Sărutul unei gutui
Mușcând cu sete din gutuia ta
am prins arome împrăștiate
la nord, la sud,
la est la...
Și-acum mai simt
cum taina parfumului străbate
toate luminile însetate
ce se aprind cu flăcări pe urmele buzelor tale
lăsat într-o mușcătură de gutuie
Sting lampa, e noapte...
te las să te plimbi prin mintea mea
ca un parfum uitat pe miezul auriu al unei mici gutui
și-adorm cu promisiunea
iubire
de-a nu te risipi...
poezie de Marieta Căprăruși
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre gutui
- poezii despre sărut
- poezii despre promisiuni
- poezii despre plimbare
- poezii despre noapte
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- poezii despre foc
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare

A căzut și ultima gutuie
A căzut și ultima gutuie,
Frunzele s-au risipit și ele,
Doru-n brațe vrea să mi se suie,
Când privirea mi-o atârn de stele.
A căzut gutuia și-o cam doare,
Timpul parcă plânge cu stropi grei,
Pe pervaz o pun lângă o floare
Și-nspre seară mușc din seva ei.
A căzut gutuia dinspre toamnă
Și în palmă puful i-l adun,
Dezgolind-o-ncet, ca pe o doamnă,
Sărutări pe coapse când îi pun.
A căzut gutuia din grădină,
Am o poală plină de gutui,
Pot de-acum ninsorile să vină,
Însă tu, iubita mea, rămâi.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vinovăție, poezii despre toamnă, poezii despre timp, poezii despre stele, poezii despre seară, poezii despre plâns sau poezii despre ninsoare
Al doilea gând
Oasele mi se topesc
Sub pielea ce ma-nghite
E frig în Univers și rece
Doar timpul mă pândește
Hoțește să mă sece
Chem flăcări să mă încălzească
Iar pielea se transforma-n fluture
și se ascunde-n curcubeu
tot căutând urme de EU
cu închinăciune de zeu
În urmă îmi rămân ochii și unghiile
ce se agață de toate viorile
tragând cu sete arcuș de stele
în iernile cernite ce vor să mă cheme
Strig ploaia să mă picure
în visul unei ciuture
părul-mi cade-n ape limpezi
se adună și se-nșiră
pergament insidios pe lespezi
Oasele și pielea-mi zac
în ceașca de cafea și zaț
ghiocul se uită mirat:
clic-clac, clac-clic
..........................................
Ploaia-mi spală chipul surâzând
fug de nimicul din nimic
în al doilea gând...
poezie de Marieta Căprăruși
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre visare, poezii despre vioară, poezii despre ploaie, poezii despre ochi, poezii despre iarnă, poezii despre gânduri sau poezii despre fluturi
Și a trecut atâta timp
Îți simt dulceața de pe buze
Și a trecut atâta timp
Și-ți simt parfumul de pe bluze
Și-adorm cu ochii tăi pe chip.
Și parcă te aud prin casă,
Aud cum strigi și tot tresar,
Întorc privirea-mi luminoasă
Închipuirile dispar.
Mă las în transă pe fotoliu
Și iar te văd și te visez
Pășind încet aleatoriu,
Îmi ești și-acum un dulce crez.
Îți cumpăr flori, le pun în vază,
Un obicei ce l-am păstrat
Să-mi amintesc cât mi-ești de dragă,
Nu scap de dorul inculpat.
Mă trec fiorii peste toate,
Mi i-ai lăsat pe toți aici,
Te chem cu luna peste noapte,
La geam te-aștept cu licurici
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre licurici, poezii despre flori sau poezii despre dor
Mi-e sete
Mi-e sete de privirea ta.
Aș vrea să-ti sorb fiecare strălucire
A ochilor tăi plini de iubire
Și să-ți adun lacrimile de mâhnire.
Aș aduna lacrimile tale,
Le-aș amesteca cu ale mele
Și aș face un elixir, pe care dacă îl bei,
Zâmbești din senin, fără temei.
Apoi, aș lua zâmbetul tău,
L-aș amesteca cu al meu,
Și te-aș lua de mână să zburăm până la stele,
Să uităm de rele.
Mi-e sete și tu ești departe,
Am să beau gândurile tale toate
Și am să scriu versuri inspirate,
Pentru suflete însetate.
poezie de Gabriela Aronovici
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre zbor, poezii despre versuri, poezii despre tristețe, poezii despre suflet sau poezii despre poezie

În interiorul unei clipe
toate luminile s-au stins
îmi acopăr liniștea cu noapte
clopotele nu mai bat
mă sting încet ca un asfințit
și mă gândesc la tine
mamă
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mamă

