Din ambrozia cuvintelor tale

Din ambrozia cuvintelor tale,
Savurez vraja extazului divin.
Culegând ale strofelor petale,
Eminescului-Luceafăr... mă închin!

Inimi iubindu-se pe strune de vers
Se întreţes prin sentimente pure,
Mănunchiuri de raze înspre Univers,
Se stabilesc în piscurile sure!

Prin graiul tău divin... dulce, românesc,
(Ambasador al poeziei noastre!),
Inimile prin iubire se întreţes,
Cu mii de îngeri, printre flori albastre!

poezie de Toth Arpad
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubiţi-vă unii pe alţii

Iubiţi-vă unii pe alţii
Cu vraja inimilor voastre,
Îmbrăţişaţi-vă ca fraţii,
În valsul zărilor albastre!

Căci toţi îngerii vor sta cu voi
Cât veţi trăi pe acest pământ,
Iar iubirea va curge şuvoi,
Prin al Dumnezeului cuvânt!

Spiritul nostru străluceşte
Pin puritatea-i înnăscută,
Divinul viaţa ne-ndulceşte,
E doar iubire... nevăzută!

poezie de Arpad Toth
Adăugat de Galaxy
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când Divinul ne iubeşte

Când Divinul ne iubeşte,
Nimeni nu ne umileşte!
Când Divinul e cu tine,
Lucrurile merg spre bine!

Ştii câte flori o să culegi
Dacă începi să-L înţelegi!
Spiritul îţi este etern,
De ce te-ndrepţi către infern?

Iadul e la un fir de pai,
Prin Iisus ajungi în Rai!
Sau ai lucruri mai urgente
Şi-L faci pe Divin s-aştepte?

poezie de Arpad Toth
Adăugat de Galaxy
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor de floare

Răspunde tu floare
Ce este in si dupā..
Soare, lunā si stele
Dacā nu dorurile..

Tale.. sā zbori şi tu
Alături de păsări,
In mânze de petale,
Sā nechezi in zāri

Dorurile noastre
De iubiri albastre
Fugite din astre
In pāsāri māiastre

De raze si de luminā
Din suflet si inimā
Pentru iubirea divinā

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Graiul nostru

Graiul nostru-i vechi şi-i verde,
Înţelenit de veacuri pe această glie,
E doina ce sufletul vrea să dezmierde,
Şi candelă ce arde-n unghere de chilie.

Graiul nostru-i apă lină de izvor,
Ce curge milenar prin fiecare vers,
Este iubire plânsă şi suspin de dor,
O psalmodie pentru întregul univers.

La asfinţit de soare, cu spiritul latin,
În umbra crucii eu mă rog şi cânt,
Pe slove gravate-n ceaslovul bizantin,
În cel mai dulce grai de pe pământ.

poezie de Paul Aelenei din Graiul nostru românesc (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba noastră

(nepoatei mele, Maria Elaine)

Limba noastră cea română,
Cea mai dulce şi străbună.
Rostim prin vers minunăţia
Patriei noastre, România.

În limba noastră se doineşte
Concertul dorurilor noastre.
Prin grai dulce, româneşte,
Sub cerul zorilor albastre.

poezie pentru copii de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Har şi pace vouă

Har şi pace vouă de la Domnul meu
De la Tatăl nostru de la Fiul Său
Sărutare sfântă şi un dor divin
Bucurie-n inimi şi să preamărim.
Slavă şi putere de la Domnul Sfânt
Iubire în inimi şi pe buze cânt
Dragoste cerească, Domnul să vă dea
El să vă împlinească ce Îl veţi ruga.

Veşnică nădejde, o nădejde vie
De cereasca ţară şi de veşnicie
Prin credinţa voastră s-o aveţi mereu
Zilnic voi să creşteţi înspre Dumnezeu.

Zilnic cunoştinţa ş-adevărul Său
Să vă însoţească înspre Dumnezeu
El vă sfătuiască vouă orice gând
Înspre Ţara Sfântă să mergeţi cântând.

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vă aducem flori în glastră

Sunt copil, boboc de floare,
Şcoala îmi este grădină,
Dumneavoastră sunteţi soare
Care mie-mi dă lumină.

Prin cuvinte şi prin fraze,
Din cărţi îmi trimiteţi raze.
Mă învăţaţi cum să vorbesc
În graiul dulce românesc.

Sunteţi luminător de minţi,
Exemplu bun pentru părinţi.
Tuturor ne daţi povaţă
Despre lume, despre viaţă.

