A căzut şi ultima gutuie

A căzut şi ultima gutuie,
Frunzele s-au risipit şi ele,
Doru-n braţe vrea să mi se suie,
Când privirea mi-o atârn de stele.

A căzut gutuia şi-o cam doare,
Timpul parcă plânge cu stropi grei,
Pe pervaz o pun lângă o floare
Şi-nspre seară muşc din seva ei.

A căzut gutuia dinspre toamnă
Şi în palmă puful i-l adun,
Dezgolind-o-ncet, ca pe o doamnă,
Sărutări pe coapse când îi pun.

A căzut gutuia din grădină,
Am o poală plină de gutui,
Pot de-acum ninsorile să vină,
Însă tu, iubita mea, rămâi.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerul a căzut între noi

ultima picătură din cer a căzut
fără păcat
piatra tare a lumii s-a revărsat
în izvor
plină de el şi ea
prin înălţimi căzute în ochi închişi
clipele s-au încleştat, într-o
infinită contopire
drumul clipei s-a micşorat
anteporal până la ultima genă
zvâcnind ultimul lor gând
a fost
mai vrem încă o viaţă

poezie de Viorel Muha (noiembrie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ocrotire

Calul, parcă-i un făcut,
Nu-şi calcă stăpânul căzut.
Directorul, căzut din "ŞA" îl doare
Când subalternii îl calcă în picioare.

epigramă de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciunea ceramică

A început ca o roată
de olar
ca o roată de cer olărit şi ceramic.
La început a căzut o gărgăriţă ceramică
şi s-a spart în mii de furnici.
Apoi au căzut mii de furnici ceramice
şi s-au spart într-o muscă.
Musca ceramică a căzut şi s-a spart
în mii de bondari. Bondarii într-un câine.
Câinele ceramic a lătrat de mii de ori
ceramic
apoi a căzut
şi s-a spart într-un stăpân...
Stăpânul ceramic a căzut şi s-a spart
într-o femeie şi un bărbat
ceramic
ceramică
şi care au căzut şi-au tot căzut
în păcat...
Păcatul ceramic s-a urcat
şi s-a spart în iertări, în mii de iertări
ceramice
care au urcat, au urcat
şi s-au spart într-un Cuvânt..

Apoi au mâncat din castroane de lut!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-au căzut nasturii de la cuvinte

m-am trezit într-un vacarm îngrozitor
în mijlocul unui miting de proporţii
zilele trecutului s-au revoltat
cereau daune morale pentru timpul irosit

din memoria colectivă am reţinut o zi
când mi-au căzut nasturii de la cuvinte
şi am rămas însărcinată cu limba română
atunci ne-am încolăcit starea
în singurul ochi al mării
rămas deschis peste noapte

nu mai reţin momentul când au căzut în gol
de la etajul tragediilor nescrise
spânzurate de funia sau furia ideilor...

poezie de Any Tudoran
Adăugat de Any Tudoran
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tati a căzut în lac!

Mare hărmălaie. Cerul era gri spre-apus.
Noi n-aveam nimic de făcut şi nimic de spus.
Eram la capătul unei zile cu parcurs
Anost. Şi tocmai când plictisul părea să n-aibă leac,
Atunci,
Tati a căzut în lac!

De entuziasm, feţele noastre iradiau lumină,
Iar Timothy, de fericire, dansa-n grădină.
"Adu-mi aparatul foto, iute, iute, îţi zic!
Uite-l cum se târăşte prin mătasea broaştei!" Clic!

În genunchi, grădinarul s-a plesnit peste coapse
Lansând în aer sunete precum pocnetul de capse,
Nedumerite raţele au măcăit în păpuriş,
Iar din gâtul bătrânului răţoi a gâlgâit un râs pieziş.
O, n-a fost lucru să fi rămas indiferent, posac,
Când
Tati a căzut în lac!

poezie de Alfred Noyes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sam: Alo?
Meg: Sam?
Sam: Cine e la telefon?
Meg: Gândeşte-te bine. Îţi vei aminti.
Sam (şocat): Meg? Ultima oară când te-am văzut ai căzut de la o fereastră.
Meg: Datorită ţie. Mi-ai rănit sentimentele, să ştii.
Sam: Doar sentimentele? Ai căzut de la etajul şapte.

replici din filmul serial Supernatural: Aventuri în lumea întunericului
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

E general valabil principiul moral: "Ajută-l pe cel căzut!"? Dar cu cel căzut lângă sticlă, cum rămâne?

aforism de Cornel Stelian Popa (4 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Serenadă tristă

Cum lacrime de aur din inima-mi se scurg,
Frunze-ale bucuriei, voi toate aţi căzut.

