Genunchii mei de diamant
Se-ntinde ca o molimă trecutul
Peste genunchii mei de diamant
Și peste umbre de uitate clipe
Alunec în tăcere, în neant.
Mă dor a vântului și a norilor fantasme
Și-n vene unindu-se mă cheme
Spre a pluti în lumea mea de basme,
Departe de o lume de blestem...
Urc precum lava-n vene și se pierde
În vise stranii vechea tragedie
De-"a fi", acum, precum se pierd poeții,
În noapte, printre versuri, pe-o coală de hârtie.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Bătrânul
Un bătrân pe gânduri dus,
Stă, pe-o lacrimă să scrie,
Ca pe-o coală de hârtie
Un destin de mult apus.
Sub sprâncenele stufoase
Vede cum trecut-au anii
Și visează clipe stranii
Trec pe-ntinderile albastre.
La mustăți cu promoroacă,
Pe genunchi cu nepoți
Poarc-o vede pe bunica,
Lacrimi grele-i curg în barbă.
Podul palmei fraged șterge
Rândurile răvășite
Veștede, pierdute-n lumea
Nerostitelor cuvinte.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu te aștept
Vino!...
Ia-ți șansa, iubite, să te aduci
oricât ar costa, să vii
căci te vreau împreună cu mine
în lumea-n care infloresc cuvinte
și șoapte...
in flori de miazănoapte...
Nu vorbi incă...
Nu vorbi,
Nu gândi
Trecut, aducerii
din lumină adâncă:-
Aripă
De ce să rătăcești
sub umbre și Lună,
căutând soare-răsare, căutându-mă-n alte vise?
Făurește-mă din tine,
nu mai căuta!
Nu vezi, iubite, că oriunde-ai merge,
pe pașii lăsați de mine tu calci
și florile înflorite de mine,
tu le miroși?
Dimineții trezite de mine, tu-i zâmbești
și-n cafeaua dulce-amară, tu mă sorbești?
Ce-ar fi iubirea, oare,
dacă nu ai avea cui s-o impărtășesti?
Cum ai afla gândul a milioane
de clipe divine,
dacă n-ai avea cui să le dăruiești?
Eu te aștept, cu mine
acum,
acum
și peste acum
peste iubirea-mi foc și scrum
peste tăcerea-mi de țipăt și fum
să-mi trăiesc cu tine drum
cât mai departe,
cât mai departe,
peste noi, peste cer, peste noapte...
vis necreat, fierbinte
trece- inimă vie- înainte
și-n vise șoptite
dragostea mea ți-o aduce,
printre stele, printre flori
spre cerul iubirii cobori...
poezie de Gabriela Docuță (12 decembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Teamă
De spiritul ce dăinuie în noapte
Încă mă mai ascund și mă mai tem,
Căci va pluti și dincolo de moarte
Deasupra noastră, precum un blestem.
Se-ascunde-n umbre,-n taină și în gânduri
Și scormonește dincolo de noi,
Acolo unde paseri dorm în rânduri,
Străfulgerând a lacrimilor ploi.
În inimă-i vulcan, taifun și tunet,
Înfiorați în fiecare ceas,
Înmugurim, suntem surâs și zâmbet...
E tot ce de o vreme ne-a rămas...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cad...
Cad ca-ntr-un vis, azi, peste țara mea,
Ca-ntr-o poveste, fulgi de catifea.
Mirajul alb se-ntoarce iar acasă...
Îmi bate vântu-n taină, la fereastră.
Din depărtări, troiene gri de fum
Revarsă umbre stranii peste drum
Și ninge, ninge, ninge ne-ncetat
Oglinzi de stele-n noaptea de bazalt.
Doar omul de zăpadă stă pios,
Cu pălăria lui și șalul gros.
Și ninge, ninge, ninge peste el
Și focul arde-n sobă.-Afară-i ger.
Cresc iarăși flori de gheață la fereastră,
Țurțuri-oglinzi spre ceruri se înalță,
Cu vâsc icoana-mpodobită-i iar.
Azi ne-aplecăm genunchii la altar...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De dragoste...
Și peste umerii albaștrii,
Ai sânilor aproape goi,
Voalul privirii se desfată,
Precum un dans, în pași de doi.
Pe coapsele alunecoase,
Spre întunericul ceresc,
Se prind săruturi de lumină...
Ah! Nici nu ști cât te iubesc!
Vulcan privirii mele oarbe,
Erup sub raza ta solară...
Tu ești osânda vieții mele
Și-a universului povară...
