un alt moment de bine

cu un text în urmă – că aşa
îmi măsor eu timpul
bigbang-ăneam galactic
naufragând pe o insulă mare cât
o bătaie de aripă
a unui fluture pe
pistilul gol
al unui crin

deja am o lume
de la textul acesta încolo, am…
dilematic mă încercuie
şi mi-e bine – nu a cântec
nu a dans ori… urlet
ci destul de pur
şi aproape simplu

orânduire nouă
libertăţi noi
capăt
«ce mă fac»-ul a crescut mult
îşi cere obolul şi…
mă dau

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

fum… descriind un arlechin

degetele
păşesc desculţe, lipa-lipa…
în sticla lichidă
urcă pe
foaia înmărmurită, albă
cuminte, lasă urme
urme ca de paşi
săruturi
inimioare
mărgeluţe colorate
suliţe iuţi
în continuă căutare…
nu duc mâna la frunte
mi-e frică
ar deveni transparente degetele
în flame alburii, iar tâmpla
ar rămâne fum vernil
descriind în aer
arlechin umil şi… şovăitor
nefiind nici eu, nici poemul acesta
o fabulă
n-are morală însă
îndrăznesc printr-o spărtură lucind
o concluzie nouă, moale
aparent întreagă: «nu poţi opri
un cuvânt deja rostit!»
Poemul scriindu-mă se vrea blând
dar mă lasă dilematic
cu o obsesie proaspătă: «din care
din care testicul provin
stâng sau drept?!»

lunec şapte, opt, nouă
cu mine am
cuiul acela şi
holograma unui căluţ
ca literă
la care copilul
încă se uită uimit!

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui Papuc (ar) nepoliticos

Ce pot spune despre tine
După ce te-am cunoscut?
Ai crescut, destul de bine,
Dar nu eşti... bine crescut!

epigramă de Pavel P. Filip N. din Voivodina, Banatul Sârbesc (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Interpretarea unui text se desăvârşeşte în interpretarea de sine a unui subiect care de acum încolo se înţelege mai bine; comprehensiunea textului nu este scop în sine, ci ea mijloceşte raportul cu sine al unui subiect care în scurtcircuitul reflecţiei imediate nu descoperă sensul propriei sale vieţi.

Paul Ricoeur în Eseuri de hermeneutică (1995)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eugen Barbu, autorul Groapei şi al Şoselii Nordului, după conflictul cu Fănuş Neagu (masiv fiziceşte acesta din urmă)

Nu cu bietul scriitor,
Cu atletul mă măsor:
Mare dacă nu mă vrea,
Îi sap Groapa în Şosea!

epigramă de Octav Sargeţiu din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel din urmă clopotar

Iubite mai de mult plecate
revin în mintea mea viral
dintr-un decor atemporal,
şi-ajung, de mână agăţate,
în ritmul unui dans letal.

Se-adună toate, ca o ceaţă,
iar eu, pe margine de dor,
mă simt atras în dansul lor
cu sărutări ce mă îngheaţă
şi-n inimă îmi dau fiori.

Ajuns cu ele mai aproape,
să mă desprind e în zadar,
căci scopul lor e unul clar –
în dansul lor să mă îngroape
cu cel din urmă clopotar.

O, nu mai plânge clopotar
că moartea mea e-aşa aproape,
mai bine cheamă un gropar
şi pune-l groapa să mi-o sape!

poezie de Corneliu Neagu din Fata Morgana, Ed. ePublishers, Bucureşti, 2016
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui snob

Omul se credea un cult
Şi-a comis o mare crimă:
A cerut-ce-i mult e mult-
Textul de la pantomimă!

epigramă de Mircea Micle (10 februarie 2010)
Adăugat de Mircea Micle
Comentează! | Votează! | Copiază!

O cunoaştere mai precisă a formaţiunilor obsesive se poate obţine pe două căi specifice. În primul rând, se observă că visele pot aduce veritabilul text al unui comandament compulsional, text care nu este cunoscut în timpul zilei decât într-o formă mutilată şi denaturată, ca o telegramă deformată. Textul obsesiilor apare, în vise, sub formă de fraze enunţate, împotriva regulii potrivit căreia discursurile din vise provin din discursurile din starea de veghe.