Amăgită
M-am lăsat amăgită, de-a ta privire care-mi scapă,
Mai tristă și mai obosită, rămân cu luna, neîmpăcată,
Mereu a fost cu noi și între noi, tot timpul,
Ne-a despărțit cu ploi, furându-ne tot chipul.
Mi te-a furat în zori, lăsându-mă în soare,
Mai amețită, mai goală și fără de răcoare
Și-acum în mine ard cărbunii de iubire,
Încet, încet se sting, rămâne doar tăciune
Îmi urc privirea-n cer și caut un nor cu apă,
Să-i sorb încet, încet, răcoarea lăcrimată,
Și să mă sting de tot, furându-mă pământul,
Căci simt că nu mai pot... să-ți caut cu gândul, gândul.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cărbune, poezii despre Soare sau poezii despre Pământ

Lumina
azi nu mai urc și n-am să cobor
sunt doar un pescăruș în zbor
zbor lung, prelung, amăgitor
în taina ultimului dor
mă smulg din valuri spre noaptea neștiută
sunt stea însângerată și timpul e opac
aprind luminile în palmă la ultimul popas
în drumul sorții către moarte
renasc din ape când tremură luna
sunt sete nestinsă rătăcită în uitare
se sparge cerul și curg întrebări
sunt încă departe nemărginirea să o cunosc
mă arde depărtarea
foșnesc printre șoapte
în zbor peste ape
mă trag cărările și trupul mi-e catarg
trec dintr-o întrebare în tainică chemare
voi sparge bolta cu o vorbă
înmugurind în zori
și la răscruci voi pune dans de nuferi
să lumineze tăcuții mei pași
plutesc către lumină lucind între spini
mă sting tragic în noapte
mă voi întoarce în zori
să urc, să urc
nu mai cobor
mă apropii de cer
sub taina sfântă a primei împărtășiri
să fiu o flacără în zbor
mă cheamă lumina
sunt taină și spirit
cuvântul mi-e zbor
eu am venit să împletesc fântâni
aici, în infinit
să aprind lumini
vestind cuvântul Lui, în zorii zilei noi
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre tragedie, poezii despre sânge, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie

Cămara de fructe
Deschid cu teamă ușa cămării de-altădată
Cu cheia ruginie a raiului oprit,
Trezind în taina mare a poamelor, smerit,
Mireasma, și răcoarea, și umbra lor uitată.
Mă prinde amintirea în vânătul ei fum,
Prin care cresc pe poliți și rafturi, ca pe ruguri,
Arzând în umbră, piersici de jar, și-albaștri struguri
Și pere de-aur roșu cu flăcări de parfum.
Șovăitor ca robul, ce calcă o comoară
Din basmul cu o mie și una de nopți, mă-nchin:
Văd pepeni verzi smaragde cu miezul de rubin
Și tămâioșii galbeni ca soarele de vară.
Se-aprind fantasmagoric caise și gutui:
Trandafirii lampioane și lămpi de aur verde...
Dar părăsind cămara ce mințile îmi pierde,
Tot rodul vrăjitoarei cu lacăt îl încui.
poezie celebră de Ion Pillat din Pe Argeș în sus (1923)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre verde
- poezii despre trandafiri
- poezii despre struguri
- poezii despre smerenie
- poezii despre sclavie
- poezii despre roșu
- poezii despre religie
- poezii despre rai
Scântei împrăștiate...
din atâtea ies scântei și toate împrăștiate,
câte Doamne se mai pierd, în marea imensitate
și de ce arse pe rug, sunt făcliile albastre,
luminând același drum, drumul care-i plin de astre
de ce Doamne nu zărim, calea lor strălucitoare,
prea orbiți și suferinzi, apucăm altă cărare
și treziți prea la final, zvârcoliți de-atâtea geruri,
vrem din nou să fie cald, coborât din frigul iernii
din atâtea ies scântei, niciodată adunate,
prea infatuase pier, strălucind puțin în noapte,
singure se sting și mor, într-o pâlpâire slabă,
luminând doar un contur și acela prea în grabă
de ce Doamne nu-s mănunchi, scânteierile din toate,
spune-mi Doamne cui să spun, că din cauza lor e noapte
sonet de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit, poezii despre ger, poezii despre astre sau poezii despre albastru

