La umbra buzelor tale

Mi-am culcat sărutul
la umbra buzelor tale
dune de nerăbdări
astfel îţi pot gusta gândurile
le pot înţelege capcanele
care au aceeaşi culoare
cu preasfinţia ta sâmbure al iubirii mele
sufocat de nesomnul ce va
să-ţi trudească trupul
a noapte albă.

M-am murit
la umbra buzelor tale
mi-ai ucis arşiţele
inegalabilele
Tu ştii că nu-i bine
şi că trebuie să mi le pui înapoi
acum
mâine
pentru liniştea ta neomenescule
nerăzvrătirea-ţi.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul

Sărutul

Cum aş putea ascunde urma
Săruturilor ce-ai lăsat pe trup,
A gurii flămânzite forma?
Să-mi sfîşii carnea? Să mi-o rup?

Mă arde şi acum sărutul
Şi gura ta cu-a ei văpaie,
Ce-mi tatua odată trupul...
Nu pot să-l curăţ stând în ploaie!

Scald trupul meu dogoritor
În sloiuri albe, mari, de gheaţă
Să scap de forma buzelor,
Dar clocotesc şi le dezgheaţă!

Mi-ai pus peceţile de-amor,
Să nu-mi mai vadă nimeni trupul,
Să port pedeapsa buzelor
Şi să le simt mereu, sărutul

poezie de Florentina Mitrică (22 august 2016)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hoţul meu drag

Mi-ai furat la-nceput o privire,
apoi mi-ai inundat irişii cu lumina ta.

Priveam amândoi în aceeaşi direcţie
şi vedeam un curcubeu năbunatic,
care se apropia grăbit de noi
întinzându-se la picioarele noastre.

Mi-ai furat o atingere, o strângere,
o mângâiere şi o sărutare de mână.

Luminile curcubeului m-au orbit
şi fără nicio prezenţă de spirit
m-am adâncit în braţele tale
simţindu-mă mult ocrotită.

Mi-ai furat un zâmbet mirat şi întrebător,
apoi sărutul buzelor înfierbântate,
petale de maci în lanul trăirii
îmbelşugate de seninul clipei.

Mi-ai furat inima şi trupul
şi ca un ostaş viteaz, bine înarmat
m-ai convins să nu opun rezistenţă,
ba mai mult, să cedez necondiţionat
şi supusă te-am ajutat să mă cucereşti
şi să-ţi construieşti în mine bun locaş.

Te-ai jucat cu mine, m-am jucat cu tine,
astfel am intrat împreună într-un dans miraculos,
legănându-ne pe firul de borangic al iubirii
împletite straşnic cu dibăcie deplină.

Mi-ai vindecat suspinul, apoi plânsul,
mi-ai alungat îndoiala şi griul taciturn,
care mă locuiau de mai mult timp
şi mi-ai deschis inima ferecată
cu lacătul unor vremuri apuse.

Mi-ai zburat prudenţa de a suferi,
mi-ai dat aripi să visez aievea
şi să zbor precum zmeul copilăriei
peste marea învolburată şi munţii înalţi
din lumea în care trăim.

Dar, să ştii că nu eşti un hoţ desăvârşit,
pentru că eu, cu bună ştiinţă
ţi-am deschis uşa atunci când îmi căutai
ochii, mâna, braţele, gura, inima,
deoarece ştiam că doar astfel,
eu şi tu vom deveni un singur HOŢ,
iscusit şi însetat de iubire.

poezie de Vasilica Grigoraş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Everestul meu

Nu răsăritul de soare îmi umple lăuntrul cu lumină,
Înseninându-i sufletul cu fâlfâit de raze, paloarei,
Ci curcubeul tău pus adăpost sub coastă
Reinventând inimei roşu în trup, regală culoare.

Nu miresme rare îmi suflă prin narine Infinitul
Nici vuietul mării când îmi cuprinde asurzitor timpanul
Tânguindu-şi durerea în spargeri de ţărm cu valu-i bătrân
Ci adierea aburului, sorbit din palatul gurii tale, veşnicie.

Nu murmurul neprihănitelor petale renăscând dimineţi,
Pierdute ca apoi să se reîntoarcă mai aromate,
Ci bobul de rouă nesfârşit de pe seceta buzelor mele
Când tu îl reverşi deasupra şoptire, sub formă de-alint.

E tresaltul inimei tale cuprins între adorări şi tumultul
Zbătăilor, răspândit prihană prin avuţia-mi fierbinte;
Nicio stea sprijinită pe margini de rai, necuvântul,
N-au reuşit să îmi pătrundă umbra ca tine, preasfinte!

