Îndemn românesc...
Țara mea cu grai de dor,
Lângă gura de izvor,
Cânt sub nori de Tricolor,
Slăvește-ți Marea Unire!
Românească cucerire.
Țara doinelor de jele,
Trecută prin vremuri grele,
La porți în cumpene rele...
Sărăcită ai fost la sânge,
Nu-ți pune dușmanii în frunte,
Nu uita trădările, robia și rănile.
Abia că ți-ai revenit,
După câte ai suferit
Și acum iar te-ai poticnit.
Că puțini au gânduri bune,
Când vin cu cereri spre tine.
Străinii îți vor toată bogăția,
Nu îți prețuiesc frăția,
Îți i-au tot de sub picioare,
Iar cei fără de credință
Te vând fără de durere,
Ca pe-o foaie din ziare.
Lacrimile îmi dau năvală,
Când văd ce se întâmplă în țară,
Demnitatea-i o ruină,
Hoția este regină, cu cravată centenară,
Iar Unirea românească
Urcă o treaptă, trei coboară.
Strânge centura române!
Unirii dă-i fapte bune!
Și renume cu sfânt nume,
Să n-ajungi ca la început
Dezbrăcat și iar flămând,
Doar slugă la bogătașii
Ce te calcă în picioare,
După ce ți-au luat tot.
Că străinu-i ca și spinul,
Te face să simți suspinul,
Iar românii ce trădează,
Blestemul să le fie casă,
Când vând glia cea străbună,
Și uită de Limba Română.
Foaie verde de trifoi,
Doamne, ajută românii tăi!
Ca Unirea Centenară
Să-i trezească la morală.
poezie de Valeria Mahok (5 noiembrie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
* * *
Lacrimile îmi dau năvală,
Când văd ce se întâmplă în țară,
Demnitatea îi o ruină,
Hoția este regină cu cravată centenară,
Iar Unirea Românească...
Urcă o treaptă, trei coboară.
poezie de Valeria Mahok (4 noiembrie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Slăviți Unirea Centenară!
Frați români, slăviți Unirea!
Talismanul nostru sfânt,
Fără ea Țara se pierde...
În mii de deșertăciuni.
Câte zbateri, câtă luptă!
Au fost până la Unirea Mare,
Ocrotiți-o, frați români!
Că-i gingașe ca o floare.
Frați români, slăviți Unirea!
Și Tricolorul ei cel sfânt,
El este amprenta noastră,
Orișiunde pe pământ.
Slăviți, Unirea Centenară!
Pacea lumii, pacea în Țară,
Înfrăția să nu piară,
Fiindcă îi scumpă la hotare.
poezie de Valeria Mahok (22 septembrie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prinde-te în horă, române!
Prinde-te în horă, române!
Prinde-te în horă, române!
Prinde-te în horă, cu mine!
Să cinstim Marea Unire
Și flacăra ei mare, vie.
Strigă-ți vorba, strigă-ți păsul,
Până nu își pierde glasul,
Sugrumat de nepăsare,
Sugrumat de nebunie.
Ai luptat pentru mai bine,
Acum, ce este cu tine?
Forfota în țară îi mare,
Nu-i pe buna ei cărare...
Nu-ți mai ține nimeni seama,
Ești călcat pe cap ca iarba.
Prinde-te în horă, române!
Prinde-te în horă, cu mine!
Ține-ți tricolorul bine,
Să nu-l rupă vântul urii,
Mătrăguna dezbinării,
Mătrăguna învrăjbirii.
Prinde-te în horă, române!
Prinde-te în horă, cu mine!
Să cântăm Sfânta Unire,
Să întărim a ei hotare,
N-o lăsa să se deșire,
Ca uitarea pe ruine.
Fără viață în cultură,
Fără omenie pură,
Fără înțelepciune în fapte
Unirea râmâne în spate,
Doar amprente, fără roade.
Adunați-vă români!