Sigmund Freud în Omul cu şobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre minuni (2)

bagheta magicianului uitată
înfiptă-ntr-un ghiveci al unei muşcate
la geam
a crescut
făcăleţ galactic – nu-l atingeţi, nu rupeţi
vraja
nu pierdeţi din vedere floarea
«în petale» este o hartă
despre o minune

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e somn, mi-e lene şi mi-e dor...

Mi-e somn, mi-e lene şi mi-e dor,
Torcând, molcom, ca in pisoi,
Şi te-aş iubi pân' mai apoi,
Şi-aş curge lin, ca un izvor...

Cu unda, trupul să-ţi măsor,
De luni, iubito, până joi,
Mi-e somn, mi-e lene şi mi-e dor
Să numărăm din doi în doi,

În dulcea înserare din pridvor,
În paşi de dans, în ritm vioi,
Să te îndoi, să mă desdoi,
La modul corespunzător...

Mi-e somn, mi-e lene şi mi-e dor!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec-descântec

Mi-e sete de stele şi lună,
Mi-e sete de mierea din strună,
Mi-e bine pe-a liniştii scară,
Mi-e ploaie, mi-e pace, mi-e ţară!

Mi-e sete de-albastru şi verde,
De codrul ce-n sine mă pierde,
Mi-e bine cu gândul spre mâine,
Mi-e cântec, mi-e ie, mi-e pâine!

Mi-e sete de frate şi soră,
Mi-e floare, mi-e holdă, mi-e horă,
Mi-e bine, când muguri m-aclamă,
Mi-e înger, mi-e rouă, mi-e mamă!

poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cadrilul homarului

"N-ai vrea să mergi mai repejor?" zise merlanul melcului de mare,
"Vine din urmă un delfin şi mă calcă pe coadă, frăţioare.
Ia, priveşte cât de iute trec homarii şi ţestoasele, cum iau avans!
Unii au ajuns deja acolo, pe prundiş – nu vrei să vii şi tu la dans?
Vii, nu-i aşa, vii, nu-i aşa, vii şi tu la dans?
Vii, nu-i aşa, vii, nu-i aşa, nu-i aşa că vii la dans?

N-ai idee ce plăcere vom simţi, ce încântare,
Când, laolaltă cu homarii, vom fi luaţi şi aruncaţi în mare!
"E departe, e prea departe! Şi-i prea mult suspans!"
A răspuns melcul, mulţumind, dar el nu va veni la dans.
Nu va veni, nu ar putea, nu va veni la dans.
Nu va veni, nu ar putea, nu va veni la dans.

"Nu contează cât mai avem de mers", a replicat prietenul solzos.
"Mai este-un ţărm, ştii, de cealaltă parte-a mării, tot aşa frumos.
Ne depărtăm de Anglia, ne-apropiem de Franţa pentru cadril şi vals –
Nu te lăsa, iubite melc, vino şi tu cu noi la dans.
Vii, nu-i aşa, vii, nu-i aşa, vii şi tu la dans?
Vii, nu-i aşa, vii, nu-i aşa, nu-i aşa că vii la dans?

poezie clasică de Lewis Carroll din din Alice în Ţara minunilor, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

între-vis

Viorile prăfuite nasc
păianjeni aurii, arcuşul spre sud
cu o umbrelă roasă îşi împarte veacul
sunt două la număr, una veche, reală, cealaltă
neterminată… cioplită din lemn ciudat violet
cu vinişoare albe
seamănă cu o aripă îndoită-n jos
a unui cocor – sau a reverenţă, după concert

contemplând cadrul acesta, ceva familiar
mă ţine fix şi nu ştiu
înăuntrul meu «fost» sau «viitor», l-am văzut
astfel?!
în unica secvenţă în punctul critic –
orele 11:59 – când am deschis al treilea
ochi la marginea unei prăpăstii ceţoase

«Unicul dirijor» dacă m-ar chema în orchestră
cum să mă prezint cu corpul dezacordat?!…
alt instrument nu primeşte…

ceţuri urc şi
mi-e din ce în ce mai frică

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţă

Am plutit şi am tot plutit pe marea pustie,
Şi zile-n şir n-am văzut decât apa verde-argintie.
În cele din urmă am zărit în peisajul posac şi-auster
O line confuză în golul dintre talazurile mari şi cer,

Care-a crescut şi-a tot crescut luând, uşor-uşor,
Forma unui golf, a unui grind, a unui pripor;
Apoi dealuri şi vâlcele, râuri, păduri şi tarlale,
Turnuri şi-acoperişuri, sate şi mahalale.

