Serenadă tristă
Cum lacrime de aur din inima-mi se scurg,
Frunze-ale bucuriei, voi toate ați căzut.
Căzut-ați în grădina de vis unde m-am dus,
Cu părul răvășit de vântul din apus.
Căzut-ați din copacul cu albele cățui,
Ici colo și oriunde pe-aleea cu statui.
Culori de-odinioară, de rochii de copil
Când vânturi mari de toamnă sunau din corn subtil.
Și ați căzut mereu, cernând în agonii,
Căzut-ați reunind pălite armonii.
În zori, pe drumul reavăn, tăcut v-ați așternut,
Din ochii mei ați plâns, din mâini voi mi-ați căzut.
Cum lacrime de aur din inima-mi se scurg,
Prin anii mei deșerți, căzut-ați, ați căzut.
poezie clasică de Emile Nelligan, traducere de Necula Florin Dănuț
Adăugat de Baude
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.