Din țară și din străini,
Unirii să-i cântăm versul,
Tricolorul și-n fapt mersul,
Că-n inima românească,
E frăția strămoșească.
Prinde-te în horă române!
Și ține-i centura bine,
Răul Țării în veci să piară,
Fie pace la hotare!
România să înflorească
Și Unirea să-și cinstească.
poezie de Valeria Mahok (20 ianuarie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrimi românești...
Țara mea cu piept de dor,
Scăldată în lacrimi de izvor,
Mama, tuturor românilor...
Te-ai zbătut ca timpu-în viață
Și-acum ești din nou în ceață.
Copiii buni îți fug din țară,
Nu mai vor viață amară,
Familia își pierde statutul,
Libertatea își strâmbă gândul...
Orfanii plâng, după părinți,
Înotând printre gunoaie,
Mâncând ce aruncă alții
Dormind sub covor de ploaie.
Dacă fii cei de-afară...
Nu ți-ar fi fardat fațada
Ruină erai, Mamă Țară!
Cu toți hoții la grămadă,
Ciorile cântând belșugul,
Ciocârlia pierzând drumul.
Rânduielile-s neclare...
Vorbă multă, fapte rare,
Legile constrâng săracii,
Nu ating nicicum bogații,
Cârmuirea-i derutată,
Bogăția ți-e luată,
Limba sfântă românească
E harem de limbi străine...
Dracu știe s-o vorbească.
În scurt timp uităm de nume,
Ce am fost, ce suntem
și ce viitor rămâne?
O țară săracă, văduvită de renume
Și mândrie românească,
Unde-i vița strămosească?
Ce-ai fost, și ce ești române?
poezie de Valeria Mahok (7 noiembrie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
În Țara nimănui...
În Țara lui Papură Vodă,
Hoția este la modă,
Și își face de cap pe drum,
Că n-are niciun stăpân,
Parcă cu toți sunt nebuni.
Foaie verde de dai, nai,
Adevăru-le cum stai,
Cu semințele pe plai?
Nu prea mai ești necesar,
Într-o hoardă de tătari,
Căci minciuna are rang mare,
De Regină stătătoare.
Adevăr desculț pe plai
Și înțepat de spinii urii,
În nimicuri de doi bani,
Te scalzi, fără să lași urme
Și strigi printre dinții rari:
Vai, de viața ta române!
Ce-ai avut și ce mai ai?
Doar prostie, în car cu grâne.
Răbdător ești tu, române!
Din vremile strămoșești,
Dar când ți se umple paharul,
Zău că nu te întrece nimeni,
Nici eroii din povești,
Răbdarea își rupe hamul,
Abia atunci, român tu ești.
poezie de Valeria Mahok (20 ianuarie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Foaie verde siminoc,
Cântă omule cu foc,
Dacă vrei să ai noroc.
Foaie verde de trifoi,
Folclor sfânt ca pe la noi
Nu găsești unde-ai umbla,
Omule, pui de străbuni,
Fii român, în Țara ta!
poezie de Valeria Mahok (20 noiembrie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unirea lui Cuza
Încredere, ți-au acordat
De două ori te-au votat
Și așa au fost formate,
Ale noastre Principate.
Românii, la sfârșit de lună
Au dat mână cu mână.
Iar generațiile, niciodată
Nu vor uita această dată.
Țara Românească, Moldova, s-au unit
Unirea, astfel s-a înfăptuit.
Cuza, numai datorită ție,
Învățământul a fost organizat bine.
Un viteaz bârlădean,
Mândru moldovean.
Țăranilor, le-a dat pământ,
Acum se răscolesc în mormânt.
Când văd că această Românie
Se zbate doar în sărăcie.
Și suntem conduși de golani
Cu gândul doar la bani.
Universități, tu ai ridicat
Și nouă ni le-ai lăsat.
Multe școli, numele ți-l poartă,
N-o să te uităm niciodată!
poezie de Alina-Georgiana Drosu (23 ianuarie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
România Pitorească
România-i țara noastră
A celor, ce sunt Români
Și în veci va fi a voastră
Dragii noști', Dacoromâni.