În constelații răvășite,
În visele-mi târzii și grave,
Tu ești un înger de lumină
Ce leagă două lumi de ape.
Umbre cerești te înfășoară,
Iubire fragedă și rece...
Ah, te zăresc întâia oară
Și chipul tău în gându-mi trece...
Hrănit cu vise iluzorii,
Te-am pus în colțul meu uitat de cer,
Himeră-a nopților de gheață
Ce dormi sub pleoape de mister.
Frumoasa visurilor mele,
În noapte, vino la latar!
Să-ți îngenunchi... Printre săruturi,
Să-ți cer iertare iar și iar...
Și-n legământ fără credință,
Din fulger încă răsărit,
Să întrupăm eternitatea
Celor ce veșnic s-au iubit.
Să-ți dăruiesc inel de alge
Pe marea cerului sculptat...
Să fim de-acum mereu aproape,
Să ne iubim cu-adevărat...
Întinde-ți mâna ta de vise,
În vise blonde să aluneci!
Săruturi stranii te așteaptă!
Tu, cu privirea ta le spinteci...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă nopților de mai
Lumânari pe cerul negru strălucesc și se arată
Nopți sub teiul dând în floare pe aleea-mparfumată.
Cântec lin, îndrăgostiții, sărutându-se de zor,
Și bătrâni pe prispa casei frământându-se de dor.
Peste lumea-nviorată, adieri alene cad
Și un roi de fluturi - albii pe mătasea nopții ard.
Ondulându-și tâmpla ninsă printre valuri de rugină,
Se ascund sub stranii umbre, ca o arcă de lumină.
Lumânări pe cerul negru strălucesc și se arată...
Trec ținându-se de mână pe cărarea-mparfumată,
Tineri pentru care viața doar acum abia începe
Și bătrâni nutrind speranțe, împletind uitarea-n plete.
Sus sunt sâmburi de lumină încolțind de strălucire,
Parcă îngeri trec în goană în divina lor nuntire.
Ninge-n suflet teiu-n floare, cântul eminescian,
În hamace de lumină ne alintă an de an.
Nopți sub teiul dând în floare pe aleea-mparfumată
Pier precum o strălucire și spre zori ni se arată
Cuib de timpuri, peste timpul trecător și în zadar.
Ciute trec spre miezul nopții, la al nopților hotar.
Prinsă-n umbre veștejite, luna tremură și plânge,
Ca aducerile-aminte, printre sângeri, numai sânge.
Cătălin și Cătălina, iată-i! Parcă s-au schimbat.
Nu mai sunt cei din poveste. Vezi?! Ceva li s-a-ntâmplat...
Cântec lin, îndrăgostiții sărutându-se de zor,
Stau ținându-se de mână în al nopților decor.
Evantai de verde frunză mângâindu-i diafan,
Trece ca o adiere și-ngenunche la altar.
Doar tăcerea, ca un cântec, varsă lacrimi de mătasă
Și se pierde în uitare pe întinderea albastră.
Luna-n ei și-ascunde fața ochi a toate știutor.
În iubire, ca în viață, totul este trecător.
Și bătrâni pe prispa casei frământându-se de dor,
Numărând dureri și clipe, se tot tem de viitor.
Împărțită-i lumea, iată, în tristeți și-n bucurii.
Tu le vezi pe toate, lună! Lună, numai tu le știi!
Prunci, trec alte anotimpuri... Mor bătrâni... Și crucea lor,
Tu o mângâi în tăcere cu al lacrimii izvor.
De-i iubire ori e ură, tot ce-n suflet e ascuns,
Numai tu-n tăcerea nopții, protector, le ai de dus.
Peste lumea-nviorată adieri adesea cad...
Pașii risipiți în noapte pe sub frunzele de jad,
Parcă-nmuguresc pământul. Ce mirific colț de rai!
Re-compun în necuvinte "Glossa nopților de mai"
Ca o pânză de păianjen, în a nopților sclipiri,
Luna-n razele-i de gheață prinde sute de iubiri.
Oh, ce lume! Ce mistere! Pașii-n parcuri de-ai să-i treci
Dă-mi un semn, arată-mi calea, ori așteaptă-mă pe veci!
Și un roi de fluturi - albii pe mătasea nopții ard...
Stelele în mândră horă, peste nopți de ceară cad
Și mustesc în anotimpul mult-renașterii visate
Feți frumoși pe cerul vieții, adieri de vis și șoapte.
Dulci îmbrățișeri de tineri, dulci îmbrățișări de umbre,
Un vulcan ce din genune, spre lumină va erupe.
