Paşi

tăcerea era surdă
uneori îşi amintea un gând fugar
şi desena amintiri din frunze moarte
alteori scria cuvinte pe cer pentru îngeri de ceară
treceam dintr-o stare în altă stare
praful îmi zgâria ochii milenari
nu am auzit căderea
coborâsem prea jos,
poarta era deschisă, treptele atârnau aleatoriu de pereţi
am înţeles
fugeam fără rost pe o spirală stricată a vieţii
m-am aşezat între ulmi şi platani
treceau zile, treceau ani
mă jucam cu frunze în alaiul de toamnă
uitasem să mă ridic
pe ziduri se scurgeau păsări
dimineaţa rupeam anotimpurile
căutând abstractul din palme
am spălat cerul şi am privit în ochii lui, plângea
noaptea şoptea
curgea un fir de iarbă
verde crud, verde nud
roua se termina pe maluri
din lună croiam cuvinte în mirosul rănilor
timpul trecea
cenuşă la picioarele mele
ţipa sub tălpi
atunci m-am întors din drum şi am găsit cuvântul

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul

am aşezat în suflet o rană
să plângă
în mersul firesc al materiei către nicăieri
cu trudă, cu migală...
uneori ascundeam gânduri sub preşul timpului
să nu murdăresc anotimpurile
hainele erau murdare de griji
le ascunsesem de mult în suflet, să nu ţipe
apoi le-am aruncat în noroiul milenar
gol de idei am plecat către mine
să caut răspunsuri
era rece în noaptea aceea
m-am învelit cu tăcerea
să nu mă ajungă întrebările
în jur ape tulburi
scările atârnau haotic pe treptele cerului
cu ochii orbi de lumină străbăteam zările, căutând depărtările
pe urme se scurgeau alte urme
ale unor veniri prin tăiate plecări
de teama ploilor trecute în tărâmul timpului
uitat aiurea pe prispa scorojită a lumii
sub pleoape se scurgeau amurguri
apoi m-am apucat să pictez cuvinte pe ziduri
cu pana roasă de căutări

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trepte

treceam dintr-o stare în altă stare
în golul negrelor căderi
eram un cânt în întunericul cetăţii
picioarele curgeau printre întrebări
pe ţărmul rătăcit în ape
mă ardea rugina unui trup
păşeam prin adieri fierbinţi
curgea parfum de roze peste ape
şi mai oftam sub clar de lună
în noaptea aceea nemişcată
plângeam şi plânsul însingurat
se strecura încet pe pleoape
mai picura un gând spre tainicele zări
în ochii mei un spaţiu necuprins
ce urcă, urcă şi mă doare
eu căutam un fir de orizont
să dau lumină clipelor ce vin
în palme înflorea cireşul
ciopleam din huma milenară
un pas, un vis, un dor
curgeau şi ape şi tăceri
mă rătăceam în pânze albe de corăbii
tot căutând să zbor spre cer
se aprindeau cuvinte în clepsidra veche
păşeam către fântânile de lut să-mi împlinesc credinţa
zidind în suflet trepte către El

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între plecări ratate

desculţ de gânduri
m-am aşezat pe malul râului
desenam pe nisip chipul palid al lunii
pe tălpi adunasem cenuşă
din vise furate, din vise ucise
uneori smulgeam frunzele vieţii
dintr-un suflet neîmpărtăşit
lumina se scurgea agonic printre tâmple lumii
întârziasem a plecare
când m-am întors, nu m-am regăsit
sub pleoape curgea neliniştea universului

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ghiocelul

a răsărit pustiul în oraş
vântul ţipă şi bate
e frig în cetate
nu-i nimeni pe stradă acum
ce tristă e viaţa pe drum
la apusul luminii, risipit între gânduri
rătăcit printre rânduri
pierdut în absenţe
păşeam pe ţărmuri de suflet
valul s-a izbit de prag în ăst trist meleag
plângea depărtarea, ţipa marea
la rădăcina timpului pribeag
în ochi curgea ninsoarea ultimului veac
ce lungă era aşteptarea
în trup se scurgeau
fulgi albi de zăpadă
în palmă am strâns un bulgăre de viaţă
verde crud, verde pur
l-am aşezat în glastră
acolo, la fereastră
a doua zi, a înflorit un ghiocel

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvânt de dincolo de moarte

am plecat într-o noapte
am vrut să ating taina unei lumi
am tot căutat prin ploaie, prin anii împovăraţi
am găsit un om, un biet nebun
trăia retras de lume, de toţi
pe cer treceau caii sălbatici
plângea timpul sub copite de fier
uneori străbătea tăcerea în penumbra gândurilor
atunci am înţeles că lumea e o tristă umbră
desigur ei sunt morţi de mult
ploaia a spălat cadavrele de pe drum
eu nu ştiam că erau morţi
râdeau bezmetici, credeau că eu sunt acel nebun
şi dacă sunt...