Astăzi, este ziua ta
Slavă ție! țară dragă
Noi cu drag te vom cânta
Ca să știe o lumea întreagă.
Ești țara cea mai bogată
De aceea ești râvnită
Te-ajutăm să fii,, bărbată,,
Să devii iar împlinită.
O țară mai frumoasă, în lume nu există
Tu Românie, țara mea de dor
Arată-ne, că ești,, unionistă,,
Să fim cu toți românii, un singur popor.
Întâi Decembrie, este ziua ta
Bogată țară,,, dar săracă,,
Tu ai avut cumplita soartă
Aceea, de-a fi mereu furată.
Parveniți făr' de origini
Aciuați, pe-aici vremelnic
Hrăpereți far'de rușine
Ne-au furat în mod sistemic.
Țara noast' nu-i de vânzare
Cum vor unii ca s-o vândă
Să le spunem c-un glas tare
Nu mai stați dușmani la pândă!
Bate vântul de unire
Dinspre București spre Prut
E visul nost' de reîntregire
De toți românii, acum cerut.
Acum mai mult ca întotdeauna
Să fim uniți și patrioți
Din cele două țări, să facem una
Haide Române! Că sigur o să poți.
Dacă acum unirea nu o facem
Poate, mai târziu va fi mai greu
România Mare s-o refacem
Haideți acum! Să ne urmăm acest traseu.
Români!, prin noi același sânge curge
De ne unim, vom fi mult mai puternici
Doar împreună vom putea învinge
Că doar uniți, putem rămâne veșnici.
Din Chișinău și București
Să se audă tonul de unire
Române! De vrei într-adevăr să te unești
E necesară o scânteie, sa-avem acea pornire.
Românie! chiar de-ai fost de unii sărăcită
Să știi că toți românii te iubim
Astăzi de ziua ta, sa fii mai fericită
Nu e departe ziua, când noi vom izbuti.
La mulți ani! România.
01.12. 2022
Angelin Leru
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Angelin Leru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Horă românească
Haideți frați, mână în mână,
Să jucăm hora română,
Unirea să o sfințim
Și în pace să trăim.
Din pieptul recunoștinței,
Imnul țării să se înalțe,
Sub cupola libertății
Eroii să îi slăvim.
Unde îi pace și frăție,
Este spor și veselie,
Și liniște la hotare,
Fără frământări barbare.
S-au luptat pentru Unire,
Moșii noștri și strămoșii,
Noi acum s-o ocrotim,
Că-i esența libertății.
Haideți frați, mână în mână,
Să jucăm hora română,
Spiritul să-i înălțăm,
Căci Unirea e divină!
poezie de Valeria Mahok (19 ianuarie 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Odă limbii române
în limba română zâmbește un pământ
când primăvara se umple de vlăstari
când codrul mirabil se leagănă în cânt
sub cerul ce-și deschide porțile mari.
limba românească are mândru nume
câmpii de bucurie ce rodesc sub soare
grădina luminii mărturisită-n lume
cu speranțe ce răsar între munți și mare.
limba românească nu are-asemănare
grai dulce împletit cu mândre doine
vântul o îngână în întreaga zare
soarta tricoloră înzestrată cu taine.
limba românească împlinește visuri
unită cu stele să curme abisuri.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Foaie verde, foaie rară
Foaie verde, foaie rară,
Am plecat străin prin țară,
De pe malul Jiului,
Să-mi cânt jalea dorului...
Doamne, Doamne, ce destin!
Cânt cu slovele de foc,
C-am muncit și n-am un strop,
Dar am prunci înalți ca bradul,
Mândru sunt cum nu e altul.
Doamne, Doamne, dă-mi cuvânt!
Am muncit Doamne, din greu,
Vai de suflețelul meu!
Traiul nu mi-a fost ușor
Și am suferit de dor,
De părinții mei, de sat...
