Dezrădăcinare

Ai plecat prin străini, spre o viaţă mai bună,
Părăsind, supărat poate, glia străbună,
Şi cu ce umilinţe, cu ce chin, cu ce cost,
Ţi-ai găsit printre alţii un loc şi un rost.

Ai muncit ca un sclav, să fii bine văzut,
Dac-ai fost dojenit ai răbdat şi-ai tăcut
Şi din greu şi uşor şi din mult şi puţin
Ţi-ai croit adăpost, ţi-ai făcut un cămin.

Fiii ţi-ai botezat doar cu nume străine,
Să se simtă de-acolo, să le fie mai bine,
I-ai făcut să iubească o altă ţărână
Şi doar două cuvinte în limba română,

Despre ţară, popor, ai citit doar de rău,
Să-ntărească puterea dispreţului tău;
Îţi repeţi ne-ncetat ce prostie e dorul
Şi că unde e bine e ţara, poporul.

Că, în fond, liliacul miroase la fel,
Că la fel de gustoasă e carnea de miel,
Că şi-acolo găseşti ţuică, mici şi sarmale
Si că poţi chiar petrece cu rudele tale...

Dar să nu-mi spui c-atunci când abia te apleci,
Când destinul te-mpinge spre locul de veci,
Când puterile-ncet, implacabil, te lasă,
Nu-ţi doreşti să atingi iarba verde de-acasă!

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

M-ai ademenit precum o nimfă.
Mi-ai pătruns în inimă.
M-ai rănit mai rău decât o viperă.

Ţi-ai făcut cuib în sufletul meu.
Mi-ai răpit timpul, zâmbetul şi tot ce eram eu.
Ţi-ai crescut rădăcini în gândul meu.

Ai putut chiar opri timpul.
Ai îngheţat spaţiul şi universul.
M-ai rătăcit să nu-ţi mai aud glasul.

Doar ai tăcut, şi din tăcere ţi-ai făcut scut.
Din toată iubirea mea ceva mărunt.
Ai condamnat totul la timpul trecut.

Ai dat vina pe soartă şi pe ursită.
Mi-ai găsit doar mie vină.
Ai rupt a iubirii cunună.

Şi acum tot fugi şi taci,
Ai vrea totul să negi.
La ce folos? şti bine că n-ai să poţi.

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neanderthal (2)

Ea a plecat, iar el... ce chin!
Că n-a avut, de-atunci, senin,
Ci doar furtună, iar alin,
Acolo- n peştera-cămin,
Nu are, ci doar gândul-spin
Că nu e în "ceva"... deplin.

Şi s-a gândit, s-a răsucit,
Pân'-o idee i-a venit:
A mers la vraci, s-a spovedit,
I-a spus cât e de chinuit,
Şi, cum să spun, a reuşit
Ceva de neînchipuit.

Ce a făcut, ce n-a făcut,
Nu pot să spun, că n-am văzut,
Dar, ce-a fost mic a tot crescut
Cât? - ce să zic? – de necrezut,
Că, dintr-un jet a prefăcut
O stâncă mare, într-un lut.

Iar peştera, de-atunci, a fost
Nu doar cămin şi adăpost,
Ci la pelerinaj, un rost:
Ieşirea multora din... post,
Căci - de! - mărimea are-un cost,
Iar el... plăteşte, că nu-i prost.

Curând, chiar soaţa a aflat
Şi n-a putut, n-a rezistat,
S-a prezentat, a comparat,
Apoi, spre noul ei bărbat
A zis "Kum vo" şi... a plecat.
(Traduc: "- Eşti no.2, păcat!")

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bilanţ

Ţi-ai calculat azi pasul, gândul, dorul?
Ai iubit plânsul mai mult ca umorul?
Ai spus "da" mai mult decât "nu"?
Ai fost "eu" mai mult decât "tu"?
Ţi-ai dat pâine pe ape, zâmbind?
Ai dus greul pe umeri, cârtind?
Ai frânt pâinea în două, cu drag?
Aşteptat-ai sărmanii în prag?
Ai plâns fiul plecat de acasă?
Ai clădit amărâtului casă?
Ai minţit ascunzând adevărul?
Ai primit fericit călătorul?
Căutat-ai să plângi la altar?
Ţi-ai pus viaţa ades pe cântar?
Ai fost cel ce iubeşte oricând?
Ai dus hrana la gură plângând?
Ai rostit vorbe dulci orişicui?
N-ai frânt inima chiar nimănui?
Ai făcut ce-ai promis în tăcere?
Ai fost leac sau produs-ai durere?
Te-ai plecat, să ridici un căzut?
La necaz ai fost orb, surd şi mut?
E final azi de an, ce-ai să spui?
Eşti sau nu, fiul Domnului?

