Cel din urmă clopotar

Iubite mai de mult plecate
revin în mintea mea viral
dintr-un decor atemporal,
şi-ajung, de mână agăţate,
în ritmul unui dans letal.

Se-adună toate, ca o ceaţă,
iar eu, pe margine de dor,
mă simt atras în dansul lor
cu sărutări ce mă îngheaţă
şi-n inimă îmi dau fiori.

Ajuns cu ele mai aproape,
să mă desprind e în zadar,
căci scopul lor e unul clar –
în dansul lor să mă îngroape
cu cel din urmă clopotar.

O, nu mai plânge clopotar
că moartea mea e-aşa aproape,
mai bine cheamă un gropar
şi pune-l groapa să mi-o sape!

poezie de Corneliu Neagu din Fata Morgana, Ed. ePublishers, Bucureşti, 2016
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubite din trecut

Iubite dragi ce-n taină m-au sedus
se-ntorc acum învăluite-n ceaţă,
şi-mi readuc pe gândul nesupus
noian de amintiri ce mă îngheaţă.

Prin amintiri se rătăcesc absurde,
tot căutând regrete ne-mpăcate
în mintea mea ce în adânc ascunde
trecutul lor şi multele-mi păcate.

Căci le-am trădat cândva, deopotivă,
şi-n suflet le-am rănit fără măsură,
iar ele acum, cu-o mină compulsivă,
se-ntorc şi-aduc în amintiri doar ură.

Dar ura lor, venită să mă-ngroape,
în mângâieri se schimbă dintr-odată,
iar eu le-aduc pe toate mai aproape,
şi mă renasc din lumea lor trădată.

Pe piepturi dantelate mărţişoare
le pun cu drag şi magică tandreţe,
săruturi lungi, ca apa din izvoare,
mă scaldă-n elixir de tinereţe.

poezie de Corneliu Neagu din Cunoaşterea de sine
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubiri păgane

Iubiri păgane de demult,

cu chipuri neuitate,

parc-au făcut un legământ –

la noapte să mă-ngroape.

Se adunară în amurg,

de mână agăţate,

şiroaiele din ochi le curg

pe piepturi dantelate.

Apoi se prind, ca din senin,

un dans pios să facă,

iar dansul trist si anodin

mă strânge ca o teacă.

Cu faţa-ntoarsă înapoi,

străin m-ascund de ele,

dar roată fac, cu sânii goi,

singurăţatii mele.

Le strig pe nume, ca-n trecut,

dar mă privesc haine

şi-n roata dansului tăcut

mă spânzură pe mine.

poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoarea

în timpul din urmă
cel din urmă rămas
plec fără urmă
tăcut şi la pas
pasul e greu şi trupul rebel
sângerează gândul în amurg
dansează prin păduri albe iele
goale, pure şi ele
privesc dansul lor aprig
dans nebun, dansul de foc
în viaţa asta fără de noroc
prin craniu şuieră vântul
ielele fug, prin păduri de fagi se ascund
obosit, poposesc în tragic cătun
la margine de veac
sfâşiate, vise atârnă de poarta tăcerii
pescăruşii ţipă pe mare,
a dulce, suavă chemare
acolo, în larg, dincolo de zare
în zori voi pleca pe valul tăcut
ce trupul îmi poartă
ce viaţă, ce soartă
să bat din poartă în poartă
să pier în a mea vatră
revin în fiecare an pe ţărm
purtat de un dor, pe câte un val
să dărui speranţă, iubire în toate
aduc din mare, o chemare
o scrisoare,
pentru femeia ce aşteaptă la mal

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dansul unei nopţi de toamnă

Dansez printre frunze căzute,
dansez într-un hohot de râs,
dansez pe uitări aşternute,
privind spre un dulce surâs.

E muzica, oare, de vină
că dansul mi-e mult mai destins,
ori toamna aceasta-i divină
şi-n braţele ei m-a cuprins?

E, poate, privirea ei caldă,
e ritmul, e setea din noi?
Prin stropii din ploaie ne scaldă
o vrajă-mpărţită la doi.

Dansez într-o noapte de toamnă,
şi plouă, dar noaptea-i de vis
când totul din noi ne îndeamnă
la dans, pe un ring redeschis.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dansul este ultimul cuvânt al vieţii. În dans fiecare se retrage cât mai aproape de sine.

citat din Jean Dubuffet
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dansul

O muzică se-aude în difuzoare
Mă-ndrept spre tine, mâna ţi-o întind,
Mi-o întinzi şi tu pe-a ta cu înfiorare
Şi într-un dans ne avântăm zâmbind.

Cât de uşoară eşti, precum un fulg,
Te strâng încetişor la pieptul meu
Inima-mi bate, clipele se scurg
Aş vrea să stăm îmbrăţişaţi mereu.