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

buzele tale
îmi muşcă sărutul
rozele mele
îţi iau pulsul
tăcând.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Mi se lipise cerul de retine
Mi se culcase lângă glezne-o stea
Mi se lipise umbra buzelor de tine
Îmi adormise lângă talpă urma ta

Mi se descătuşase lumina de lumină
Şi n-am orbit şi n-am murit
Mi se lipise cerul de retină
Şi-n bobul de vedere seninul înmiit

Mi se trezise partea stângă
Şi lângă inimă eternitatea ta
Ţi se lipise iubirea de iubirea mea
Şi tu şi Dumnezeu lângă.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Mi se lipise cerul de retine
Mi se culcase lângă glezne-o stea
Mi se lipise umbra buzelor de tine
Îmi adormise lângă talpă urma ta

Mi se descătuşase lumina de lumină
Şi n-am orbit şi n-am murit
Mi se lipise cerul de retină
Şi-n bobul de vedere seninul înmiit

Mi se trezise partea stângă
Şi lângă inimă eternitatea ta
Ţi se lipise iubirea de iubirea mea
Şi Dumnezeu lângă.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-ai iubi?

Mi-ai iubi inima dacă i-ai putea simţi vibraţiile
strigând numele tău?
Mi-ai înţelege trăirile dacă mi-ai vedea sufletul
lăcrimând la umbra ta?
Mi-ai întinde mâna dacă ţi-aş cădea la picioare
plină de vânătăile vieţii?
Mi-ai săruta tâmplele dacă mi-ai auzi gândurile
sfâşiate de durerile tale?
M-ai îmbraţişa dacă mi-ai simţi căldura
respirându-ţi fiecare anotimp?
Dacă mi-aş săgetà pieptul
cu suliţa trimisa viselor tale,
... M-ai iubi?

poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul tău

În decolteul buzelor mele, se ascudea sărutul tău pasional.
Rupt de realitate... inundaţi de pasiuni nocturne.
Doream să-ţi sfâşii pielea cu o dorinţă nebună!
Savuram răsfăţul privirii tale, ce nu se oprea la un singur sărut...
Te doream mai mult... mai mult era un infinit de săruturi.
Trupurile noastre se potriveau perfect;
Celula cu celulă, ne-am contopit în universul divin!

poezie de Alexandra Budecan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nesomnul meu şi insomnia ta...

Această noapte care mă provoacă,
mai bine m-ar tăia, şi-apoi m-ar bea
aşa cum stau, în propria mea umbră,
căzut ca într-o ceaşcă de cafea...

De-atâta timp, eu nu ştiu decât bezna.
Că sarea pe o rană a căzut
pe simţurile mele dimineaţa
în fiecare noapte din trecut.

Ridicol te iubesc, în tot nesomnul,
De parcă mă-nspăimant, ca-n zori de zi
dac-aş dormi, aş fi sortit să aflu
că-n veci de veci, n-am să te pot gasi...

Probabil noaptea vine de la tine,
de e atât de tristă şi de grea,
cum stă în geamuri şi contemplă-n hora
nesomnul meu şi insomnia ta.

De dorul tău, de-atât amar de vreme,
chiar înainte să te fi născut,
veghez aici, cu toată noaptea-n braţe,
şi fără somniferul cunoscut.

Nesomnul meu a şi plecat spre locul
în care însăşi se va-mpreuna,
în dans de jertfă, prin cetatea moartă,
pe caldarâm, cu insomnia ta.

Şi totuşi, tu nici nu mi te născuseşi,
când eu, în aşteptarea ta, pe-aici,
îmi exersam puterea insomniei
şi toată turma de nesomnuri mici.

Şi ai venit s-avem aceeaşi noapte,
ca să ne poată fi la fel de greu
şi insomnia ta să se unească
sub felinare cu... nesomnul meu.

Şi cad în ceaşca de cafea cu zaţul,
la umbra ochilor deschişi ai mei,
şi haide, umbra fără de odihnă
în zorii zilei, vino să mă bei!

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt...

prelungirea degetelor tale…

Sunt ochii
care veghează infinitul din tine…
Sunt cuvântul nespus
şi gestul abia
îndrăznind să se ridice
spre albastru...

Sunt prelungirea
sângelui tău
care curge
doar
prin
mine...

Sunt pleoapa
care îţi închide
universul...

Sunt mâna cu care
mângâi stelele…

Sunt gândul tău de seară
gemând de patimi
neştiute...

Sunt talpa care
îţi sărută umbra...

Sunt...
atât
de
TU
încât
sufletele noastre
se îneacă
în acelaşi
abis
de lumină...

Sunt cântecul de cocori
rămaşi
în toamna asta
uitată
de lume...

Sunt sâmburele tău
de adevăr
sau...
de otravă...

Sunt gustul
buzelor tale...
dulci-amărui...