Dulce susur de izvoare, dulce cântec de cristal,
Peste marea inocenței, sânger printre stânci de val...
Ondulându-și tâmpla ninsă printre valuri de rugină,
Se ascunde printre ramuri o frumoasă Cătălină.
Ce Luceafăr se-ntrupează pe sub pleoapa tremurândă,
Când sub vraja de lumină, cu alt tânăr se sărută?!
Roi de fluturi în privire, dulce zâmbet în eter,
Se vor pierde într-o clipă pentru ea și pentru el.
La balconul Julietei, dragostea împărtășind,
Îl vezi veșnic pe Romeo, în iubire adormind.
Se ascund în stranii umbre ca o arcă de lumină...
Julieta se arată strălucind... ca o regină...
Amândoi, dormind în noapte, au pornit spre cer quasar,
În iubire să răsară-n plânsul nopților de jar.
Altor suflete să fie un blestem sau o lumină,
În iubirile ascunse doar de pronia divină...
Oh, decât lumina lunii în privire se ascunde
Într-o dulce penitență pe sub clipele rotunde...
Se ascund în stranii umbre ca o arcă de lumină,
Ondulându-și tâmpla ninsă, printre valuri de rugină.
Și un roi de fluturi - albii pe mătasea nopții ard,
Peste lumea-nviorată, adieri alene cad.
Și-s bătrâni pe prispa casei frământându-se de dor,
Cântec lin, îndrăgostiții sărutându-se de zor...
Nopți sub teiul dând în floare pe aleea-mparfumată,
Luminând pe cerul negru, strălucesc și se arată.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sinistrul din suflete
Craniile zornăie ca niște monezi,
Lovindu-și gândurile nerostite și triste,
Mărșăluiesc printre morminte și cruci,
Purtând umbre stranii de speranți și vise.
Se sting lumânările... Pe rug și altar
Doar umbre de cranii stihii adormite în raclă,
Așteaptă-n tăcere,-n zadar,
Veșnicia să treacă,
Cu alte veșnicii să-și cunune uitarea,
Să-și spele tăcerea în zare,
Să nu mai erupă coșmar,
Să nu mai audă "se moare!"...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plecare
Privesc sclipirea neagră ascunsă-n ochii tăi
Și plouă azi cu lacrimi de jar și de argint,
Durerea-i sfărâmată cât veghe-ți suntem noi.
Tu ai să duci cu tine tristețe,-n infinit.
Sunt nori pe cerul vieții și-n suflet este noapte,
Furtuna strânsă-n suflet se zbuciumă, vibrează,
Comunică cu lumea... Departe, mai departe,
Cei care-s duși din lume, prin timpu-ți recreează.
M-ascund sub umbre stranii... Tăcere, suferință...
Aștepți eliberarea... Sunt aripi fâlfâind,
Iisus, cu ochii-n lacrimi, te-așteaptă-ntru căință,
Iar noi, măicuță scumpă... noi te vedem murind.
E pleoapa grea de lacrimi... Tu, lacrimă de ceară,
Cerându-ți drept la viață eternă, vei pleca...
Te așteptăm în vise căci dulce,-o să apară,
Decât acolo, mamă, înfățișarea ta.
Și gândurile zboară, târziul va erupe
Și stele-n semn de doliu pe cer or să se stingă,
Această clipă. mamă, de lacrimă ne umple...
Tu vei veni - un înger, pe umeri să ne-atingă...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În poala-nserării
Pășind pe covor de lumini selenare,
Târziul coboară-n cascade de-albastru.
Clipesc prin unghere timid felinare
Și-n poala-nserării mijește un astru.
Cresc umbre-alungite în foșnet de șoapte.
Un dangăt prelung, frânt sub negura deasă,
Dispare-n neant pe-o felie de noapte,
Când luna tresare din vis, somnoroasă.
Cad cioburi de gând peste nude cuvinte,
Curg rime-n silabe sortite uitării...
Condeiul adoarme pe-o coală cuminte
Și ninge-o tăcere pe tâmpla visării...
poezie de Violeta Andrei Stoicescu (14 noiembrie 2021)
Adăugat de Violeta Andrei Stoicescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Senzații de amor
Pătând inima și zarea cu senzații de amor
Pendulând, pășim cu teamă în abstratul viitor.
Căror umbre existența, oferindu-le uitare
Le-a lăsat sălașul peste nepătrunsa, trista, mare?
