Sărutul
Sărutul
Cum aș putea ascunde urma
Săruturilor ce-ai lăsat pe trup,
A gurii flămânzite forma?
Să-mi sfîșii carnea? Să mi-o rup?
Mă arde și acum sărutul
Și gura ta cu-a ei văpaie,
Ce-mi tatua odată trupul...
Nu pot să-l curăț stând în ploaie!
Scald trupul meu dogoritor
În sloiuri albe, mari, de gheață
Să scap de forma buzelor,
Dar clocotesc și le dezgheață!
Mi-ai pus pecețile de-amor,
Să nu-mi mai vadă nimeni trupul,
Să port pedeapsa buzelor
Și să le simt mereu, sărutul
poezie de Florentina Mitrică (22 august 2016)
Adăugat de Florentina Mitrică
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Florentina Mitrică. [Vezi poezii despre sărut, poezii despre gură, poezii despre ploaie, poezii despre gheață, poezii despre curățenie sau poezii despre alb
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.