Sunt minunea
născută
în palma ta
întinsă
pentru ultima oară
la margine de drum...
vietii,
iubirii,
mie...

poezie de Lelia Mossora (11 noiembrie 2004)
Adăugat de Lelia Mossora
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alergam fericită pe un câmp cu lanuri de stele când m-am împiedicat de piciorul dragostei tale...

aforism de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iert

Suntem doi, eu şi sufletul, locuim
în aceeaşi casă, ne tolerăm unul pe altul
nu e foarte plăcut, desigur, să ştii că
sufletul nu îmbătrâneşte şi nu moare
că e sensibil la durerile mele,
la eşecurile mele

acum îşi lustruieşte pantofii, e foarte
elegant, are haine scumpe şi parfum
fin, dar nenorocirea pentru el e că nu
poate îmbrăţişa o femeie, că nu poate
gusta din paharul cu vin.

avantaje şi dezavantaje, ce vreţi, eu
prefer trupul acesta muritor, eu nu mă
voi ridica la cer, eu n-am rămas
tânăr, dar eu sunt mai mult decât o
boare şi o lumină.

te iert pentru rătăcirile tale,
îmi spune sufletul
Şi continuă să-şi lustruiască pantofii.

poezie de Mihai Duţescu din Poeme decadente
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întors în gânduri de iarnă

asfinţitul pogoară-ncet în vale
un copac dezgolit încă mai suspină printr-o frunză
se aude susurul unei ape
un pleosc tulbură liniştea
e lacul, e unda ce mă răscoleşte

o potecă strecoară-n pădure drumul ei
paşi şi foşnet, crengi ce suspină
un alb fugărit de lumină îmi amăgeşte privirea
este ea, iubirea pierdută

sărut cerul şi număr gânduri pe un nor
inima-mi bate-n clopot
biserica din trupul vieţii mă logodeşte
cu tine, te caut
răsună glasuri, un cor de copii

afară este iarnă, bate vântul, ninge câte un fulg
amintirea ta din vară îmi mai stăruie în minte
vreau înapoi sărutul umed al buzelor încă
nedeschise
vreau să mă auzi, vreau să mă ştii din nou
sunt aici
te ţin imaginar de mână
port în suflet încă trupul tău
mă auzi?
nu mă lăsa să strig în noapte
unde eşti, te vreau,
te vreau înapoi

poezie de Viorel Muha (2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Buze pe portativ

mi-a luat foc limba de atatea ganduri,
inima mea e un teren de pingpong,
sunt asa cum am fost dintotdeauna,
sunt mut, iubito, surd si orb.

am innebunit in asteptarea ta,
deja ma fugaresc cerbii fara stapan,
nici nu mai stiu ce vreau sa fac,
sa mai astept mai vreau? sa mai raman?

in umbra mea cresc fara jena arbusti
sub care nu ma pot ascunde,
in umbra mea mai incapi tu,
as vrea sa mai rasari dar nu stiu de unde.

se duc clipele pe rogvaive uitate,
pe portativele ramase goale;
si uite, notele toate inca mai au
forma uitata a buzelor tale.

poezie de Florin Deroxas
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara din tine

în prima zi când m-am văzut în strâmtoarea privirilor tale
am crezut că am îmbrăcat trupul tău
nu eram pregătit, sincer, să fiu eu cel care a-şi putea fi tu

dar durerea o duc în mine şi nici
nu cred că voi putea vreodată să ştiu a număra în doi
învaţă-mă să fim, căci demult la umbra vieţii
m-am uitat într-o zi a unei iubiri stinse

dar nu am ajuns încă cenuşă
ard mai mult decât soarele din privirea ta

acum
dacă vrei
ascultă-mă şi nu mă sinucide
am pantofii vieţii tociţi de paşi pierduţi
pe drumuri rătăcite
nu mai ştiu a mă mai juca, cu sărutul alb al căderilor curbate
de la încheietura mâinilor tale, a curburii lebedei din tine
şi a privii lacul, acolo unde se opreşte sărutul cerului
cu pământul

de mult, pe când nu exista uitarea
am început să strâng nopţile şi să le port cu mine-n buzunare
sunt pentru tine, dăruite, dar caută-mă să te găsesc
căci le voi face pentru tine lumină

mă strâng încăperile care au călătorit cu mine
prin viaţă
au devenit toamne friguroase
şi crede-mă
am nevoie de primăvara din tine!

poezie de Viorel Muha (iunie 2013)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Către tine

Azi m-am oprit să mă uit la drum...
Calea era doar pe partea mea.
Am adunat paşii...
Ultimile tale cuvinte sunt închise în mintea mea
Şi nu-mi mai spun că mi-e dor de tine,
Şi nu-mi pretind zâmbetul a fi adevărat
Pentru acele zile când nu mi-ai spus nimic despre timpul tău.
Gândurile mele sunt gata
pentru altoirea din primăvară.
Mîine, zgomotul vieţii se va întoarce la mine
Şi-ţi voi scrie din nou...
La tine, în lungul drumului... soarele...
Şi umbra nu l-a însoţit niciodată.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plânsul păsărilor

