Binecuvântări mascate
Ruine cântă adesea un tril de veselie,
Bucurii mascate-n durere și blocade...
Se deduc concluzii numai din nebunie
Când studiul profunzimii, în inimă nu-ți roade.
Și ai trecut prin lacrimi, prin dor și suferință...
Și ți-ai chemat prieteni, dar ei n-au mai ajuns;
Ți-ai dat seama singur că trăiești căință,
Și drama ta a fost ca un inel ascuns.
Nu certitudini mate dau clarități spumoase!
Nici viitorul de-ar fi să îl cunoști...
Doar tu și-a ta credință, și suflete frumoase,
Dau sens în a ta viață, chiar de nu recunoști...
Fost-ai certat cu tine... poate cu Dumnezeu...
Totul n-a fost decât să se trezească
Conștiința care te-mpiedica mereu
Ca evoluția să-ți urce, să tot crească.
Orice rău ascunde un bine nevăzut...
Orice rău apare, să-ți fie apoi bine.
Prin ploi și furtuni, să crezi ce n-ai crezut,
Aceasta e deviza care-ți aparține!
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.