Te dezbrac de toate relele
De veșminte te dezbrac,
cu gându-mi delicat în flori te-mbrac.
Te dezbrac de toate relele,
de toate visele și sfredelul-rusaliilor
acumulate pe parcursul anilor.
Îmbrăcat de margarete și maci,
poți vedea sub candoarea petalelor,
urmele buzelor și frenezia florilor
din infloriri confuze si lungi
în vârtejuri de vânt,
înainte de-a le coborî în cuvânt,
cu stelele înfrânte, lipsite de-avânt,
în extazele unei nopți de dor prăbușit
și a unei zi fără sfârșit...
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înfrângere, poezii despre vânt sau poezii despre inocență
Luminile lumii sunt stinse
Luminile lumii se sting,
Mai sclipesc câteva prin cetate,
Armate mondiale înving,
Generații sub spectrul lui Marte.
Aș fi vrut să trăim ca-n trecut,
În lumina Cetății Eterne,
Conjurații conspiră tăcut,
Să ne prindă-n capcane moderne.
Te mai am, te mai vreau, cum să nu?
Dar minunile lumii sunt stinse,
Și le vezi uneori numai tu,
Prin cetăți, cu luminile-aprinse.
Suntem totuși doar doi străini,
Ne strivește apusul ce vine,
Mai aprind împărați bizantini,
Candelabrele gintei latine.
Te mai vreau, te mai pot, te mai simt,
Dar ne sting conspirații mortale,
Reaprindem lumini pe Pământ,
Luceferi în cetăți ancestrale,
Care eu, care tu, care noi,
Mai veghează în noapte ruina?
Au rămas pe Pământ doi strigoi,
Prin cetăți să aprindă lumina.
Mă mai ierți, mă înșeli, te mai iert,
Peste lume se trage cortina,
Așteptăm într-un secol incert,
Un profet să aprindă lumina,
Te iubesc, te iubesc, cum să nu?
Dar luminile lumii sunt stinse,
Și-am rămas pe Pământ eu și tu,
Să veghem candelabrele-aprinse.
Pentru noi se trezește-un apus,
Pe Pământ un apus mai răsare,
Când cocorii luminii s-au dus,
Semănăm prin amurg felinare.
Iar lumea dacă nu ne mai vrea,
Cu lumini condamnate la moarte,
Te invit să plecăm, draga mea,
Luminând pe planeta lui Marte...
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iertare, poezii despre victorie, poezii despre viață, poezii despre tăcere, poezii despre strigoi, poezii despre planete sau poezii despre pedeapsa cu moartea

Ramura furata
Ne vom strecura noaptea
sa furam
o ramura inflorita.
Vom sari zidul
in intunericul unei gradini straine,
doua umbre in umbra.
Iarna inca nici n-a trecut
si marul se arata
preschimbat pe neasteptate
intr-o cascada de flori mirositoare.
Vom patrunde in noapte,
vom ajunge pana la firmamentul ei tremurator
si mainile tale mici, si mainile mele
vor fura stelele
Si in varful picioarelor,
in casa noastra,
prin noapte si umbra,
va patrunde odata cu pasii tai
pasul mut al parfumului
si,
cu picioarele instelate,
trupul limpede al primaverii.
poezie celebră de Pablo Neruda
Adăugat de Ruben Bucoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre picioare, citate de Pablo Neruda despre noapte, citate de Pablo Neruda despre flori sau poezii despre crengi

Stelele sting...
Stele sting și˗ți spunː noapte bună!
Cerul se închide ca miezul în alună,
Inima ta în inima˗mi se cuibărește,
Iubirea prinde aripi moi și crește.
În chindia clipei sărutul e prelung
Cum dulceața pâinii vine de sub plug,
Gingășia ascunde în vertebre mici
Mângâieri șoptite cu ochi de licurici.
Mă topesc în spuza sânilor fierbinți,
Părul tău de aur e aură de sfinți,
Cu degetele noastre desenăm ca semn
Trecerea vieții spre marele Eden.
Pe˗obraz iarăși răsare soarele regal,
În depărtări s˗aude un nechezat de cal,
El sparge cu copita miezul de alună,
Alergăm prin spații ˗ eu, soare și tu, lună!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sâni

Iubire cu gust de cireașă
Iubire cu gust de cireașă amară,
Ne-am cunoscut într-o seară...
Eu visul din ochii tăi,
Tu dansul pașilor mei.
Cu rozele buzelor mi-ai mângâiat sânii,
Eu m-am ascuns timidă,
În căușul ochiului tău... și al mâinii.
Mâna ce mi-a atins sufletul
Și m-ai învelit cu lumină, dăruindu-mi
Fericire deplină.
M-am ascuns în inima ta, iar tu mă căutai frenetic
Prin vene.
Brațele tale mă ascundeau în ventriculul drept.
Copil inocent! Editura ochilor tăi
A scris povestea unei noi vieți.
Zâmbește!
Pe buzele tale
Am răsărit eu cuvânt de April.
Surâsul tău e divin!
Iubire cu gust de cireașă amară,
Te-am pierdut... într-o seară.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mâini