Pentru lumina ce primim,
Cu mult respect vă mulţumim.
Iar de ziua dumneavoastră
Vă aducem flori în glastră,
Un munte de sănătate,
Fericire şi noroc în toate!
Binele să vă-nsoţescă,
Dumnezeu să vă iubească!

poezie de Dumitru Delcă (4 martie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

o căprioară
aleargă prin zăpadă
c-a văzut un lup

haiku de Arpad Toth
Adăugat de Galaxy
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflul poetic

Poetule!
îţi plouă cerul cu vers
da, se scutură arbori de nori peste tine şi versuri curg şuvoi
prin crângul tău înverzit, când pe sub aurii umbrele
se clatină gălbiorii, îmbătaţi de iasomie
pe aleea ta cu felinare aprinse, când printre crengi îmbrăţişate
îţi cântă luna la cobză
prin burlanul casei tale rotunde
plouă-n neştire cu vers

tu îţi închizi ochii, îţi deschizi braţele şi
inhalezi stropii de ploaie în călimara sufletului
apoi îţi înmoi condeiul în ea şi sufli dumnezeieşte cu vers
prin crângurile noastre arămii, când pe sub umbrele de muştar
rânjesc bureţii viperei spre stârvuri
pe aleile noastre cu felinare sparte, când printre crengi încovoiate
ne urlă luna a pustiu
prin burlanele caselor noastre pătrate

poezie de Alexandra Alb Tătar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lotusul din inima mea

În inima mea încăpătoare
Îşi face loc întregul Univers,
Mama este prima de sub soare,
Chintesenţa vieţii, frumosul vers!

poezie de Arpad Toth
Adăugat de Galaxy
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul tău divin...

- Tu viaţa mea timid ai "fecundat-o"!
"Cu-atomii" ce-ţi înnobilează "chipul".
- Şi fericirea pradă mi-ai lăsat-o!
Lacrimii mele ce-ţi udă nisipul.

Prin corpul tău chiar rătăcesc "fiori",
Ca pomul invadat de "clorofilă".
- Suntem ai vieţii noastre autori!
Ce-ncearcă să o scrie pe o filă!

- Asediat de gândul că exişti!
Am-luat o hotărâre, dar în pripă.
"- Tu ca iubirea noastră să o rişti!"
Va trebui ca să nu-i faci risipă.

"- Plouă în inimi, buzele-s "murdare"!
De la sărutul tău cândva divin.
- Şi să nu crezi că-ţi fac vreo întrebare!
Când ele îmi vor fi dulce festin.

poezie de Florin Cezar Călin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii tăi

Ochii tăi sunt pajiştea viselor mele,
Cuvinte scrise cu raze în cerul de stele.

Mă înec în privirea ta, cum în cer,
Îngerii se pierd în zborul stingher.

Flori de albăstrele porţi în priviri,
Podoabă regală în mări de iubiri.

Sunt ţărmul ce ritmic îţi poartă
Iubirea şi dorul prin propria soartă.

Aş vrea-n buchetul iubirii cu dor,
Să fiu trăsnit de-al dragostei fior.

Să intru des în zborul inimii tale
Să-ţi aduc etern tornade de petale.

Ochii tăi să zburde printre stele
Cu aripi de îngeri prin aripile mele!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peregrinând printre ani, pe sub mantia timpului

Pădurile mă cheamă de pe coastele semeţe,
Inima mi-e mare, prin fapte îndrăzneţe,
Iubita mamă natură, în inimă ne poartă,
Dar mă scufund în cifre, asta-i a mea soartă!

Pluteşte vântul, prin miresme de fag,
Printre tomnatice frunze, ce cad,
Proptesc bocancii pe urme de cerbi,
Doar savurând natura, o observi!

Prin plantaţii dansează puieţii de zor,
E valsul naturii, e cântecul din cor,
Şoapta frunzelor pe strune zâmbind,
Amintiri ce se spulberă-n gând.

Demnitatea uniformei, verdele pădurii,
Cumpănind prin vremuri, tăişul securii,
Speranţa vieţii o susţin şi-o reclădesc,
Cerului înstelat, sau unui soare zâmbesc.

Divinul, este cel pe care-l văd în toate,
Deciziile mele, de el sunt luate.
Din tandreţea căprioarelor văzute,
Absorb nostalgia clipelor ştiute.