poezie de Cristian Dume
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Idilă cu Toamna

Îmi mângâi obrajii cu al tău vânt,
Ai uscat şi frunzele de când te cânt,
Şi-mi laşi buzele crăpate de la frig,
Şi mă faci să răguşesc la cât te strig.

Ţi-ai pornit şi ploaia peste mine,
Ca să-mi inunzi gândurile numai cu tine,
Ţi-ai ascuns soarele-n buzunar,
Când vreau căldură tot la tine să apar.

Ţi-ai împrăştiat şi părul peste verde,
Mă uit la codru, gândul la tine se pierde,
Şi încerc în casă să mă feresc,
Dar ceaiul de tei nu mă lasă să greşesc.

Poate dacă doar cerul îl privesc,
Am o şansă gândul să-l risipesc,
Dar ai ajuns până şi în acest loc,
Ţi-ai aruncat privirea albastră-n joc.

poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii
Adăugat de Iustin Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neîmplinit, Sărmane Suflet

Neîmplinit, Sărmane Suflet
Ţi-ai înălţat ochii spre Stele.
Ai Hotărât să stai din Umblet
Şi ţi-ai pierdut Paşii prin ele!

Rănit de lumea efemeră,
Suflet străin şi-'nsingurat
Ţi-ai luat o Viză Viageră
Ai spus "Adio!"... Şi-ai plecat!

Nu te-a costat decât o Clipă.
Nu ai admis că nu se poate...
Şi, ţi-ai făcut bagaju-n Pripă
Şi-un Pas către Eternitate.

Nu ţi-a păsat că laşi în urmă
Un Trup inert, în văl de ceaţă
Şi curioşi ce-asiduu scurmă.
Cătând Pelinului Dulceaţă!

Oh! Suflet tumultos ca marea
Erai atras de-acel miracol.
N-ai vrut să îţi anunţi plecarea...
Grăbeai spre Marele Spectacol.

Neîmplinit, Sărmane Suflet
Menirea ta e Scrisă-n Stele!
De-ai hotărât să stai din umblet
Îţi poartă Paşii printre Ele!

Marcat de Lumea Efemeră
Suflet complex... Înstrăinat,
Ai luat o Viză Viageră
Ai spus "Adio!"... Şi-ai Plecat.

poezie de Maria Ciumberică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndemn românesc...

Ţara mea cu grai de dor,
Lângă gura de izvor,
Cânt sub nori de Tricolor,
Slăveşte-ţi Marea Unire!
Românească cucerire.

Ţara doinelor de jele,
Trecută prin vremuri grele,
La porţi în cumpene rele...
Sărăcită ai fost la sânge,
Nu-ţi pune duşmanii în frunte,
Nu uita trădările, robia şi rănile.

Abia că ţi-ai revenit,
După câte ai suferit
Şi acum iar te-ai poticnit.
Că puţini au gânduri bune,
Când vin cu cereri spre tine.

Străinii îţi vor toată bogăţia,
Nu îţi preţuiesc frăţia,
Îţi i-au tot de sub picioare,
Iar cei fără de credinţă
Te vând fără de durere,
Ca pe-o foaie din ziare.

Lacrimile îmi dau năvală,
Când văd ce se întâmplă în ţară,
Demnitatea-i o ruină,
Hoţia este regină, cu cravată centenară,
Iar Unirea românească
Urcă o treaptă, trei coboară.

Strânge centura române!
Unirii dă-i fapte bune!
Şi renume cu sfânt nume,
Să n-ajungi ca la început
Dezbrăcat şi iar flămând,
Doar slugă la bogătaşii
Ce te calcă în picioare,
După ce ţi-au luat tot.

Că străinu-i ca şi spinul,
Te face să simţi suspinul,
Iar românii ce trădează,
Blestemul să le fie casă,
Când vând glia cea străbună,
Şi uită de Limba Română.

