Extazul poeziei
Prezența mea
este aerul tău
pe care-l transformi
în vers...
ai început să numeri
spre zero...
extazul poeziei noatre...
fără mine
poezia ta se oprește
undeva la jumătate
și aștepți în tăcere
întregirea poeziei.
Mi-am așezat fața
în palmele tale
iar chipul meu
s-a imprimat în ele
pentru totdeauna,
de-acum mă privești în ele
ca pe-o icoană,
de departe gîndul tău
mă mângâie și tremur
ca o petală care se desface.
poezie de Camelia Clenci din revista Luceafărul de la Botoșsani (noiembrie 2018)
Adăugat de Camelia Clenci
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Camelia Clenci. [
1 Oprișan i [din public] a spus pe 10 iulie 2022: |
| Buna ziua, as dorii sa știu aflu adresa de email a doamnei Camelia pentru ai publica poezia la editura mea, Mulțumesc |
2 Veta M.Arin [utilizator înregistrat] a spus pe 14 iulie 2022: |
| `ai bre, cum adică, matale ai ieditură? Învață mai întâi cum se scrie și pe urmă să-ți faci IEDITURĂ... |