Doamne, nu mi-a fost ușor!
Lacrimi, valea satelor,
Leagăn lin, de vânt, legănat.
Prin țărână alergam
Și în sat ne întorceam... iar, în sat.
Mamă, când m-am ridicat
Și-am ajuns și eu bărbat,
Am venit din nou, acasă,
Mamă și m-ai pus la masă
Și copil, ți-am lăcrimat.
Tată, tu ai fost mereu
Paza sufletului meu...
mi-ai spus: taică, ești bărbat,
viața azi ți-a demonstrat.
Fii mereu!
Poți cu greul a lupta...
De căsuță nu uita! De pământ...
Nu uita nici de pridvor,
Căci de tine-i locul gol
Și flămând...
Azi, în amintirea voastră,
Tată, am plecat de-acasă,-n cimitir.
Vin să pun o lumânare,
Căci acel ce părinți n-are,
Nu-i copil!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragobetele Unirii
Țara mea nu poate fără liste
Căci așa-s românii - din extremă în extremă,
Numai ce scăpați de ciumă comunistă
Alte luesuri întind spre noi cangrena,
Mai dăunăzi un Consiliu au format
Și Național și românesc și al Unirii,
Asta pentru indecișii ce-au rămas
Necuprinși în câmpul fericirii...
Căci noi știm cum e la voi, la kagebiști,
Nu poți distruge vreo mișcare - treci în frunte
Și astăzi, prin consilii, nepoțeii lui Ilici
Unire seamănă, grăunte cu grăunte...
Eu cred, Unirea se va face peste noapte
Și de Titani, nu de lichele de prin liste
Ce-așteaptă să le cadă perele răscoapte
în nesătulele lor guri liberaliste
Unire doar atunce când premise se vor coace,
Când va ajunge funia la osul tuturor...!
Si v-aș ruga timid să mai lăsați în pace
Flămândul și-nghețatul meu popor.
Nu președinții ne vor duce la Unire
Și nici partidele ce gem de turnători
Și nici agenți de influență sub acoperirea
De cavaleri în grad de comandor.
Ci noi basarabenii simpli, talpa Țării,
Ieșiți într-un avânt sublim la Prut,
Mânați de adierea primăverii,
De Marea Românie... din trecut...
poezie de Iurie Osoianu (25 februarie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dezrădăcinare
Ai plecat prin străini, spre o viață mai bună,
Părăsind, supărat poate, glia străbună,
Și cu ce umilințe, cu ce chin, cu ce cost,
Ți-ai găsit printre alții un loc și un rost.
Ai muncit ca un sclav, să fii bine văzut,
Dac-ai fost dojenit ai răbdat și-ai tăcut
Și din greu și ușor și din mult și puțin
Ți-ai croit adăpost, ți-ai făcut un cămin.
Fiii ți-ai botezat doar cu nume străine,
Să se simtă de-acolo, să le fie mai bine,
I-ai făcut să iubească o altă țărână
Și doar două cuvinte în limba română,
Despre țară, popor, ai citit doar de rău,
Să-ntărească puterea disprețului tău;
Îți repeți ne-ncetat ce prostie e dorul
Și că unde e bine e țara, poporul.
Că, în fond, liliacul miroase la fel,
Că la fel de gustoasă e carnea de miel,
Că și-acolo găsești țuică, mici și sarmale
Si că poți chiar petrece cu rudele tale...
Dar să nu-mi spui c-atunci când abia te apleci,
Când destinul te-mpinge spre locul de veci,
Când puterile-ncet, implacabil, te lasă,
Nu-ți dorești să atingi iarba verde de-acasă!