Căzut-aţi în grădina de vis unde m-am dus,
Cu părul răvăşit de vântul din apus.

Căzut-aţi din copacul cu albele căţui,
Ici colo şi oriunde pe-aleea cu statui.

Culori de-odinioară, de rochii de copil
Când vânturi mari de toamnă sunau din corn subtil.

Şi aţi căzut mereu, cernând în agonii,
Căzut-aţi reunind pălite armonii.

În zori, pe drumul reavăn, tăcut v-aţi aşternut,
Din ochii mei aţi plâns, din mâini voi mi-aţi căzut.

Cum lacrime de aur din inima-mi se scurg,
Prin anii mei deşerţi, căzut-aţi, aţi căzut.

poezie clasică de Emile Nelligan, traducere de Necula Florin Dănuţ
Adăugat de Baude
Comentează! | Votează! | Copiază!

Însurătoare

Două capre s-au ciocnit
Şi-au căzut în eleşteu,
Dar căpriţa ce-am iubit
A căzut pr capul meu.

epigramă de Vasile Moşneanu din Între coasă şi floretă - Epigrame (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

A căzut o frunză-n calea ta

A căzut o frunză-n calea ta
Rătăcind pe-a vântului aripă.
Ai zărit-o şi-n aceeaşi clipă
Ai strivit-o călcând peste ea.
N-avea grai să strige în urma ta,
Nici puteri să spună cât o doare
Şi-a rămas pierdută în cărare,
Ploi şi vânturi trecut-au peste ea.
Stătea lipită de pământ şi se întreba
Ce ar face dacă vântul ar lua-o
Şi-o clipă în palma ta ar aşeza-o,
Dar a rămas acolo undeva.

A căzut o frunză-n calea ta
Şi cine ştie câte or să mai cadă,
Dar n-ai să ştii nicicând
Şi nu-ţi va da prin gând
Că prima frunză ce-a căzut în drumul tău
Am fost eu.

poezie de Ioana Crăciunescu
Adăugat de Mariana Tudor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Para – mie, mărul – mie, gutuia – mi-o cere inima.

proverbe armeneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

A mai căzut o frunză

A mai căzut o frunză în vals de balerină,
Plutind încet pe valuri când vântul o alină,
Spre un pământ mai rece udat de multă ploaie,
Lăsând crengile nude, vântul să le îndoaie

Când bate mai puternic, lansând şi-o melodie,
Un cântec de durere cum numai el o ştie,
După cămaşa verde ţesută-n clorofilă,
Ce-i smulsă de pe ramuri, aiurea, fără milă.

A mai căzut o frunză şi multe-or să mai cadă,
Făcând codrul să plângă sub mantii de zăpadă,
Cu lacrimi de sub gene pentru durerea mare
Fără să poată cere cuiva vre-o îndurare.

A mai căzut o frunză dar altele vor creşte
Căci anii trec într-una, pământul se-nvârteşte
În cicluri cadenţate, făcând să reapară:
După o toamnă blândă, o iarnă friguroasă, o dulce primăvară,

Când mugurii pe ramuri zâmbind de sub sprâncene
Vor naşte alte frunze cu mult mai multe gene
Şi roluri diferite pe ale planetei scene,
Lansând şi adevărul: "Frunzele sunt perene.

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu din Freamăt de gânduri, lacrimi de dor (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O clipă obosită a căzut

Din geana cerului, o clipă obosită a căzut
Pe floarea de cireş s-a oprit şi-o lacrimă a născut.
Timpu-i strivit acum de durere şi nu mai are rost
Caută disperat, pe cărări neştiute, adăpost.

E clipa ce moare-n suspine pe altarul de spine
Cu jale plânge spirala timpului ce-i aparţine.
Oftând dureros că a trăit doar un moment cu folos,
Priveşte tăcută un ceremonial fastitios.