Toţi cei din jur au dispărut subit,
Iar timpul parcă s-a oprit în loc
Ah, te-am călcat, pentru că m-am grăbit,
Dar tu te faci că n-ai simţit deloc.

Mă uit la tine, eşti ca în extaz
Îţi simt suflarea lângă gura mea
Dansăm aşa, obraz lângă obraz
Şi chipul îţi luceşte ca o stea.

Parcă-i un vis, suntem cu capu' în nori
Pierduţi în vraja blândului balans
Şi-am dispărut de tot ca dansatori,
Căci ne-am topit în ritmul unui dans.

poezie de Octavian Cocoş (14 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorul convolut

Cu umbrele întinse peste seară
ajung regrete rupte din trecut,
se-aşază pe o margine de scut,
să le ascult povestea-ntâia oară.
Şi vor să-nceapă toate deodată,
eu aş dori să le ascult pe rând,
dar simt că se apropie dansând,
iar dansul se învârte ca o roată.

Se-aude-n depărtare o fanfară,
un saxofon coboară în bemol –
pe volta suplă dintre fa şi sol
regretele din horă parcă zboară.
Încearcă să ajungă pân' la stele,
diezii din fligoarne mă rănesc,
dar un becar, aproape nefiresc,
se zbate între dorurile mele.

Adun, în grabă, gândurile toate,
le spun să te aducă din trecut –
cu un regret din dorul convolut
să te aşeze-n patul cu păcate.
Dar dorul să rămână la fereastră,
de strajă să ne fie până-n zori,
iar la sfârşit să ne aducă flori –
garoafe roşii, puse într-o glastră.

poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate (2019)
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf unui gropar

În viaţă, greu l-am suportat,
Uşor, când să-l îngroape,
Dar el, de-acolo n-a uitat,
La şefi, cum să ne sape.

epitaf epigramatic de Sorin George Vidoe din Serpentinele umorului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşit de iarnă

Sfârşitul iernii, cu zăpezi rebele,
rămase lângă codrul desfrunzit,
s-a răzvrătit în gândurile mele
cu vechi probleme despre infinit,
se-ntorc acum, cu ecuaţii grele,
dintr-un trecut rămas nedesluşit.

Să le accept pe toate, împreună,
ar mai putea să-mi fie de folos? –
le simt cum răzvrătite se adună
şi-n suflet se aşază tot pe dos,
când zorile, la margine de lună,
se rup din geana unui nor pufos.

Las gândurile toate risipite,
chiar dincolo de minus infinit,
prin galaxii în cosmos adormite
la margine de timp încremenit,
de-a lungul nevăzutelor ispite
de care mă despart reconvertit.

Rămâi nedumerită-n urma mea
cu vechi închipuiri ce te reţin
pe marginile unui fals destin
uitat în colţul unui ciob de stea.

poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri (2018)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi toamna, iubite

Şi toamna iubite,
s-a dus pe coclauri
departe de mine
de tine
de lauri
şi uite că vine
aproape străină
şi ultima iarnă
de dragoste plină...

Coboară din munte
cu oile toate
zăpezile uite
sunt gata să îngroape
cărările care
te aduc către casă
la ultima nuntă
cu moartea
mireasă...

poezie de Gabriela Marieta Secu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oglinda vieţii

Oglinda vieţii-ntoarsă spre trecut
cu amintiri se umple dintr-odată,
din tot ce-a fost, din câte am avut,
în visul meu se-adună şi fac roată.
Se-nvârte roata-n miticul decor,
mai necuprins decât cuprinde zarea,
un val de amintiri, năucitor,
inundă cu imagini neuitarea.

Iar timpul parcă s-a oprit pe loc,
în universul gândurilor mele,
să pot privi acest decor ad-hoc –
tot ce-am trăit - cu bune şi cu rele.
Dar, Doamne, toate s-au amestecat,
iar binele cu răul, împreună,
pe-aripi de vis venind, neîncetat,
îmbrăţişate-n grabă se adună.

Încerc să le separ în mintea mea,
să înţeleg cum am trecut prin viaţă,
dar timpul să aştepte nu mai vrea,
în visul meu rămâne doar o ceaţă.
Dar cugetul, gonind afară hăul,
aprinde-n suflet candelă aleasă
să pot vedea că binele şi răul
în inimă împart aceeaşi casă.

poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oglinda vieţii

Oglinda vieţii-ntoarsă spre trecut
cu amintiri se umple dintr-odată,
din tot ce-a fost, din câte am avut,
în visul meu se-adună şi fac roată.
Se-nvârte roata-n falnicul decor,
mai necuprins decât se-ntinde zarea,
un val de amintiri, năucitor,
inundă cu imagini neuitarea.