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Odă patriei mele
cinstesc țara mea arborând drapelul
Marea Unire s-a umplut de glorii
pacea a adus-o pe aripi porumbelul
după lupte grele strânse în memorii.
patrie măreață cu sufletul te cânt
prin Arcul de Triumf trece parada militară
dă onorul suprem pământului sfânt
timpul se voalează pe sunet de fanfară.
soldați în uniformă mândră prețioasă
cântă tricolorul cu mâna pe piept
iubirea de țară trece din casă-n casă
miracolul Unirii străbate drumul drept.
o sută de ani de luptă glorioasă
au trăit românii cu spirit înțelept.
poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unirea de-acum
Un steag, ici-colo, ca un ghiocel
În iarna noastră supurând de ger
O iarnă încărcată de istorii,
Ce-a strâns în noaptea vieții noastre, norii.
Păduri și ape și câmpii... Și munți,
Gonind prin noi sălbatici și desculți.
Văd semnul crucii sfredelind icoana,
Pe cer îi văd pe tata și pe mama...
Văd cum se roagă pentru țara lor
Și ning în noi, căci sufletele-i dor.
Sunt uși închise... Cumpăna fântânii,
Cheamă în plânsu-i astăzi, toți românii.
Cu aur pâlpâind peste câmpie
E țara noastră Maica Românie.
Dar pe altar, e-o literă de jale,
Că pruncii i-au plecat peste hotare.
În vocea țării clopote răsună
Și cade peste ea cumplită brumă,
O năpădesc investitori străini
Și-i smulg iubirea dintre rădăcini.
Din seva ei de stele și candoare,
Au smuls străinii fiecare floare.
Din port și din credință înfruptați,
În țara noastră ne-au făcut argați.
Suntem un neam ce-i condamnat la moarte
Și de strămoși, străini și prea departe.
Ne ninge cerul sânge și pedeapsă
Că n-am știut să ne păstrăm acasă.
Suntem săraci și slabi... am constatat.
Din țara noastră mulți ne-au alungat.
Setea de bani ne-a dus tot mai departe.
În țara noastră este plâns și noapte.
Și plânge-n noi această țărișoară!
Unirea, astăzi, nu-i decât o rană.
Și-o iarnă încărcată de istorii,
Ce-a adunat pe cerul vieții, norii.
Ni-i Soarele un vis mustind în rană...
Adună toți românii iar în țară
Și dă un ordin, Doamne, un cuvânt
Să fie pace pe acest pământ.
Uniți în marea horă a unirii,
La Alba înfloresc iar trandafirii.
Și toți românii se adună-n cerc
Și libertatea iarăși o petrec.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unirea de-acum
Un steag, ici-colo, ca un ghiocel
În iarna noastră supurând de ger
O iarnă încărcată de istorii,
Ce-a strâns în noaptea vieții noastre, norii.
Păduri și ape și câmpii... Și munți,
Gonind prin noi sălbatici și desculți.
Văd semnul crucii sfredelind icoana,
Pe cer îi văd pe tata și pe mama...
Văd cum se roagă pentru țara lor
Și ning în noi, căci sufletele-i dor.
Sunt uși închise... Cumpăna fântânii,
Cheamă în plânsu-i astăzi, toți românii.
Cu aur pâlpâind peste câmpie
E țara noastră Maica Românie.
Dar pe altar, e-o literă de jale,
Că pruncii i-au plecat peste hotare.
În vocea țării clopote răsună
Și cade peste ea cumplită brumă,
O năpădesc investitori străini
Și-i smulg iubirea dintre rădăcini.
Din seva ei de stele și candoare,
Au smuls străinii fiecare floare.
Din port și din credință înfruptați,
În țara noastră ne-au făcut argați.
Suntem un neam ce-i condamnat la moarte
Și de strămoși, străini și prea departe.
Ne ninge cerul sânge și pedeapsă
Că n-am știut să ne păstrăm acasă.
Suntem săraci și slabi... am constatat.
Din țara noastră mulți ne-au alungat.
Setea de bani ne-a dus tot mai departe.
În țara noastră este plâns și noapte.
Și plânge-n noi această țărișoară!
Unirea, astăzi, nu-i decât o rană.