Nu plânge clipa ce a murit căci şi ea are un sens
În tunelul timpului toate clipele sunt în consens.
O atingere, o geană de cer şi-o floare de cireş
Sunt timplul din noi şi noi suntem timp în continuu iureş.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul unei gutui

Muşcând cu sete din gutuia ta
am prins arome împrăştiate
la nord, la sud,
la est la...

Şi-acum mai simt
cum taina parfumului străbate
toate luminile însetate
ce se aprind cu flăcări pe urmele buzelor tale
lăsat într-o muşcătură de gutuie

Sting lampa, e noapte...
te las să te plimbi prin mintea mea
ca un parfum uitat pe miezul auriu al unei mici gutui
şi-adorm cu promisiunea
iubire
de-a nu te risipi...

poezie de Marieta Căprăruşi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În care din noi?

În care din noi
S-a sfârşit primăvara
În care din noi,
Frunzele au căzut?

Mă-ntreb ades când văd
Trecătorii pe stradă
Mult prea grăbiţi
Pentr-un rol efemer!

În care din noi,
S-a închis o fereastră
În care din noi
Nu mai râde-un copil?

Unde s-au dus acum
Amintirile noastre
De ce uităm să fim
Fericiţi pe pământ?

În care din noi,
Primii fulgi de zăpadă
În care din noi
Au căzut lăcrimând

Povestea te şi-a mea
E-o poveste banală
Jucăm un rol, şi-atât
Pe o scenă de lut!
În care din noi...

poezie de Stefan Băiatu (19 octombrie 2005)
Adăugat de Stefan Băiatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am căzut din cei în ce-i...

Am căzut din cei în ce-i...
Şi m-ai îndrumat pe loc,
Între noi este tăcere,
Dar în fond suntem în joc.

Tu la capăt de lumină,
Eu de întuneric stors
Din durerile din suflet
Şi din măduva de os.

Nu mai judec clipa-n care
M-ai ţinut în lacrimi grele,
Despărţindu-te de mine
Ai prins înălţimi de stele.

Mă priveşti din cerul nalt,
Te admir de pe pământ,
Am căzut din cei în ce-i...
Lipsa-n care mă frământ!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căzut dintru cele veşnice, Satana vrea infinitul. Căzut dintru fiinţă, dintru A Fi, el vrea să aibă, tinde spre A Avea. Însă problema nu va putea fi rezolvată niciodată. Căci pentru a avea şi a poseda, ar trebui ca el să fie, şi el nu mai este. Tot ceea ce anexează el, el însuşi distruge.

Denis de Rougemont în Partea Diavolului
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi o să plângi când sunt căzut? [And wilt thou weep when I am low?]

Şi o să plângi când sunt căzut?
O, scumpă doamnă! spune drept:
Dar nu vorbi de te-a durut –
Nu vreau să-ţi fac o rană-n piept.

Inima-i tristă, nu mai sper,
Am sânge rece şi sunt frânt;
Şi numai tu când o să pier
Vei suspina lângă mormânt.

Dar parc-o rază de senin
Prin nori de chin a licărit;
Şi scurtă vreme îmi revin,
Căci pentru mine-ai suferit.

Domniţă! Plânsul tău duios
E pentru omul disperat;
Şi dublu e de preţios
Pentru-acei ochi care-au secat.

Ardeam cumplit, O, doamna mea,
La orice orice sentiment trăit;
Dar ce-i frumos nu-l mai vrăjea
Pe cel mereu nemulţumit.

Deci o să plângi când sunt căzut?
O, scumpă doamnă! spune drept:
Dar nu vorbi de te-a durut –
Nu vreau să-ţi fac o rană-n piept.

poezie celebră de Byron, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gloria noastră cea mai mare nu a stat în faptul că nu am căzut niciodată, ci în faptul că ne-am ridicat când am căzut.

citat clasic din Vince Lombardi
Adăugat de Liliana Ştefan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Socotesc mai fericiţi pe cei ce au căzut şi plâng decât pe cei ce n-au căzut şi nu-şi plâng păcatele lor. Căci căzând s-au sculat, dar cu o sculare fără primejdii.

citat din Sfântul Ioan Scărarul
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!