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe ţărm de mare

era târziu şi era toamnă
treceam dintr-o stare în altă stare
priveam, trecând prin timpuri, o salbă de visare
sufletul, o lacrimă în poala lumii
creştea haotic pe scoarţa ruptă a timpului
printre antiteze şi parabole
treceam de la tine la mine
dezvelind trupul de taine
treceam grăbit de mâine, căutând ziua de azi
pe o mare de gânduri
treceam rezemând anotimpuri în palma universului
mătasea albă îţi mângâia sânii
până la limita cunoaşterii
atunci te confundam cu marea
treceam căutând un cuib
unde vom poposi cândva
lăsam o lacrimă în albia sufletului
căutând infinitul în taina privirii
treceam reparând ritmul
pe câmpia unde îngerii vorbeau
noaptea te înveleam cu palmele la asfinţitul ideii
cu degetele îţi acopeream buzele căutând sărutul dintâi
departe, marea cobora din amintire
aproape, tot mai aproape

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pescăruşul

am zgâriat cuvintele pe ziduri
să nu le fure timpul
amurgul zăcea între idei şi subiecte
pe tâmple ardea o coroană de umbre
azi toate triste, sumbre
legat de gânduri m-am târât printre cuvinte
să plec, să fug de aici
aici nu's oameni, sunt doar cruci
curgea amurgul pe geam
drept tovarăş, a mai rămas un vis
de unii proscris
ei, un nebun ce strigă pe drum
căutam un fir de iarbă, verde-crud
în astă tristă lume
ochii se răsfrângeau prin camera goală
se izbeau de pereţii uscaţi şi seci
cântau păsări afară
pe plopi, pe tei, pe alei
pe unde vrei să o iei
dincolo de poartă
glas de copil
un heruvim se joacă
atunci am înţeles
cuvântul iubire şi libertatea de a gândi liber
de toţi şi de toate
sunt pescăruş pe albastrul cer
nu am văzut, nu am simţit glonţul ce vine
pe ţărm a rămas o pană albă şi un vis efemer

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un om, o pană, un gând

pereţii îmbrăţişau cerul
era târziu, îngrozitor de târziu
nu am ştiut cum au trecut
clipa, lumea, totul
eu adunam stele în palme
se rostogoleau haotic printre degete
mereu le încurcam la numărat
cădeau raze de lună pe pietre fierbinţi
stol de păsări ţipau în tufişuri
valuri pluteau peste alte valuri
se spărgeau de maluri de gânduri
eu mă îmbrăcam în nisip
scufundat între ape
zgâriam cu inelul cerul târziu
tropăiau caii sălbatici pe câmpiile lumii
trandafirii izbucneau în petale
eu păşeam pe pământ printre cioburi
trecea şi timpul prezent
eram o filă aruncată pe o masă
flori pastelate mângâiau amurgul
nu, nu ştiam că se făcuse ţârziu
treceau anotimpuri prin mine
eu căutam în camera goală o filă
atingeam noaptea cu degetele
în ţipătul furtunii din suflet
ce joc al sorţii
în clipa fără de sfârşit
un om, o pană, un gând

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri în noapte

în nopţi târzii
pictez singurătatea pe o piatră
într-o lume stranie şi pustie
căutând să sfârşesc ceva
ce nu am început
nici azi, nici ieri
gânduri pietrificate în mantia sufletului
de multe ori mă pierd pe nicăieri
alteori trec dintr-o stare în altă stare
dintr-o tăcere în altă tăcere
fulgerele vieţii au uscat lacrimile nopţii
acum păşesc pe o stradă fără sens, fără capăt
prea grăbit să ajung dincolo de capăt
ce viaţă nebună
pe un ciot de sperantă obscură

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu din În neliniştea gândului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pescarul

s-a uscat iarba amurgului
cad frunze, mi-e frig
susură mlaştina, plânge un pârâu
rătăcit într-o vale
în mâini port candela sfântă
căutând pe Isus
sunt suflet pribeag rătăcit între pleoape
trec fugar printre stele, pe ruguri arzând
privesc cerul orb prin bulgări de ceaţă
fereastra lumii a rămas agăţată de un gând
e seară, e târziu şi e fum
tropot în zori
caii sălbatici în iarbă
se spulberă lacrimi în vânt
colindă urme pe drum
se stinge tăcerea în tragic suspin
plâng cocoşii sălbatici pe dealuri
eu rătăceam prin vechile scripturi
novice între flori, visător într-un dor
ochii stau să apună, apune timpul opac
foşnesc plopii pe drum
trece viaţa, iarăşi acum
obosit, păşesc desculţ printre lacrimi
tristeţea a rugint între hrubele lumii
uneori mă încălzesc la focul zărilor
pescar pe o luntre, căutând zadarnic un ţărm