Foaie verde de trifoi,
Doamne, ajută românii tăi!
Ca Unirea Centenară
Să-i trezească la morală.

poezie de Valeria Mahok (5 noiembrie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce ţi-ai spune oare?

Dacă într-o zi
mergând pe drumul vieţii,
Te-ai reîntâlni... cu tine, fiind copil,
Ce ţi-ai zice oare, privindu-ţi lung pomeţii,
Ce azi nu mai sunt rumeni
şi parcă fără "tril"?

Te-ai lua uşor de umăr?
Te-ai scoate la un suc?
Ţi-ai spune: Riduri număr
şi anii se tot duc?

Ţi-ai spune: Viaţa doare,
rămâi aşa cum eşti...
Căci traiul de "om mare"
nu e cum te gândeşti?

Ţi-ai spune că durerea,
vine din când în când,
Să-ţi încerce puterea,
de a zâmbi plângând?

Ţi-ai spune că genunchii,
în timp s-au vindecat,
Dar pierderea mămuchii,
nu trece niciodat'...?

Ţi-ai spune că amicii
de-atunci s-au risipit?
Mânaţi de bani, capricii,
obrajii şi-au mânjit?

Ţi-ai spune că norocul,
la fel ca şi iubirea,
Nu prea şi-a găsit locul,
şi-a căutat iesirea?

Ţi-ai spune că adultul,
de azi nu mai e viu,
Obişnuit cu "multul",
un mort fără sicriu?

Ţi-ai spune că sunt dăţi,
când plângi, fi-rar să fie,
Răpus de greutăţi
după... copilărie?

Şi dacă într-o zi
mergând pe drumul vieţii,
Te-ai reîntâlni... cu tine, fiind copil,
Ce ţi-ai zice oare, privindu-ţi lung pomeţii,
Ce azi nu mai sunt rumeni
şi parcă fără "tril"?

poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viaţă"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui plagiatir poetastru

Că numele cu o poemă
De-un autor francez ţi-ai scris,
Ce crezi, că ţi-ai făcut un bine?
Pe autor l-ai compromis.

epigramă de Caton Theodorian din Epigramişti cu sau fără voia lor (1983)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu ai plecat, iubită mamă...

Tu ai plecat, iubita noastră mamă,
Când ne spuneai, să n-aveţi teamă
Şi ne-ai lăsat cu sufletu-ntristat,
Că te-am crezut cu-adevărat!
Curaj în viaţă dacă n-ai
Cu moartea n-ai cum piept să dai!

Se stinse o lumină în panoplii de cer ;
Pe lângă luna plină căzu ca un mister!
Un suflet se înaltă spre cele veşnicii ;
De-aceea cade steaua, nu poţi că să nu ştii!
Aşa s-a întâmplat, tu însăşi să dai vamă,
Tu ai plecat iubita noastră mamă!

Curaj aveai, cât pentru o armată
Şi ne-ai crescut cu inima curată!
Iar hrana, ziua toată-ţi era doar un covrig,
Că noi să creştem mari şi să nu ştim de frig!
Aşa te-am cunoscut, noi, mamă,
Când ne spuneai, să n-aveţi teamă!

Iertare cerem, de-am greşit
Dar parcă greu ne-ai pedepsit ;
Doar ştii că fiul ţi-a plecat în cer,
Că tata să nu fie mult stingher!
Acum şi tu te-ai supărat
Şi ne-ai lăsat cu sufletu-ntristat!

În inimă ţi-ai dus durerea
Deşi era amară ca şi fierea!
Tu ţi-ai ales cărarea către cer
Şi ai avut voinţă că de fier!
Iar noi nu am făcut păcat,
Că te-am crezut cu-adevărat!

Ne-ai învăţat pe toţi să nu cedăm la greu,
Că dacă vrem, putem, ne-ajută Dumnezeu!
Dar tu se pare c-ai uitat, acum,
Când eşti pe ultimul tău drum ;
Nu poţi în lume să mai stai,
Curaj în viaţă dacă n-ai!

În lumea unde veşnic ai să fii
Noi suntem siguri că tu ştii,
Că nu-i durere, nici lacrimă, nici chin
Şi nu vei în stare, să scoţi nici un suspin!
Acolo, o eternitate stai,
Cu moartea n-ai cum piept să dai!

