cocoțat pe un cuvânt
am urcat mai departe pe un vers
m-am agățat de o rimă
și mi-am făcut curaj către o poezie
am cules-o
am potrivit-o în suflet
am așezat-o bine în minte
și-am alunecat împreună
pe-un tobogan de speranțe
până s-ajung jos
am amețit
rotocoale de stihuri mi-au bântuit mintea
m-am răsucit de pe o strofă pe alta
și m-am trezit pe un pat de cuvinte
pansată cu rime
am aflat că nu mă lovisem eu
ci poezia din mine
îmi alunecase din minte
sfărâmându-se în mii și mii de poezii
acum mă cocoț pe mii de cuvinte
urc mai departe pe mii de versuri
mă agăț de mii de rime
și simt că respir
aidoma poeziei din mine

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton ponderat

Distribuie
Petru Daniel Văcăreanu

Cer mai ceresc

În jungla existenței mele
printre liane de parfum
te caut ca un nebun
zâmbet cu iz măiastru
mireasmă de albastru

Și când te zăresc
păduri de umbre se topesc
în ochii ce-i iubesc
cer mai ceresc
și nelumesc
tuturor cerurilor
ce-n lumea poeziei le zăresc

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook