Ce ți-ai spune oare?
Dacă într-o zi
mergând pe drumul vieții,
Te-ai reîntâlni... cu tine, fiind copil,
Ce ți-ai zice oare, privindu-ți lung pomeții,
Ce azi nu mai sunt rumeni
și parcă fără "tril"?
Te-ai lua ușor de umăr?
Te-ai scoate la un suc?
Ți-ai spune: Riduri număr
și anii se tot duc?
Ți-ai spune: Viața doare,
rămâi așa cum ești...
Căci traiul de "om mare"
nu e cum te gândești?
Ți-ai spune că durerea,
vine din când în când,
Să-ți încerce puterea,
de a zâmbi plângând?
Ți-ai spune că genunchii,
în timp s-au vindecat,
Dar pierderea mămuchii,
nu trece niciodat'...?
Ți-ai spune că amicii
de-atunci s-au risipit?
Mânați de bani, capricii,
obrajii și-au mânjit?
Ți-ai spune că norocul,
la fel ca și iubirea,
Nu prea și-a găsit locul,
și-a căutat iesirea?
Ți-ai spune că adultul,
de azi nu mai e viu,
Obișnuit cu "multul",
un mort fără sicriu?
Ți-ai spune că sunt dăți,
când plângi, fi-rar să fie,
Răpus de greutăți
după... copilărie?
Și dacă într-o zi
mergând pe drumul vieții,
Te-ai reîntâlni... cu tine, fiind copil,
Ce ți-ai zice oare, privindu-ți lung pomeții,
Ce azi nu mai sunt rumeni
și parcă fără "tril"?
poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viață"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Andreea Văduva. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.