Cu moartea n-ai cum piept să dai,
Curaj în viaţă dacă n-ai!
Că te-am crezut cu-adevărat
Şi ne-ai lăsat cu sufletu-ntristat,
Când ne spuneai, să n-aveţi teamă,
Tu ai plecat, iubita noastră mamă!

poezie de Gheorghe Pepelea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi, dacă ţi-aş spune...

Şi, dacă ţi-aş spune, m-ai crede?
Ţi-ai frânge degetele-n mâini
Şi ţi-ai zdrobi privirea în perete,
Tăcând,
Şi poate
Mi-ai vorbi despre nimic
Uitând...

Şi, dacă ţi-aş spune, m-ai crede?
Mi-ai lăsa ochii să vorbească
Şi ţi-ai strânge sufletul în resemnare,
Ştiind,
Şi poate
Mi-ai cânta despre nimic,
Plecând...

Şi, dacă ţi-aş spune, m-ai crede?
Mi-ai curma dorul în răspunsuri
Şi ţi-ai opri ecoul în distanţe,
Simţind,
Şi poate
Mi-ai striga despre nimic,
Trecând...

Şi, dacă ţi-aş spune, m-ai crede?
Ţi-ai tăia partea din mine
Şi ţi-ai scurta vocea din cuvinte,
Ieşind,
Şi poate
Mi-ai ura despre nimic,
Fugind...

Şi, dacă ţi-aş spune, m-ai... iubi?

poezie de Gab (23 iulie 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca să-ţi doreşti sau nu o familie contează, cred, ce idee ţi-ai făcut despre familie, de la părinţii tăi... şi pe urmă vorba e dacă-ţi găseşti un om potrivit, să-mparţi viaţa cu el, să îţi doreşti să ai copii cu el, nu doar ca să fii "în rândul lumii".

Ileana Vulpescu în De-amor, de-amar, de inimă albastră (2005)
Adăugat de roxănel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Binecuvântări mascate

Ruine cântă adesea un tril de veselie,
Bucurii mascate-n durere şi blocade...
Se deduc concluzii numai din nebunie
Când studiul profunzimii, în inimă nu-ţi roade.

Şi ai trecut prin lacrimi, prin dor şi suferinţă...
Şi ţi-ai chemat prieteni, dar ei n-au mai ajuns;
Ţi-ai dat seama singur că trăieşti căinţă,
Şi drama ta a fost ca un inel ascuns.

Nu certitudini mate dau clarităţi spumoase!
Nici viitorul de-ar fi să îl cunoşti...
Doar tu şi-a ta credinţă, şi suflete frumoase,
Dau sens în a ta viaţă, chiar de nu recunoşti...

Fost-ai certat cu tine... poate cu Dumnezeu...
Totul n-a fost decât să se trezească
Conştiinţa care te-mpiedica mereu
Ca evoluţia să-ţi urce, să tot crească.

Orice rău ascunde un bine nevăzut...
Orice rău apare, să-ţi fie apoi bine.
Prin ploi şi furtuni, să crezi ce n-ai crezut,
Aceasta e deviza care-ţi aparţine!

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Vina mea", că m-am născut în Bucovina

"Niciunde în lume nu găseşti, tablou mai cu-nţeles ca Bucovina
Nu e mândrie, e doar regret faţă de cei ce nu îmi poartă "vina"
Eu nu înţeleg cum poţi tu, om, să trăieşti, în lipsă de munţi, senin şi viaţă
Când viaţa-ntreagă se ascunde-n munţi, pe când oraşul se ascunde în ceaţă.
Cum reuşeşti să te trezeşti, fără să simţi mireasma florii, fără să vezi cu ochii tăi cum vântul adie în zbor norii?
Cum ai fost tu de mic copil? Unde ţi-ai construit castele? Dacă nu sub ramuri de brazi, in cântece de păsărele.
Ai stat vreodată într-un copac? Sau te-ai ascuns în iarba-n care, adeseori puteai s-adormi, căci te pierdeai "de cât de mare"?
Ai fost tu un copil ca mine care aştepta ziua de mâine, doar să alerge după fluturi, convins că se transformă-n zâne?
"Om mare", care esti azi asa cum ţi-ai dorit din vremuri,
Nu ţi-ai dori "o Bucovină", să poţi s-atingi cu mâna cerul?

poezie de Roxana Vătămanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea, când vine, nu te întrebă dacă ţi-ai trăit bine viaţa. Indiferent dacă ai trăit-o bine sau rău, mult sau puţin, cu rost sau fără rost, trebuie s-o părăseşti. Şi acest act ireversibil e cea mai formidabilă grozăvie a existenţei noastre.