Ce-mi lipseşte oare? Doar a vieţii luptă!
De ce viaţa, prin spinii ei, ne sărută?
Omul slujind în a divinului grădină,
Îşi deapănă anii, zâmbeşte sau suspină!

poezie de Toth A. Arpad din Peregrinând printre ani, pe sub mantia timpului (aprilie 2013)
Adăugat de Toth A. Arpad
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc

Te sărut, te strâng în braţe,
mă cuibăresc în sufletul tău...
tu mă aşezi pe-o frunză din Lumină
şi mă porţi prin labirintul cerului,
prin florile ce curg din piatra fericirii,
povestindu-mi ce dor îţi este de crinul iubirii,
ce mult doreşti să nu ne mai despărţim...
oriunde am fi, vom fi mereu împreună,
zburând prin ferestrele larg deschise
spre zările destinelor primite şi neprimite...
eu şi tu mereu nedespărţiţi în eternitate,
purtaţi prin zâmbet de cleştar,
ce pătrunde-n flacăra ce arde-n piatră...
este fericirea supremă a sufletului,
să poată a fi ce doreşte iubirea celestă.
Te sărut, te strâng în braţe,
mă cuprinzi, mă alinţi cu zâmbetul Luminii,
care mă sfâşie, de fericirea neînţeleasă de om
mă ţii de mană, alergând printre stele,
culegând rodul polenului ceresc,
care curge-n palma mea pentru tine
şi pentru acele fiinţe ce zburdă-n jurul meu.
Este frumoasă caleaşca ţesută din fir de iubire,
străluceşte-n Univers,
condusă de caii ce au aripi de îngeri şi glezne din chihlimbar,
frumoasă plimbare printre stele
şi îngeri...
caii conduc caleaşca printre alaiul
care strigă: Aleluia, Aleluia, Aleluia!
stelele se prefac în poteci de Lumină,
supuse cuvântului divin
strecurat în verbul supremei bucurii...
vasele cerului se pregătesc de nuntă,
Soarele străluceşte ca un mire,
deschizându-şi braţele către iubirea sa,
pe care o urcă-n caleaşcă şi trec pe la sora Lună,
povestindu-i destinul pregătit eternităţii,
crestat de puterea Luminii,
strecurată-n faţa vremilor ce vin.

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adun amintiri

Adun amintiri de prin plaiuri de rai
Când razele line coboară spre zori,
Se-aude, departe, un sunet de nai
Şi roua se-aşează-n petale de flori.

Îl suflet le prind, ca pe darul divin,
Să mângâie clipa şi dorul nestins,
Căci vraja pluteşte pe cerul senin,
Iubire sădind pe tărâm necuprins.

La tine am gândul în clipe de dor
Şi arde-n tăcere cuvântul nescris,
Mă leagănă-n taină un val de fior
Ce duce aievea spre calea de vis.

Adun amintiri din freamăt de dor
Şi-n lacul iubirii privesc ne-ncetat,
Pe mal de vei trece cu pasul uşor
De-o blând-adiere voi fi mângâiat.

Căci fructul speranţei naşte iubire
Celestă ca roua în câmpul de flori,
Un rug de plăceri, aprins în privire
Dă farmecul sacru, luminii în zori!

poezie de Nicuţă Ioan Lungu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

In memoriam, Ionel Arădoaie

Cum pot să merg prin viaţă fără tine?
Mi-e stihul doar un strigăt de durere...
Cuvintele ne-au împletit destine,
Acum te cer oceane de tăcere...

Prin galaxii nu mai voiesc să zbor,
Spre munţi nu îndraznesc să mai privesc
Doar tu îmi făceai zborul prea uşor...
Azi pleci înspre Tărâmul Îngeresc.

Odată îmi spuneai că mă iubeşti,
Prin mii de versuri mi-ai şoptit iubirea,
Cum pot să cred că n-o să-mi mai vorbeşti,
Că nu-ţi voi mai vedea nicicând privirea?

Noian de lacrimi scaldă ochii mei,
Iar plânsul nu mai pot să-l stăpânesc,
M-aş război cu-ai Poeziei Zei,
Să nu te ia, când încă te iubesc.

Să-ţi fie drumul lin înspre Lumină,
Etern să ne vegheze al tău vers
Tu, nume scris în glia carpatină,
Al meu Luceafăr cald prin Univers!

Dumnezeu să te odihnească în pace!

poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tată Ţie mă închin

TATĂ ŢIE MĂ ÎNCHIN

Tată drag din Cerul Sfânt
Mă închin o Doamne Ţie
C-ai creat acest pământ
Prin Isus din veşnicie

Îţi aduc acum onoare
Şi te laud te slăvesc
Pentru a Ta planificare
Prin care şi eu trăiesc

Pentru planul Tău măreţ
De creaţie-a vieţii
Şi atât de îndrăzneţ
Chiar din floarea dimineţii

Când nimic nu exista
Tată Doamne-n Univers
Din ce pot ochii vedea
Şi din cerul Tău ales

Totul Tu ai proiectat
Legi planete — mii de stele
Şi un chip Doamne le-ai dat
Să ne minunăm de ele