Trece peste noi opusul, argintați la tâmple, parcă
Lunecăm în neștiință si ne trecem ca o apă
Nu mai e cu noi în lume decât liniștea și șoapte.
Și, precum o draperie-ntr-un târziu, se lasă noaptea.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când...
Când stelele alunecă
În râuri curgătoare către pământ,
Visele se opresc la barierele sufletului,
Aducând lumina prin vene,
Celor neodihniți de iubire.
O altă lume se naște în suflete
Și altor luciri ne închinăm clipele.
Dormiți! Somn ușor!
Versuri line, printre îngeri, împodobesc viitorul...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș vrea
Aș vrea să păstrez urma sărutului tău pe nisip
Dar nisipul se scurge ca-ntr-o clepsidră
Printre degetele arcuite de vânt.
Zadarnic raze de soare, spală durerea mea,
Marea izgonește în urma-i tot acest paradis
Și închisă-ntre munți, îmi trimit ecdel
Dincolo de lume, în universul sălbatic,
Căci te iubesc...
Întoarce-te la locul nașterii tale
Să-ți îmbrățișezi clipele rămase singure
În pustiul dintre generații.
Azi, tombaticilor umbre ce-mi acoperă trecutul
La oful, al mării calde și sălbatice, sărutul....
Și-n vulcani ne-ascund o clipă
Să erup cât mai departe,
Unde nu pătrunde visul,
Acolo, dincolo de moarte
Lacrimă să nu mai fie-n ochii celor ce iubesc
Veșnică adolescentă, paradis, integritate
Umbre și materie printre clipe minunate.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum?!
Cum se lasă-ntunecarea peste suflete și-n viață?!
Cum apar râuri de lacrimi și de riduri peste față?!
Cum cuprinși de întristare, de atâta-amărăciune
Ne sunt gândurile noapte și ni-i inima tăciune!
Cum în valuri mișcătoare, totul piere ca o umbră,
Cum trec anii, ani de-a rândul... și destinul se surupă
Precum un castel de spumă risipindu-se în ape
Se retrage în nisipuri și dispare-n rugi de noapte...
Vezi, în lampioane sacre pier frânturi din viața noastră,
Iar noi suntem lotci tăcute, prin furtuni, pe marea-albastră,
Cum prinși între sentimente, clătinați și-n remușcare,
Așteptăm un semn - iubirea, între valuri călătoare.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă pentru luna mai
În lucirea lunii-mi pare
Pom în floare, lumea toată.
Trece leneș pe cărare,
Printre băncile de piatră
Câte-o ramură ce-n vânturi
S-a încumetat să zboare.
Singur - fluture de noapte,
Val plăpând de-nsingurare.
În lucirea lunii-mi pare
Ochiul, sâmbure de sticlă,
Ce, gătit de sărbătoare,
Către stele se ridică.
Urc pe trepte de lumină,
Trec prin zări necunoscute
Și cu dor privesc pământul.
Visul, flacara erupe.
Pom în floare, lumea toată
Sub sclipirea lunii-mi pare.
Colț de Rai care-și arată
Spicu-n mierea din ogoare.
Curg în râuri maci și lacrimi,
Vin în ploi de tânguire,
Plânge-n noi și plânge-n ceruri
Un crâmpei de fericire.
Trece leneș pe cărare
Frângând ramura-n cuvinte,
Ca un cârd de căprioare
Sânul lumii să-l alinte,
O copilă. Și aleea
Își ascunde chipu-n umbre
Și de lacul din privire
Lumea mea deodat' se umple.
Printre băncile de piatră
Alte umbre stau culcate
Sub umbrele de lumină
Și sfios se-ascund în noapte.
Tremură sub brațe lucii
De tăcere, lumea toată
Și în vis coboară pruncii,
Gând cu gând, treaptă cu treaptă.
Câte-o ramură ce-n vânturi
Furișată se ascunde
Spre-a cutreiera în gânduri
Frământările crescânde,
Ne cuprinde-n legănare
Glossa lunii mai - un cântec,
Clopot mut și-un colț de soare
Din copilărescul zâmbet.
S-a încumetat să zboare
O secundă peste noi -
O atingere duioasă
Peste umeri încă goi.
Și în jur e-atâta pace,
Numai brațele de lună
Se aud mișcând prin ramuri
Ca un semn de "noapte bună".
Singur - fluture de noapte,
Scormonesc necunoscutul
Și atâta de departe
Azi îmi pare începutul!
Trec prin vise și regrete,
Singur - fluture de noapte...