Și-o iarnă încărcată de istorii,
Ce-a adunat pe cerul vieții, norii.
Ni-i Soarele un vis mustind în rană...
Adună toți românii iar în țară
Și dă un ordin, Doamne, un cuvânt
Să fie pace pe acest pământ.
Uniți în marea horă a unirii,
La Alba înfloresc iar trandafirii.
Și toți românii se adună-n cerc
Și libertatea iarăși o petrec.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Foaie verde foi de nuc
Foaie verde foi de nuc
Timpule, unde mă duc?
Că multe m-au părăsit,
De când am îmbătrânit
Și m-am lăsat de iubit,
Obrajii mi sau lăsat,
Mă privesc doar cu oftat.
Că dragostea-i floare sfântă,
Când o ai nu-i prețuită,
Iar când ea te părăsește
Vezi cum viața se ofilește
Și urâtul te-nvelește,
Dragostea neprețuită
Este o viață pierdută.
Dă Doamne, la om mult bine,
Suferințe mai puține,
Dă-i minte și sănătate,
Dragoste și bunătate,
Averea cei bună în toate,
Că viața este prea scurtă
Fă, să nu-i fie urâtă.
Foaie verde foi de nuc,
Toate vin și-așa se duc,
Dar omul ce are minte
Prețuiește dinainte
Și nu lasă la întâmplare
Dragostea cei lucru mare,
Căci viața fără ea
Îi urâtă ca moartea.
poezie de Valeria Mahok (11 februarie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am vândut limba română
În anul nostru centenar
Ne-am vândut limba la maghiari
Și va veni o vreme-n sate
Să învățăm maghiara frate.
În satul nostru românesc,
Mă simt străin și fără rost,
Mă plimb prin țara românească,
Harghita, Covasna să-nflorească.
Dar când văd fețele mirate,
Să am un translator... se poate...
Ca eu român în țara mea
Să nu pot cere o cafea...
Nu vreau să-nvăț limba maghiară...
Doamne mă simt străin în țară...
poezie de Marian Bărăscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
"E scris pe tricolor unire"
"E scris pe tricolor unire "
La cea mai mare înălțime.
O fată curajoasă l-a purtat,
Un român, patriot adevărat.
Din nou, tricolorul românesc
E ridicat la înălțime,
Iar patriotismul strămoșesc,
În sufletul nostru revine.
"Pe tricolor e scris unire"
Când toți românii îl purtăm,
În lunga noastră devenire
Și-n fața lui ne înclinăm.
În lupta noastră cu dușmanul
A fluturat pe front, în luptă.
Cu el am învins iataganul
Și țara nu ne-a fost răpită.
Drapel încărcat de glorie
Ca și ostașii ce-au căzut.
Împreună-au scris istorie
Și vremuri grele am trecut.
În genunchi, la steagul țării,
Români, să depunem jurământ,
Că tot mai sus, în largul zării,
Vom ridica drapelul sfânt.
poezie de Dumitru Delcă (2 noiembrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.* * *
Săraca mea țară bogată
De mulți... prea mulți... ai fost prădată
Se zvârcolesc în morminte morții
Te lași prădată de toți hoții.
Române tu... din neam străbun
Cum poți ca să mai rabzi acum
Să vezi copii cum îți pleacă
Slugi la străini... fără de soartă.
Ajunge... atâta minciună
Românii iarăși se adună
Vrem să trăim în țara noastră
Să muncim glia strămoșească.
Se schimbă mereu prim miniștrii
Iar noi ne amăgim... ca proștii
Promit salarii..... pensii mărite
Dar la raft... toate-s iar scumpite.
Și atunci nu avem altă salvare
Ieșiți cu toți cu mic cu mare
Repuneți țara pe picioare
Să aducem copii de peste hotare.
Haide, Moldovă... Bucovină
În țară să facem lumină
Să punem țara pe picioare
Nu să vărsăm lacrimi amare.
poezie de Mirela Tufiși
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!