
Aud în alb
O eclipsă de soare ai pe șoldul stâng iubito
mai implor tristețea să nu râdă de mine
cu ochii scoși liniștea rătăcește prin sânge
mormintele fac strep-tease în cimitir totul e bine
Sânii tăi îmblânzesc amurgul a doua oară
abia mai respiri în abisul cicatrizat
doi îngeri își beau cafeaua plângând
între noi veșnicia se-ntinde ca un pat
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (2011)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Încins
Aș sta încins la șoldul tău
sabie scurtă, netocită
sau mult mai bine ar fi să-mi fie rău
cu fruntea între sânii tăi, iubită.
Acoperit de răni adânci
te-aș fi-nvățat pământul cum e.
Matriță, trupul meu fu pentru stânci
și limba mea vorbire pentru lume.
Mai bine sabie la șoldul tău
ca iute la mânie doamnă,
tu între bine și-ntre rău
la mijloc să mă-nfigi sudalmă.
Rană să fiu, durere, sânge,
și-al echilibrului când plânge,
lacrimă lungă, rea, de fier.
la cei ce nasc, la cei ce pier.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

N-AM CURAJUL
N-am curajul să privesc în fiecare zi în oglindă: îi simt ironia crăpându-i pe buze.
Îi întorc spatele cu bucurie, nu-i cunosc pe cei din urma mea: de ce-mi răsfoiesc amprentele ca pe frunzele toamnei?
Doamne, îmi beau cafeaua ca pe o cupă cu otravă: revigorantă!
Între timp, lumea se spală pe mâini cu acest verde târziu de toamnă.
Și bucuria, și tristețea dau în clocot ca mustul în butoi. Bulele de aer îi măsoară viața... Efemeride de doi bani...
Aveți dreptate, până la urmă, restul e totul!
Costel Zăgan în Predici eretice (2020)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cititorul cel mai fidel
Iubito
ești cea mai frumoasă
carte
pe care
am citit-o
vreodată
în
biblioteca nopții
Însă
repetiția
este
mama învățăturii
Și
iată-mă
din
nou
la
prima
pagină
Abia
aștept
amurgul
Să pot
relua
lectura
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (9 ianuarie 2022)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Teoretic totul e OK
Practic răsăritul soarelui
în fiecare dimineață
Practici amurgul lunii
în fiecare noapte
Practic veșnicia
în fiecare clipă
Practici clipa
în fiecare veșnicie
Eu te practic
tu mă practici
Între noi
poezia
se întinde
tot
mai
aproape
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (2008)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Stilistică Socratică
Tu-mi ești partea nevăzută,
Doamne-ntreb a doua oară:
Dacă beau din nou cucută,
Cine totuși o să moară?
epigramă de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii tăi iubito
Ochii tăi iubito sunt ca marea
Când este liniștită și curată.
Ochii tăi iubito e ca luna când răsare,
Parcă e un chip frumos de fată.
Ochii tăi iubito sunt ca vântul
Când se plimbă liniștit printre copaci.
Ochii tăi iubito sunt ca o grădină,
În care au înflorit mii de maci.
Mi-i dor de ochii tăi iubito.
Și dacă nu-i văd macar pe o clipă,
Sufletul Îmi plânge în mine
Și în jurul meu totul se risipă.
poezie de Vladimir Potlog (2 aprilie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog

Comentează! | Votează! | Copiază!
Flori cu miros de femeie
La început de martie, femeilor iubite
Scaldǎ-mǎ într-o cupǎ de piatrǎ, iubitule
Sǎ curgǎ limpezi din ochii mei cele douǎ izvoare
Sǎ șiroiascǎ pe sânii mei apa
Bea din mine, fǎ-mǎ un vas între buzele tale.
Într-o cupǎ de piatrǎ a munților, te scald iubito
Prin mâinile mele curgi, sunet de cascadǎ
Sânii tǎ i, flori cu miros de femeie,
Din ei petale dulci curg, apǎ cu trupul tǎ u voi bea.
Întinde-mǎ pe piatrǎ sa mǎ ardǎ și sǎ mǎ doarǎ
Sǎ curgǎ din pǎ rul meu iubire și iar iubire,
Ca iedera te cuprind cu brațele, mǎ desfac toatǎ
Și între coapse te inchid, departe cazi, departe.
Te întind, iubito, frumoasǎ din piatrǎ ruptǎ ești
Vise cad în jur, un vis ești tu, un vis sunt eu
Pǎ rul tǎ u mǎ înfǎ șoarǎ, trupul tǎ u mǎ cuprinde
Sânii uzi îi sǎ rut, ape cu gust de femeie.
poezie de Cornel Marginean
Adăugat de Anca Unceanu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai, spune
De ce nu mai dai nici un semn,
iubito cu ochii de lemn?
De ce nu-nțelegi ca sunt Viața,
iubito cu ochii de ceața?
De ce nu ma lași sa te-ating,
pe tine cu floare sa ning
și nu ma saruți pe idei,
iubito, cu ramuri de tei?
De ce nu dai drumul la vânt,
iubito, cu sâni de pământ;
și ma tot lași de cu jale,
iubito, cu ochi de migdale?
De ce șoldul ți-e ca ulciorul,
sprânceana pe cer ca și norul;
și mă îmbăt în de tine
și sparg absolutul cu rime?
poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucurii redeșteptate la viață
Motto:
,, Unele bucurii sunt precum păsările călătoare:
au memorie uluitoare și se orientează după soare."
(Costel AVRĂMESCU,,, Roza gândurilor")
Am poftit primăvara în casă;
voiesc s-o împac cu toamna din mine.
Într-un început de ordine,
a răsfățat-o cu un zâmbet curtenitor;
deja, a pus-o între ghilimele înmugurite.
Prin ochii verzi
limpeziți cu lacrimile toamnei
se vede sufletul înflorind.
Ce primăvară a devenit amurgul!
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cafeaua amintirilor...
Îmi beau cafeau amintirilor în pace,
În mijlocul naturii verde, vii,
Cu ochii mijiți spre răsărit de soare,
Nu sunt la mare,
Ci în râu de munte rece,
Stau pe un pietroi secular,
Iar limpezimea apei agitate,
peste picioare îmi trece
Ca timpul neînfrânat..
Cafeau amintirilor e încă caldă
Și glasuri vii de ieri o însotesc,
Le-aud parcă ar fi aievea lângă mine
Și recunoscătoare sunt
Pentru rostul lor sfânt
Ce abia acum îl prețuiesc,
Căci n-am știut s-o fac la timp.
Îmi beau cafeaua amintirilor
Sub marea cerului senin de vară,
Ce în concerte vii și-acuma mă răsfață,
Retina de mi se ofilește...
Tot văd tablourile de altădată
Căci mintea încă nu mi-e obosită
Și amintirile în rime defilează.
Îmi beau cafeaua amintirilor
Împărtășind frumosul, utilul
Și comicul vieții cu cei dragi,
De straje e tot soarele de-atunci,
Ce cald mă mângâia pe creștet,
La micile și marile secrete,
Părtașe fiind și Luna în nopțile adânci.
Îmi beau cafeaua amintirilor cu drag,
Chiar dacă am avut și clipe nedorite...
Încerc să nu mi le aduc aminte,
Căci sufletul râvnește creștinește
Pentru viitorul plin de speranțe în larg,
Căci viața pământeană e plină de dorințe.
Nu vreau cafeaua amintirilor răcită!
Vreau să o duc călduță spre înalt.
poezie de Valeria Mahok (12 aprilie 2019)
Adăugat de Valeria Mahok

Comentează! | Votează! | Copiază!

Întâlnirea
prima oară
m-am răsucit într-un gând
căutând răspunsul în adâncul final
a doua oară
m-am întors către mine
într-o doară
eram o scoică rătăcită pe țărm
azvârlită dintr-un suflet pribeag
strigam, căutând abisul sideral printre pleoape
mi-am aruncat gândurile
zidind lumini în noapte
alteori țipam în același loc
căutând atingerea
atunci am întâlnit trupul răstignit între ape
a treia oară...
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Am pârghia amurgului în buzunar
și-un munte chiar pe umărul meu stâng
dar știu o Doamne totul e-n zadar
de-o vreme lucrurile toate-n mine plâng
catren de Costel Zăgan din Ia catrenul, neamule! (2007)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Aripi de plumb
Zbor
de
aur
Prin
tabelul
lui
Mendeleev
Gri(u)
văratec
Sunt
câțiva
îngeri
în
oraș
Iubito
Și-un
cârd
de
fete
Pe
gardul
dinspre
rai
poezie de Costel Zăgan din Elegii bacoviene (4 august 2018)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Circuit mioritic
Firesc se stinge prima oară
veșnicia Doamne tot la țară
poezie de Costel Zăgan din Distihuri rebele (9 septembrie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia închide circuitul morții în natură
Ajută-mă iubire să repir
toxine tot (g)rele aruncă ura
și iată nu în cimitir
mormintele își cască gura
Ferestre mari deschide ura
ce bucurie-i vremea să le spargi
să-i faci și lui Satan figura
curentul să-i mai fure niște draci
Ce bucurie-i vremea să o faci
tocmai aici în cimitir
înmugurește iadul prin copaci
ajută-mă iubire să repir
O inspirație gură la gură
prin vers s-ajung iar în natură
poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc: din abisul acestor cuvinte se înalță totul!
aforism de Costel Zăgan din Inventeme (mai 2008)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Rugă-n faptul serii
Vreau iubito să mă crezi:
Ți-am zărit prin ie sânii,
Împungeau ca niște iezi
Aerul din preajma stânii.
Te implor, cum vezi, cu ochii
Să mi-i slobozești din ie,
Dar mereu i-ascunzi sub rochii
Și nu-i lași afar' să fie.
Lasă-i mândro să și zburde
Pe imașul gurii mele,
Rugămințile-mi fi'nd surde
Tu nu vrei s-auzi de ele.
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Între tăcere și iubire, se-ntinde scara fără de sfârșit a... inefabilului!
aforism de Costel Zăgan din Inventeme
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciudat
Sunt
câțiva
îngeri
pe sus
iubito
Și
vai
Un
stol
de
fete
Pe
gardul
dintre
Iad
și
rai
poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Geografia abisului personal
În zadar
am găsit
toate
punctele cardinale
ale
singurătății
Sânii tăi
iubito
iar
(m-)au înnebunit
spre nord
poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!