Şi m-am gândit, "Într-o zi voi ridica velele încă o dată
Şi voi pluti pe o mare mai pustie şi mai înnegurată
Decât a fost vreodată asta, şi-n golul dintre cer
Şi talazurile mari voi vedea cum apare, sper,

Un alt pământ – în acel pustiu şi în acea singurătate;
Cum să spun? O altă lume. Poate – poate – poate!"

poezie de William Dean Howells, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vindecare

când te prinzi de faptul că
secunda nu are mâner
şi că ai lipite pe talpa bocancului
capace de canalizare
pentru a nu mai da în gropi

că a venit vremea
crezându-te gardianul metaforei
să nu mai ceri actele la control
unui fir de iarbă
unui vers
unui surâs anonim

înseamnă că
te-ai vindecat de copilărie

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exerciţiu de seducţie

privirea ta
ploaie de vară
zilelor mele aride

sărutul tău
biciuire
porilor mei sclavi ţie

atingerea ta
mă dizolvă
mă vindeca, mă recompune şi apoi iar
mă dematerializeaza

distanţele tale
la mai mult de o respiraţie
infricoşarea ce mă lasă pribeag
intr-un vis ostil

exerciţiul acesta
vrut de seducţie
pare mai degrabă
lamentul unui pescăruş

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui confrate care pledează mult... şi bine

Şase ore jumătate
A pledat bietul confrate,
Iar la urmă Curtea-i zise:
Prezentaţi concluzii scrise!

epigramă de Aurelian Păunescu din Urmaşii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui tip păros

Că omul se trage din maimuţă este drept,
Dar ieri am remarcat privindu–ţi bustul,
Că după părul ce îl ai crescut pe piept,
E foarte sigur că tu nu te–ai tras destul.

epigramă de Paul Constantin (2 iulie 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

moment de bine - 4

duhul frunzelor plecând încotro
traiectorii, prefacerea culorilor, frânturi
de voci: oameni, păsări, animale,
nerăbdarea vântului, poala lui amplă
gustul astfel al stropului de ploaie, lumina
strânsă
dar mai mult parfumurile în amestec nou
îmi încarcă momentul acesta de bine plin
revărsând ca într-o clepsidră care
nimeni nu o va întoarce, capătul ei fiind
străbătând germinaţii promise
în ierni probabile, apoi în alte anotimpuri

am şi mai mult senzaţia că sunt
în toate acestea
că nu mă veţi mai găsi niciodată
cel de acum

nu sunt pereche precum pantofii, nu am replică
precum un ecou la ecou – ori cutremur
am doar momentul acesta, cuibărit în el
vi-l dăruiesc vouă, dezbrăcaţi literele, sunt acolo
ca un «ă», ca un «o» sau «t»
«m», «u» şi «n», împreună cu duhul lor
mi-e bine
cardinal, sferic
bob…

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecouri

tot ce memoria sfinţeşte
obiecte, imagini, vibraţii
eul pictat undeva în urmă evaporat
degetul (profeţie?!) a unui copil grav
în «mime» totuşi lucindu-i ochii
bucle, panglici, flori presate şi urmele
pe hârtie ca nişte desene «criptate»
tot ce memoria sfinţeşte
ecouri
efectul nu mai este acelaşi, acum
craniul mi-e din tablă zincată
ba chiar întreg trupul
plouă şi
aud ropotul la fel
ca atunci când lucram într-o hală învelită cu tablă
.......................................
deschizând ochii
ditamai soare în culmea amiezii
înăuntrul meu
ploua
umbra unui deget rămâne tot ce memoria
a sfinţit?!?

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legea cea nouă, adusă lumii de Iisus Hristos (Noul Testament)

Lume, dragă lume, pentru veşnicie,
Eu o Lege nouă ţi-aduc astăzi ţie:
De acum încolo, lume, ţine minte,
Lasă răzbunarea "dinte pentru dinte,

Moarte pentru moarte, mână pentru mână,"
Ci numai iubirea-n suflet să-ţi rămână.
Pe al tău aproape tu să îl iubeşti
Ca pe tine însuţi şi te mântuieşti!

poezie de George Budoi din Biblia în versuri (17 martie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!