Ziua cade îngenunchiată-n noapte
o durere difuză îşi înfige spinii
sub armura albă a tâmplelor
vibrează-n limpezime falsă tăcerile
ne-am prins amândoi pereche nebună
cu dansatoarele depărtării
bezmetice izme
tu n-ai putut să-ţi smulgi iubirea
din cleştii pământului
nu ştiu iubite când te-ai desprins şi unde
eu am rămas să-ţi cristalizez absenţa
am să te reconstruiesc
într-un amurg potolit
formă a iubirii din mine
încerc să-mi împletesc gândurile
în gândurile tale
cu o clipă
clipa aceea prinsă
la convergenţa dintre două lumi
în spaţial acela
am rămas doar eu
peste mine tremură chipul tău întreg
poate nici nu ai fost decât imaginea iubirii
tristeţea mea este că nu pot să mă regăsesc
ca atunci
ce fericită eu mi-aş fi ţesut un cântec
din acordurile inimii tale
vroiam să prind luna pe ape
acum sufletul nu mă iartă
nu-mi vorbeşte
rătăcit în ţărâna iluziilor
nici tu nu-mi vorbeşti
să-ţi simt prezenţa în absenţă
au rămas doar umbrele iubirii tale
în plânsul păsărilor
să-mi îngroape ultima himeră.

poezie de Agafia Drăgan din Nevoia de Fericire (2014)
Adăugat de Agafia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ramura furata

Ne vom strecura noaptea
sa furam
o ramura inflorita.

Vom sari zidul
in intunericul unei gradini straine,
doua umbre in umbra.

Iarna inca nici n-a trecut
si marul se arata
preschimbat pe neasteptate
intr-o cascada de flori mirositoare.

Vom patrunde in noapte,
vom ajunge pana la firmamentul ei tremurator
si mainile tale mici, si mainile mele
vor fura stelele…

Si in varful picioarelor,
in casa noastra,
prin noapte si umbra,
va patrunde odata cu pasii tai
pasul mut al parfumului
si,
cu picioarele instelate,
trupul limpede al primaverii.

poezie celebră de Pablo Neruda
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te declar vinovat

Tu mi-ai răpit zâmbetul
Şi mi-ai frânt zborul,
Mi-ai înnorat privirea,
Mi-ai împovărat gândul;
Îmi privesc viaţa ca pe o clepsidră:
Câte minute de iubire mi-au rămas?
Se scurg rapid şi doar tu eşti de vină,
Mi-ai măsluit clepsidra iubirii
Tocmai acum, când mai e puţin
Nisipul ce mi l-ai aruncat în ochi
Pe post de dragoste!
Dar tot e bine: măcar toate firele lui sunt aceeaşi culoare,
Nu le mai văd pe cele negre
Când am dat mâna cu suferinţa
Ori de câte ori tu răsuceai clepsidra altcuiva...
Te declar vinovat,
Deşi nu am dovezi:
Nu ai ochi pentru rănile mele,
Ba chiar spui că m-am rănit singură!
Te condamn la iubire pe viaţă,
Să-ntorc clepsidra şi s-o pun să cearnă
Numai iubire pură!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rostogolire spre cer

Tu
niciodată nu ştii
cât mi-e de greu în fiecare noapte
cât de banal
ca un scrum de ţigară

niciodată nu vei şti
cât de mult mi-am dorit să-ţi pot scrie
măcar un vers
despre frunzele care au rămas din ultima
toamnă

aş fi vrut să am timp
să pun coperţi iubirii noastre
să-ţi vorbesc despre ploi
dar ştiu că versurile şi mâinile acestea reci
nu vor putea niciodată să te mângâie

am să cobor peste ape şi undeva
aproape de liniştea zăpezilor
am să mă rostogolesc spre cer
peste tăcere

acum
îmi vine să râd
e ca şi cum te-aş invita să-mi vezi
un pic din moarte
nu e simplu
am să plâng într-una de frig
n-am să ştiu ce să fac cu umbrele mele
cu răbdarea şi credinţa mea
n-am să ştiu să umblu
hai-hui
prin gândurile tale

îmi va fi sete
am să stau pe marginea drumului
n-am să înţeleg nimic
am să-mi asfixiez pe rând toate visele
de frică să nu mi le ia cineva
am să le ucid
voi desena cu fum
un sfârşit
peste o mie de gânduri, o mie de ape

voi muri frumos
fără să ştiu de ce
pe noi
Dumnezeu ne-a adunat
greşit

poezie de Mădălina Maroga
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!