La umbra buzelor tale
Mi-am culcat sărutul
la umbra buzelor tale
dune de nerăbdări
astfel îți pot gusta gândurile
le pot înțelege capcanele
care au aceeași culoare
cu preasfinția ta sâmbure al iubirii mele
sufocat de nesomnul ce va
să-ți trudească trupul
a noapte albă.
M-am murit
la umbra buzelor tale
mi-ai ucis arșițele
inegalabilele
Tu știi că nu-i bine
și că trebuie să mi le pui înapoi
acum
mâine
pentru liniștea ta neomenescule
nerăzvrătirea-ți.
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.