Aud în alb
O eclipsă de soare ai pe șoldul stâng iubito
mai implor tristețea să nu râdă de mine
cu ochii scoși liniștea rătăcește prin sânge
mormintele fac strep-tease în cimitir totul e bine
Sânii tăi îmblânzesc amurgul a doua oară
abia mai respiri în abisul cicatrizat
doi îngeri își beau cafeaua plângând
între noi veșnicia se-ntinde ca un pat
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (2011)
Adăugat de Costel Zăgan

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.