De iubire-mi este sete,
De lumină și de șoapte.
Val plăpând de-nsingurare,
Mort îndoliat de moarte,
Mă ascund în resemnare
Și mă pierd.... mă pierd în noapte.
În abaua argintată
Mă arunc. Alungă-mi Doamne
Plânsul, dorul și tăcerea!
Numai Tu știi cât mă doare...
Val plăpând de-nsingurare,
Singur - fluture de noapte
S-a incumetat să zboare
Ca o ramura ce-n vânturi,
Printre băncile de piatră,
Trece leneș pe cărare.
Pom în floare, lumea toată,
Sub lucirea lunii-mi pare.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum?!
Cum se lasă-ntunecarea peste suflete și-n viață?!
Cum apar râuri de lacrimi și de riduri peste față?!
Cum cuprinși de întristare, de atâta-amărăciune
Ne sunt gândurile noapte și ni-i inima tăciune!
Cum în valuri mișcătoare, totul piere ca o umbră,
Cum trec anii, ani de-a rândul... și destinul se surupă
Precum un castel de spumă risipindu-se în ape
Se retrage în nisipuri și dispare-n rugi de noapte...
Vezi, în lampioane sacre pier frânturi din viața noastră,
Iar noi suntem lotci tăcute, prin furtuni, pe marea-
albastră,
Cum prinși între sentimente, clătinați și-n remușcare,
Așteptăm un semn - iubirea, între valuri călătoare.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cad...
Cad ca-ntr-un vis, azi, peste țara mea,
Ca-ntr-o poveste, fulgi de catifea.
Mirajul alb se-ntoarce iar acasă...
Îmi bate vântu-n taină, la fereastră.
Din depărtări, troiene gri de fum
Revarsă umbre stranii peste drum
Și ninge, ninge, ninge ne-ncetat
Oglinzi de stele-n noaptea de bazalt.
Doar omul de zăpadă stă pios,
Cu pălăria lui și șalul gros.
Și ninge, ninge, ninge peste el
Și focul arde-n sobă.-Afară-i ger.
Cresc iarăși flori de gheață la fereastră,
Țurțuri-oglinzi spre ceruri se înalță,
Cu vâsc icoana-mpodobită-i iar.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă pentru timpul trecător
Pe harta timpului, o stea,
Strălucește, să-și arate
Fastul și lucirea sa
Chiar și dincolo de moarte.
Strigăt ca un clopot viu,
Dangăt în cuvinte stranii...
Lumea noastră-i un pustiu,
Au valoare numai banii.
Pe harta timpului, o stea,
Străluce și se risipește
Sălbatic, ca iubirea mea.
O alta-n ceruri se clădește...
Noi ne trăim concomitent
Tristețea gândului deodat'.
Eu în tăcere te aștept,
Tu-n alte lumi ai exilat.
Strălucește să-și arate
Simpla-i cale spre pieire
Suflet rătăcit în noapte
Dup-un strop de fericire.
Printre faldurile zilei,
Licărire de-o secundă,
Fulg din zbaterea aripei
Ce-n tăcere se scufundă.
Fastul și lucirea sa
Un quasar, clepsidră spartă,
Ce-n tăceri le vom avea...
Nu-s decât pictură moartă...
Cât în lume vor mai fi
Sfărâmate epopee,
Timpul se va risipi
În vlăstari de azalee.
Chiar și dincolo de moarte
Liniștea vom căuta
În fisurile de noapte,
Printre munți de catifea.
Și spre ziuă, la o cruce,
Sufletul va-ngenunchia.
Ce cărări să mai apuce?!
Liniștea nu-și va afla...
Strigăt ca un clopot viu...
Vocea sufletului doare!
Am fugi, dar e târziu
Și n-avem ascunzătoare.
Printre ramuri de tăceri,
O privire-nlăcrimată.
Fi-vom noi cum fost-au ei
Ciob dintr-o clepsidră spartă.
Dangăt în cuvinte stranii,
Plânsul în cuvinte-rugi,
Repede parcă trec anii
Și tu, om, te duci... te duci...
Lumea-i plină de morminte,
Un mormânt vei fi și tu...
Omule, să iei aminte!
Să nu spui vreodată NU!
Lumea noastră-i un pustiu,
O vacanță de o clipă.
Și eu, ca mâine-o să fiu
O secundă pe-o aripă.
Zbor spre mâine risipit,
Temeri, spaimă și durere
Ce se pierd în infinit
Printre lucitoare stele.
Au valoare numai banii...