Mihail Drumeş în Scrisoare de dragoste (1938)
Adăugat de Anka
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiri false

Am citit undeva că ţi-ai abandonat sânii
Sânii tăi neatinşi
Sânii tăi necopţi
Dar s-a dovedit a fi o minciună
Am citit undeva că ţi-ai tăiat nasul
Nasul tău cârn
Nasul tău înfumurat
Dar s-a dovedit a fi o minciună
Am citit undeva că ţi-ai pierdut inima
În bătăile aripilor
Am citit undeva că ţi-ai mâncat mâna
Cu care obişnuiai toamna
Să-mi mângâi copacii
Că ai iubit o pasăre
Ascunsă în trupul gârbovit al unui manevrant
Şi aţi înşirat sentimentele pe calea ferată
Am citit undeva că ţi-ai pierdut minţile
În staţia de autobuz
Că ţi-ai băut timpul
Într-o crâşmă de la marginea oraşului
Că ai murit sufocată de iubire
Într-un pat necunoscut.

poezie de Ionuţ Manea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar dacă...

Chiar dacă îţi apune "soarele " bucuriei,
să ştii că există " luna " înţelepciuni.
Chiar dacă două mâini te lovesc,
ai şi tu tot două cu care să te aperi.
Chiar dacă îţi pierzi o speranţă,
sădeşte alta în locul ei,
nu se ştie când se va adăuga
buchetului de împliniri şi te vei bucura mult.
Chiar dacă alţii te îndrumă spre drumuri greşite
care să te ducă la răscruci de rătăcire,
tu mergi mână în mână cu încrederea în tine
şi cu înţelepciunea având mult curaj.
Chiar dacă tu ţi-ai greşit drumul,
să nu crezi asta,
trebuie să înţelegi lecţia lui de viaţă.
Chiar dacă pierzi,
să ştii că pierzi mai mult
dacă te opreşti la această pierdere tot regretând,
nu ai timp să pierzi şi timpul continuă,
ca să câştigi altă rundă.
Chiar dacă unii îşi bat joc de tine,
nu îi lua în seamă.
Ia în seamă calităţile şi capacităţile tale!
Nu te cunosc ei mai bine decât te ştii tu!
Chiar dacă bate " vântul " dezamăgirilor,
nu te bate tu singur cu bolovanii pesimismului,
mângâie-ţi sufletul cu optimism, zâmbeşte!
Plângând faci pe alţii să se bucure
şi tu vei deveni mai slab în increderea în tine!
Chiar dacă unii îţi arată sabia,
tu arată-le teaca!
Chiar dacă vor să te orbească,
tu ai ochi gândirii dar şi ochii sufletului.
Ia uită-te mai bine!!
Chiar dacă vor să vorbească în locul tău,
pot să vorbească,
nu pot vorbi ei în locul tău şi prin fapte!!
Chiar dacă nu vezi cât de adâncă
este "marea " sufletului celor din jur,
cel puţin poţi fi sceptic(ă) şi precaut(ă).
Poţi vedea cât de "limpede " este caracterul.
Chiar dacă ai căzut,
fii propriul scripete şi ridică-te,
să nu cumva să îţi pună
şi mai mult cineva piedici!!
Tu, trebuie să mergi,
să mergi spre victorie şi bucurie.
Chiar dacă nu este "dacă " tu poţi reuşi!
Nu depinzi de un " dacă ", este "chiar " o greşeală!!

poezie de Elena Bogdana
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În momentul în care îţi spui "încerc", deja ţi-ai semnat condamnarea la eşec. Mintea primeşte informaţia că tu doar o să încerci. Dacă încerci o dată, de două ori, de trei ori şi nu reuşeşti, ce faci? De obicei, abandonezi, că ţi-ai setat mintea doar sa încerce.

citat din Marius Simion
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La despărţire

Mâhnită plâng, dar tu nu ai vreo vină că lacrimile curg fără-ncetare
Nu am ştiut că-atât de tare doare iubirea prefăcută în ruină.
Şi am plecat... priveam nepăsătoare, credeam că nu vei mai putea vreodată
Să mai iubeşti c-o dragoste curată iar eu voi fi doar umbra trecătoare.

