Tati a căzut în lac!
Mare hărmălaie. Cerul era gri spre-apus.
Noi n-aveam nimic de făcut și nimic de spus.
Eram la capătul unei zile cu parcurs
Anost. Și tocmai când plictisul părea să n-aibă leac,
Atunci,
Tati a căzut în lac!
De entuziasm, fețele noastre iradiau lumină,
Iar Timothy, de fericire, dansa-n grădină.
"Adu-mi aparatul foto, iute, iute, îți zic!
Uite-l cum se târăște prin mătasea broaștei!" Clic!
În genunchi, grădinarul s-a plesnit peste coapse
Lansând în aer sunete precum pocnetul de capse,
Nedumerite rațele au măcăit în păpuriș,
Iar din gâtul bătrânului rățoi a gâlgâit un râs pieziș.
O, n-a fost lucru să fi rămas indiferent, posac,
Când
Tati a căzut în lac!
poezie de Alfred Noyes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Alfred Noyes. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.