Biete suflete de tablă,
Sunteți circuite stranii
Scurtcircuitate-n grabă.
Strângeți clipele-n emoții
Fluturi ninși pe aripi moi
Și vă pierdeți printre munții
De cuvinte și... gunoi.
Au valoare numai banii,
Lumea noastră-i un pustiu
Dangăt în cuvinte stranii,
Strigăt ca un clopot viu.
Chiar și dincolo de moarte,
Fastul și lucirea sa,
Strălucește să-și arate
Pe harta timpului, o stea.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă amintirilor de sat
Bate în pieptul nostru azi,
Precum un clopot peste sat,
Un gând și-o inimă de brazi...
Și-n suflet totul s-a schimbat.
Trecând pe troienite căi,
În troienitul anotimp,
Colindători prin munți și văi,
Frâng pita în bucăți de timp.
Bate în pieptul nostru azi,
Acum, o inimă bătrână
Și dorm în noi păduri de brazi,
Sub fine țesături de lână.
A nins în noi cu flori de măr,
Mă-ascund sub pleoapele de noapte
Și timpuri troienite dor
Și zboară clipele spre moarte.
Precum un clopot peste sat
Se-așează liniștea... O chem...
Este târziu și s-a-noptat
Și în clepsidră se aștern
De-odată, fulguiri de nea,
Lumini și stele căzătoare,
În gânduri, pe căsuța mea
Și pe a timpului cărare.
Un gând și-o inimă de brazi,
Un clopot de ninsori și vis,
În care, timp, de veacuri arzi,
Vreascuri din timpul nepermis.
mi-ai prins în clipe de argint
Ninsori de vise și cuvinte,
Cu clipa-n noapte să m-alint,
Să-mi fac poeme de cuvinte.
Și-n suflet totul s-a schimbat...
Atâta liniște m-apasă!
Cuvintele s-au spulberat
Și vreau să mă întorc acasă.
Vânturi, spre minus infinit
Îmi poartă frunzele de dor.
Arama timpului oprit
Răsună iar ușor... ușor...
Trecând pe troienite căi,
Cu biciul despicat în cinci,
Se-aud vuind, se-aud prin văi,
Se-aud deodată și aici...
Tot ei, în portul popular,
Trecând precum un vis prin moarte.
Bătrânii noștri trec arar
Prin a tăcerii noastre noapte.
În troienitul anotimp
Mă-ntorc din nou, mă-ntorc acasă.
Să dorm aș vrea, dureri să schimb,
Să stau cu toți ai mei la masă.
Să-mi fie timpul spre-napoi
Vis și mușcată la fereastră,
Să fiu mereu, mereu cu voi,
În orice timp să fiu acasă.
Colindători prin munți și văi
Se-ntorc ca altădată iar
Cu fruntea sus, mândrii flăcăi,
Cu trup arzând în munți de jar.
Altar, ceasornic și popas,
Argint pe ii, argint pe fote
Și sufletul ce le-a rămas
În versuri și poeme, note...
Frâng pita în bucăți de timp
Și se întorc la rădăcini,
Troiene-n orice anotimp,
În suflet simpli și virgini.
Sub un ștergar, înlăcrimat,
Bunicul cu o pleoapă-nchisă,
Sub nori de praf s-a așezat...
Bunica-și toarce anii-n prispă.
Frâng pita în bucăți de timp,
Colindători prin munți și văi,
În troienitul anotimp,
Trecând pe troienite căi.
Și-n suflet totul s-a schimbat...
Un gând și-o inimă de brazi.
Precum un clopot, peste sat,
Bate în pieptul nostru, azi...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Râul morții
Se-ntinde râul morții
Precum lanul de grău...
A început secerișul de suflete...
Vuiește cerul de durerea clopotului
Și lacrimi de spice cad peste
Carnea pământului.
Riduri de spice se strâng
În nopți sângerii...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A înmugurit tăcerea
Parcă și tăcerea-n noi a-nmugurit...
Plouă peste oameni, plouă-n noapte peste
Ploaie de tăcere, ploaie de granit...
Plouă în neștire, frunze la ferestre.
Scârțâie fântâna imn de neputință
În tăcerea nopții șubredă și grea.
Cumpăna se-apleacă iar, întru căință
Și-ngenunche-n noapte, ca o boală grea.
Se cutremur ramuri... Plâng cu stele-n noapte,
Toamnă ni-i în suflet, frunze arămii...
Trec, sobor de clipe, zile lungi, deșarte,
Pe un cer de sticlă, pe alei pustii...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!