Ars poetica sexualis

Toropit
de
melancolie

Poemul
se-ntinde
pe
hârtie

Se-ntinde
în lung
şi-n
lat

Ca
după
femeie

Un
bărbat

poezie de Costel Zăgan din Hiperbole blitz
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sar mugurii chiar din condei
se-ntinde primăvara iată pe hârtie
şi dintrodată vrei-nu vrei
din ochi îţi înfloreşte-o poezie

catren de Costel Zăgan din Ia catrenul, neamule! (17 aprilie 2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între tăcere şi iubire, se-ntinde scara fără de sfârşit a... inefabilului!

aforism de Costel Zăgan din Inventeme
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia e un curcubeu

Iisus are cătuşele pe tâmple
e Dumnezeu în ceruri închingat
Apocalipsa-i gata să se-ntâmple
între femeie iată şi bărbat

E Dumnezeu în ceruri închingat
şi omu-i piatra cea de moară
între târziu şi totuşi niciodat
se-ntinde viaţa ca o sfoară

E omul piatra cea de moară
Apocalipsa-i gata să se-ntâmple
pe nimeni însă n-o să-l doară
Iisus are cătuşele pe tâmple

Iar Dumnezeu e-n ceruri închingat
între femeie moarte şi bărbat

rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (24 mai 2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcere la patru ace

Cuvântul ăsta mi-e prea mic
tăcerea însă-i mult prea mare
şi-mi pişcă fruntea câte-un pic
noaptea când vine la culcare

Tăcerea asta-i mult prea mare
se-ntinde vai ca şi o lepră
habar nu am dacă şi doare
destul că unii-o cred celebră

Se-ntinde vai ca şi o lepră
şi-mi strânge viaţa câte-un pic
păi concurez la ultima tenebră
destin din ce în ce mai mic

Tăcerea-i însă foarte tare
ca orice damă de onoare

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (19 noiembrie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incompatibilitate

Apa din vis se-ntinde... ca o apă
Cercul din vis e cerc dar marginile-mi scapă
Pomul din vis e pomul fără fruct
Cerul îl cheamă;
Pământu-ntâi l-a supt

Zborul din vis e zbor în cerc de vis
Apa se-ntinde către interzis

Şi lumea mea... întinsă cât o apă
În margini de-nţeles nu vrea să-ncapă...

poezie de Mihaela Albu (2009)
Adăugat de Mihaela Albu
Comentează! | Votează! | Copiază!

PIERDUT PRINTRE FRUNZELE TOAMNEI

Amintiri de nisip
îmi curg
printre
degete
Clipă
după
clipă
frunză
după
frunză
Brusc un tablou
mă izbeşte
de
perete
Alo
ce cauţi
în
toamna asta
poete

Costel Zăgan, POEMUL DE LA MIEZUL NOPŢII

Costel Zăgan în poemul de la miezul nopţii (27 septembrie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Antisisif, uneori, poetul e strivit de fericire şi ridicat la ceruri de melancolie: gravitaţia scrisului, însă, îl ţine legat de foaia albă de hârtie. Bietul... învingător!

aforism de Costel Zăgan din Inventeme (mai 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce mai faceţi, domnule Arghezi?

Dimineaţa mă scol ca fiecare
şi-mi pregătesc poemul de plecare

Beau apoi cafeaua lactee
împreună cu vreo femeie

Pe care ieri-noapte
am iubit-o cât şapte

Şi totuşi nu-s prea lămurit
acesta-i poemul spre infinit

poezie de Costel Zăgan din Hiperbole blitz
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cer aglomerat
eu bat Calea Lactee
doar în lung şi-n lat

haiku de Costel Zăgan din Virtutea Haiku (15 februarie 2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aud în alb

O eclipsă de soare ai pe şoldul stâng iubito
mai implor tristeţea să nu râdă de mine
cu ochii scoşi liniştea rătăceşte prin sânge
mormintele fac strep-tease în cimitir totul e bine

Sânii tăi îmblânzesc amurgul a doua oară
abia mai respiri în abisul cicatrizat
doi îngeri îşi beau cafeaua plângând
între noi veşnicia se-ntinde ca un pat

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

O femeie trecută vorbeşte cu toamna

(....)