Puținul unei mici flăcări
joc moartea pe degete
cu un descântec
intru în transă și-mi induc neființa
închid în cerc patimile și suferințele
teama mă face să rămân în afară
și nu mă plâng
poate instinctul de a trăi
urcă forțat timpul prin sânge
fulgere de viață
neliniștea se scurge într-o tăcere
de piatră zidită-n cetatea
pe care o cuceresc
prea multă cruzime și nepăsare
Doamne, schimbă destinul ori legea
prin care murim
nopțile care vin tulburi
întoarce-le din drum
nu-ți cer decât puținul
unei mici flăcări
care nu se stinge niciodată
sub o icoană sfântă
la care nu obosesc să mă închin
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (8 noiembrie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre suferință sau poezii despre schimbare
Oare nu toate religiile se aprind și se sting în mintea omenească? Poate libertatea, Dumnezeu să fie monopolul vreunei religii?
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre religie, citate despre libertate sau citate despre Dumnezeu
și ochii
care te fulgeră erau
de un albastru injectat
precum miezul albastru al unei flăcări
galbene de aparat de sudură
cu oxiacetilenă în clipa
când te hotărăști s-o stingi
așa-i erau ochii în plină tandrețe
privesc fascinat cum mâinile ei
se lasă-n râul de iubire
și-n căuș aduna apa
care străbate lumina la fel
cum străbate aerul
căzând pe buzele moi
e un act de autoritate
numai apa poate să pretindă asta
ochii se întâlnesc din nou
au culoarea oțelului proaspăt răcit
taie clipa-n două înainte de somnul
de veci au fost așa la supărare
acum tremură instabili
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre supărare, poezii despre râuri sau poezii despre galben
Ochiul de aramă
Am crezut că nu mai pleacă
toamna cea cu ochi de aramă
E cerul arămiu afară
și habar n-am de unde
mi-e gândul plin de ploi mărunte
de parcă nu-mi este toamnă
cu mușcături de gutuie
pândite de ochiul de aramă
ca în alte dăți...
Ciudat, azi îmi pare
că plouă cu gândul tău în mine
iar mici tristeți se pierd în ape limpezi
când îmi culegi iubirea de pe sacre lespezi
Iar din uitare
toamnă-ploaie
tu mă lepezi
Acum cred că nu mai pleacă
toamna cea cu ochi de aramă
doar un pic mă lasă hoața
iar apoi întinde brațul
și mă cheamă...
Jalea despărțirii vara o străpunge
ochiul de aramă stă ascuns și... plânge.
poezie de Marieta Căprăruși
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Astingere
Cât drum străbate raza de la soare
Și până la gutuia din gutui,
Numai s-o prindă, ca pe-o fată mare,
Căzând în patul alb al frigului!
Da, mă refer la brumă, dragii mei,
Cearceaful alb gătit pentru căderi,
Trădând fiorul oricărei femei
În fața primei sale mângâieri.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (5 octombrie 2013)
Adăugat de Marius Robu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre virginitate, poezii despre femei, citate de Marius Robu despre femei, poezii despre brumă sau citate de Marius Robu despre Soare
Jocul de-a jocul
Pescărușul meu
Din poezia anterioară
S-a îmbolnăvit
De plictiseală
Sau de necaz
Că poate fi uitat
În seama pescarilor
Care
N-au decât să moară de foame
Sau de sete
În cârciuma lui Petru Rareș
Acesta dând ordine
Să se aducă fluviul la Bacău
Și o gondolă din Veneția.
Privit de sus,
Pescărușul privește de sus,
El nu mai e pescăruș,
Are dreptul suprem
La joacă.
Printr-o destindere
În destin
El și-a redobândit
Conștiința umană
Prin metempsihoză.
Și-acum râde de mine
Care nu pot nici eu
Să nu plâng de soarta mea
Ieșită din hristoavele profetului,
Luând-o razna pe străzi,
Sub roțile autobuzelor,
Eu tot de-a viața mă joc
Dar altfel.
În contopire cu Terra
M-am lăsat
De sportul lui Icar.
poezie de Leonard Sandor
Adăugat de Adelydda

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre jocuri, poezii despre sport, poezii despre relaxare sau poezii despre pescuit