Te iert
Suntem doi, eu și sufletul, locuim
în aceeași casă, ne tolerăm unul pe altul
nu e foarte plăcut, desigur, să știi că
sufletul nu îmbătrânește și nu moare
că e sensibil la durerile mele,
la eșecurile mele
acum își lustruiește pantofii, e foarte
elegant, are haine scumpe și parfum
fin, dar nenorocirea pentru el e că nu
poate îmbrățișa o femeie, că nu poate
gusta din paharul cu vin.
avantaje și dezavantaje, ce vreți, eu
prefer trupul acesta muritor, eu nu mă
voi ridica la cer, eu n-am rămas
tânăr, dar eu sunt mai mult decât o
boare și o lumină.
te iert pentru rătăcirile tale,
îmi spune sufletul
Și continuă să-și lustruiască pantofii.
poezie de Mihai Duțescu din Poeme decadente
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Mihai Duțescu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.