Te aşteptam si astăzi, ca ieri,
Cu-aceeasi vagă
Tristete-n care nu stiu daca mai am
vreun ţel, —
Căci nu mă-ntreb
De-o viaţă trăită in alt fel
Mi-ar fi părut mai tristă
Ori mi-ar fi fost mai dragă
Dar iată că din glastră o alba tufanică
Se-ntinde peste masă până pe fruntea mea.
Se-ntinde si m-atinge
de parc-ar vrea să-mi zică
De ce te las să intri în casă peste ea
Si iată ca din cripta celui răpus de tine
Ma cheamă iaraşi, toamna,
De parca-ar fi acum
El singurul cu care puteau să-mi fie altcum
Toţi anii ce trecură de-atuncea peste mine.

poezie celebră de Elena Farago
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul şi covrigul

Cred în tine poezie
din nimic zău m-ai creat
şi de-atunci fir-ar să fie
nici poet nu-s nici bărbat

Din nimic zău m-ai creat
cred în versul tău de aur
chiar dacă m-arunci din pat
patul tău cel plin de lauri

Cred în mersul tău de aur
o de când fir-ar să fie
am încălecat pe-un taur
cred şi-n mine poezie

Din nimic tu m-ai creat
şi poet dar şi bărbat

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (15 februarie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pagină doldora de clopote

Ai pre limbă un mormânt
şi-n cerneală vai o cruce
viaţa ţi-o petreci intrând
dar poemul unde duce

poezie de Costel Zăgan (martie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mercenari în mileniul trei

Visul alt apendice inutil

scriu

cu deşertăciunea pe deşertăciune

scriu

şi

întretimp

un om ucide alt om

o femeie naşte

un bărbat iubeşte

în timpul programului

şi-un înger

se-ascunde

după

aripile sale

minuscule

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (26 februarie 2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aventuri cu poezia

Poezia sună deşteptarea
sar cuvinte din rastel
Doamne unde duce marea
dacă muntele mi-e ţel

Sar cuvinte din rastel
poemul e încărcat
să te văd zăgan costel
dacă eşti cu-adevărat

Poemul e încărcat
Doamne unde duce marea
dacă eşti mă rog bărbat
poezia sună deşteptarea

Sar cuvinte din rastel
deturnându-vă niţel

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (25 iunie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul sinucigaş (n-)are urmaş

Poemul
secretă
anticorpi
sinucigaşi

Lumea
se
retrage
din
cuvinte

O
sinucidere
amânată
e
orice
poem

În
zori
doar
tăcerea
va
supravieţui
tăcerii

poezie de Costel Zăgan (15 iunie 1995)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Genunchii mei de diamant

Se-ntinde ca o molimă trecutul
Peste genunchii mei de diamant
Şi peste umbre de uitate clipe
Alunec în tăcere, în neant.

Mă dor a vântului şi a norilor fantasme
Şi-n vene unindu-se mă cheme
Spre a pluti în lumea mea de basme,
Departe de o lume de blestem...

Urc precum lava-n vene şi se pierde
În vise stranii vechea tragedie
De-"a fi", acum, precum se pierd poeţii,
În noapte, printre versuri, pe-o coală de hârtie.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bacovia: binecuvântată melancolie!

aforism de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cui îi este frică de melancolie?

aforism de Costel Zăgan din Inventeme (18 octombrie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintirile dor când uitarea se-ntinde

Parfum de Decembrie, frumoaso-i imbold,
Copacul iubiri-i rotund şi cu rod,
Ascultă, râvneşte-mplinirea din rai
Şi mărul, ca fruct, în suflet să-l ai.

Eu muşc din poezia zâmbetului tău
Ca amintire, în amintire mi-i greu,
Să ştiu că şarpele zării desparte poeţi
Pictaţi de Dumnezeu în cord, pe coperţi.

Mai ştiu eu unde, în rai harta-i pusă
Pe-o rană de vraja iubirii străpunsă?
Parfum de Decembrie uşor mă cuprinde,
Amintirile dor când uitarea se-ntinde!...

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!