Ţi-am fost amantă şi ţi-am fost mireasă, jurând ca nimeni să nu ne despartă
Acum, când ţi-ai ales o altă soartă, fii fericit lângă a ta aleasă!
Dar vei putea, zâmbind, să mai asculţi un cântec ce mi-l fredonai mereu,
A cărui eroină eram eu şi-acum, dansând cu ea, să nu mă uiţi?

Îti mai apar în visuri câteodată, în ale tale braţe mă mai strângi,
De dorul meu îţi vine să mai plângi, ţi-ai mai dori să fiu a ta vreodată?
Sau sunt doar o fantomă rătăcită dintr-un trecut care-i apus acum,
Uitând c-am fost femeia mult dorită, înveşmântată într-un vechi parfum?

Nici nu aştept răspunsul la-ntrebare, eşti împlinit cu noua ta iubire,
Nu mai sunt nici măcar o rătăcire ce-ţi tulbură privirea visătoare.
Ar fi nedrept să nu-ţi doresc acum să-ţi fie bine, chiar de eşti departe,
Nu vei mai fi eroul meu din carte, zâmbind, îmi voi vedea de al meu drum!

poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un imn femeii credincioase

Tu ai fost creată de Mâna Celui Sfânt
Coroana frumuseţii ţi-a pus în chipul tău
Eşti darul cel mai scump şi ajutorul potrivit
Ca să creşti copii şi să-i aduci la Dumnezeu.

Nu totdeauna drumul tău ţi-a fost uşor
Dar te încuraja mereu puterea rugăciunii
Încredinţată în Domnul aveai un singur dor
Ca să fii tare... să poţi ţine piept minciunii.

Tu ai crescut eroi... ce au păstrat credinţa
Persoane importante dar şi simpli lucrători
Şi în rugă pe genunchi tu ţi-ai dăruit fiinţa
I-ai binecuvântat... şi ei au fost biruitori.

Numai tu alini dureri şi inimi întristate
Iar printre lacrimi doar tu poţi să zâmbeşti
Tu îţi creşti copiii cu dragoste şi bunătate
Şi eşti gata pentru pruncii tăi să te jertfeşti.

Eşti nor de martori a fiicelor lui Dumnezeu
Ce au sfărâmat puteri prin post şi rugăciuni
Tu n-ai dat înapoi când ţi-a fost în viaţă greu
Dar ţi-ai păstrat căminul de a lumii stricăciuni.

Multe lacrimi din ochii tăi frumoşi au curs
În suferinţe... pe obraji... în clipele durerii
Tu toate pe genunchi lui Dumnezeu i-ai spus
Şi El te-a binecuvântat în ceasul încercării.

Tu eşti un diamant... tu eşti o piatră rară...
Ce ne străluceşti în întuneric ca o stea...
Căci o femeie credincioasă... este o comoară
Iar să se jertfească poate doar numai dragostea.

poezie de Mihail Cebotarev
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Profesorul Cumpănaşu: Domnule, domnule, te rog foarte mult, nu mai continua!... Am aflat că eşti erou şi că ţi-ai vărsat sângele şi ţi-ai primejduit viaţa pentru unirea neamului. Pe figura d-tale frumoasă porţi semnul vitejiei, precum pe piept ai răsplata ei simbolică... Ai dreptul, prin urmare, mai mult decât oricare să-ţi spui cuvântul asupra drepturilor şi întocmirilor ţării. Totuşi, nu-mi lua în nume de rău, eu nu pot asculta nici măcar în discuţii de masă, nişte vorbe aşa de grele despre neamul meu. Mi-am trăit toată tinereţea visând unirea; am luptat, când a venit ceasul, pentru înfăptuirea ei, la locul modest unde mi s-a poruncit. Inima mea n-ar suporta acum, la bătrâneţe, nici gândul că s-ar putea strica vreodată ceea ce s-a făcut cu jertfe atât de grele.

replică celebră din romanul Gorila de Liviu Rebreanu (1938)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!