Nu-nţeleg şi nu pricep
Cum o Doamne-ai plămădit
Al legilor tainic cerc
Când nu exista nimic

Totul — Tu ai inovat
Chiar şi legile ce ţin
Universu-n lung şi-n lat
Toate Doamne— de la Tine vin

Tu la toate le-ai dat chip
Pe când nici nu existau
Şi când nu era nimic
În Planu-Ţi — faţă aveau

Şi la sfat cu Fiul Tău
Prin El totul ai creat
Planul Tău de Dumnezeu
Prin El viaţ-a căpătat

Tată Tu eşti Arhitectul
Din Proiectul infinit
În care ne-ai pus de-a dreptul
Cu Hristos când ne-ai zidit

Îţi aducem mulţumiri
Pentru al Tău proiect Divin
Şi atâtea-nfăptuiri
Ce din Fiinţa Ta azi vin

Ne-nchinăm o Tată Ţie
Prin Hristos al nostru Mire
Şi-ţi dăm slavă-n veşnicie
Pentru-a Ta nemărginire

Nu pricepem şi nu ştim
Cum o Tată Doamne eşti
Cum e Chipu Tău Divin
Pe noi chiar de ne iubeşti

Doar Cuvântu-Ţi ce ne spune
Şi de Tine ne vorbeşte
Îţi cinstim dar al Tău Nume
Şi inima-mi te slăveşte

Noi o Doamne-ţi mulţumim
Pentru tot ce ai creat
Căci ne vrei ai Tăi să fim
Fii în veci glorificat

Mulţumim pentru-ndurarea
În care Tu ne-ai inclus
Ca s-avem în veci salvarea
Chiar prin Fiul Tău Isus

Cinste slavă şi mărire
Îţi aduc de pe pământ
Îmbrăcat încă în fire
Te cinstesc o Tată Sfânt

Şi mă-nchin o Tată Ţie
Pentru toate ce-ai creat
Pentru Legea Vieţii vie
Universului ce-ai dat

Tu eşti punctul de pornire
Veşnicule Creator
Îmbrăcat doar în iubire
Ce vrei viaţă tuturor

Căci a Tale Doamne-s toate
Ce există-n Univers
Ne-ai făcut de viaţă parte
Pentru Tine ne-ai ales

Fii slăvit în veşnicie
Eu îţi dărui azi onoare
Prin putrerea dată mie
Îţi cinstesc Numele-Ţi mare

Fii în veci glorificat
Şi de oameni şi de îngeri
Căci viaţă Tu ne-ai dat
Jos în Valea atâtor plângeri

Laudă şi cinste dar
Tată scump şi Dumnezeu
Pentru minunatu-Ţi har
Dăruit prin Fiul Tău
24 iulie 2019 balcon Mănăştur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărbători binecuvântate

Sfintele sărbători binecuvântate
Ne vor aduce mult bine în toate.
Vom promite solemn că vom fi mai buni,
Respectând iubitele datini din străbuni.

Degeaba cântă cocoşul dimineaţa,
Dacă nu ştim să ne aranjăm viaţa!
Degeaba stă luna pe cerul înstelat,
Dacă sensul vieţii nu l-am modelat!

Dacă în viaţă nu îl stimăm pe Divin,
Tot ceea ce facem va fi doar un chin.
Soarele poate să strălucească mereu,
Dacă ne irosim viaţa instantaneu!

Viaţa este foarte scurtă şi frumoasă,
S-avem linişte şi pace în casă!
Având în noi beatitudinea divină,
Clipele frumoase o să ne parvină!

Faţă de Domnul s-avem sfântul legământ:
Scopul vieţii noastre pe acest pământ
Este dispersarea iubirii senine,
Şi va ploua cu petale de flori divine!

poezie de Arpad Toth
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul omului este un ecou divin prin univers.

aforism de David Boia (16 noiembrie 2022)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

În căutarea Omului divin

În căutarea Omului divin
De mii de ani pe lumea asta vin,
De mii de ani tot mor şi tot mă nasc
Cu chipul de român cu sufletul de dac.

Întru triumful Sensului sublim
Un Univers de stele tot colind,
De mii de ani tot căutând răspuns la întrebări
Ascunse prin galactici-exlamări.

Deschide-mi, Doamne, taina ta de nepătruns
Şi spune-mi cine sunt şi unde am ajuns,
Ca setea să-mi alin de existenţial
Mă lasă să mai sorb din veşnicul tău har.

În cautarea Eu-lui divin
De mii e ani pe lumea asta vin,
De mii de ani tot mor şi tot mă nasc
Cu suflet de român cu inimă de dac...

poezie de Iurie Osoianu (17 august 2011)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!