Iar timpul parcă s-a oprit pe loc,
în universul gândurilor mele,
să pot privi acest decor ad-hoc –
tot ce-am trăit - cu bune şi cu rele.
Dar, Doamne, toate s-au amestecat,
iar binele cu răul, împreună,
pe-aripi de vis venind, neîncetat,
îmbrăţişate-n grabă se adună.

Încerc să le separ în mintea mea,
să înţeleg cum am trecut prin viaţă,
dar timpul să aştepte nu mai vrea,
din visul meu rămâne doar o ceaţă.
Dar cugetul, gonind afară hăul,
aprinde-n suflet candelă aleasă
să pot vedea că binele şi răul
în inimă împart aceeaşi casă.

poezie de Corneliu Neagu din Cunoaşterea de sine (2017)
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O frunză de anul trecut

Ajunge-n fereastră, pe aripi de vânt,
o frunză pierdută de anul trecut,
aduce pe dungă un gând renăscut
din taine rescrise în sfânt jurământ.
Ascult jurământul privind în decor
la toamna venită deodată la geam
cu visul pe care cândva îl puneam
în rime aduse din margini de dor.

Cuvinte nespuse se-adună domol
în note cernute din vechi povestiri
uitare-n adâncul mai multor iubiri
sub umbra celestă a unui bemol.
Bemolul venise pe coama lui mi
zgornit de un fa ridicat pe diez
de-o fugă lăsată cu do fără miez
în gama rescrisă-ntre noapte şi zi.

Aud basfligornul cu glas răguşit
trecând peste visul recent destrămat
pe note plecate din vechiul păcat
comis împreună în prag de-asfinţit.
Păcatul ajuns pe o frunză dansând
adună-ntâmplări neuitate în zbor,
le cerne pe gândul ajuns în decor
cu zeci de regrete venite pe rând.

poezie de Corneliu Neagu din volumul de versuri Poeme peste timp
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

swing

Swingul este mai mult decât un dans, este un mod de viaţă. Muzica ţi se întipăreşte în minte şi dansul este în inima ta şi întregul decor este imprimat în sufletul tău.

definiţie de Nicholas Hope
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce n-am iubit...

Aduce vântul frunze dantelate

lăsând în urmă arborii mai goi,

eu mi-amintesc iubirile ratate

rămase afară noaptea, după ploi.

Şi mă cuprind regretele, deodată,

că n-am ştiut atunci să le împac,

revin acum cu toamna-ntârziată,

plutind pieziş ca frunza din copac.

Le-aş aduna pe toate lângă mine

la gura sobei să le încălzesc,

dar când le văd îmi par nişte străine,

cu ochii plânşi şi zâmbet nefiresc.

Ajung tot mai aproape de fereastră

dansând pe ritmul unui triolet,

se ofilesc garoafele în glastră,

privind prin geam apusul violet.

Se scurg prin mine clipele ratate,

ce n-am iubit rămâne doar un vis,

iubirile de-atunci, neacceptate,

în propria mea viaţă m-au închis.

poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

dans

Dansul este puţină nebunie care ne face tuturor mult bine.

definiţie de Edward Demby
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dansul iubirii

Vino să-ţi fiu, iubito, partener
La dans între pământ şi cer
În lumea asta plină de mister
În care totul pare efemer!

Ne-om avânta la dans vioi
Uitând angoasele din noi
Vom trece peste griji, nevoi,
În ritmul vieţii, amândoi.

poezie de Mariana Bendou
Adăugat de Mariana Bendou
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când tangoul şi-a făcut apariţia în lumea veche în 1910 a declanşat o frenezie a dansului, aproape o manie, care a atacat toate categoriile de vârstă şi toate clasele sociale cu aceeaşi virulenţă... această nebunie a dansului indica era omului maşinilor... care are tot atâta nevoie de dans ca şi cel primitiv. Şi pentru el dansul înseamnă viaţa la un alt nivel.

citat din Curt Sachs
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă muzica

să te inspire în tot ce faci
poţi schiţa câţiva paşi
de dans cu tuş pe gresia albă
simţi ritmul cum dictează
ritmul cardiac de dimineaţă
până seara târziu sari
şi vecinii sunt disperaţi
pentru că tu simţi dansul în sânge
te laşi dus de muzică pe alt tărâm

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubite ne cheamă marea

Iubite ne cheamă marea,
Să ne plimbăm pe malul ei
Şi ţinându-ne de mână tu să-mi spui,
Că sunt cea mai frumoasă dintre femei.

Iubite ne cheamă marea,
Să ne aruncăm în valurile ei
Şi să zburăm pe aripele dragostei!
Iubite ne cheamă marea,
Cu un glas frumos şi blând.
Care pare că vine din misteriosul ei adânc!

Iubite marea ne cheamă,
Când soarele e sus pe cer.
Şi parcă ne îndeamnă,
Să descoperim al dragostei mister.

poezie de Vladimir Potlog (24 ianuarie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!