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul

trec umbre tăcute şi mute
pe frunte gânduri opace
razele s-au ascuns într-un ţipăt
mi's ochii acoperiţi de ape
cuvântul se frânge şi plânge
sfărâmat între gânduri zălude
ce neagră e noaptea în care pleacă de la noi cocorii
pe pleoape se scurg amintiri
închisesem în palme nisipul
ecoul a ţipat, m-am trezit
nisipul se scurgea haotic din sparta clepsidră
la capăt aşteaptă tăcerea
din lut milenar fac o candelă
să-mi lumineze paşii către adieri eterne
printre frunzele uscate ale vieţii
atunci am găsit drumul spre necuprins

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tic-tac, tic-tac

era la început
se scurgeau stoluri de păsări
peste pleoape obosite
se scutura timpul rămas printre crengi
am prins în palme clipa
urmele au rămas la temelia lumii
pe drum treceau oameni, pe rând
pe buze cuvintele şterse
suspina şi vântul prin colburi
aşterneam gânduri pe scoarţa copacilor despuiaţi
fânul cădea sub coasa gândirii
era miros crud de iarbă
scriam pe diagonala inimii
uneori dormeam în subsolul materiei
cerul îşi aruncase poverile pe tâmple
rătăcit era sufletul meu
eram eternul pribeag pe un ciob de speranţă
era târziu şi porţile se închideau în gând
vâsleam printre torente
mă întorceam înapoi păşind printre secole frânte
din larg veneau valuri
să spargă lumina în pulberi de gânduri
eram viu între timpuri uscate
în zori, ecoul a ţipat
şi am fugit înăuntru
la poartă a rămas o inimă, atât

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întâlnirea

prima oară
m-am răsucit într-un gând
căutând răspunsul în adâncul final
a doua oară
m-am întors către mine
într-o doară
eram o scoică rătăcită pe ţărm
azvârlită dintr-un suflet pribeag
strigam, căutând abisul sideral printre pleoape
mi-am aruncat gândurile
zidind lumini în noapte
alteori ţipam în acelaşi loc
căutând atingerea
atunci am întâlnit trupul răstignit între ape
a treia oară...

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa

cerul presăra cenuşă pe drum
desculţ de gânduri, de păcate
păşeam prin valurile vieţii
mă loveam de stele răzleţe
căzute din cer lângă mare
băteau în tâmple clopote a jale
m-am ascuns în trupul ăsta
desfăcându-mi legăturile cu flăcări şi foc
purtam în ochi făclia să lumineze drumul
în palme stropi de iubire
să înflorească mărgăritare sub paşi
uneori îmi aşezam craniul ostenit peste întrebările lumii
alteori mă culcam între cei adormiţi
nu era nici durere, nici suspin
o clipă doar, o clipă eternă
atunci am înţeles veşnicia
când m-am trezit
râurile sufletului curgeau alegoric în vale
pur, păşeam peste spini
purtând pe buze surâsul

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Surâsul

cuvântul
o linie începută prea devreme
în orbite se răsfrângeau raze de lună
atunci adormeam
uitasem uşa camerei deschisă
pereţii albi,
paşi pînă la limita gândului
uneori mă desprindeam de obiceiuri
când te priveam cum te scăladai
goală în lacrima privirii
zilele se prelungeau tăcute în palmele tale
am plâns,
nu, nu ştiam atunci
pe masă un pahar cu vin roşu
pe pat un cearceaf mototolit de căutări
căutam femeia în privirea dintăi
dimineaţa, ce frumos se prelingea raza de soare
pe sânul gol
afară ningea
în venele timpului curgeau cuvinte
am dat la o parte clipa şi te-am privit, a doua oară
tu m-ai primit cu un surâs

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre fulgi de zăpadă

m-am întors pe ţărm într-o iarnă
în iarna ultimului veac
ningea în jur şi era frig în lume
ningea a iarnă prin geamuri sparte
se întuneca în jur, eu mai scriam o pagină de carte
era târziu în noapte şi noaptea era grea
mă întorceam mereu pe drumul sorţii
eram dublura unui eu pierdut în noi
un pelerin, un scrib sau un nebun
veşnic rătăcit pe drum
plecam şi reveneam mereu
în geamurile vieţii timpul încă bate
azi nu mai ştiu, trăiesc sau e firesc
să scriu pe ziduri lumii în cetate
plecam, mă întorceam tăcut în altă noapte
din rupte buzunare se scurgeau idei
pasul greu punea amprenta în palma vieţii
se ridica un semn de întrebare
privea în jur, pleca apoi pe jos
pe scoarţa lumii mă scriam
povestea unui om damnat în a sa soartă
vroiam să plec şi nu am mai rămas
îngheţau frunze pe ramuri târzii
se stingea o ţigară, mai ardea câte un gând
era frig, era iarnă, priveam către cer
atunci am simţit acut acel fior
ningea în ochii mei cu fulgi târzii

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între zdrenţele vieţii

grăbit,
treceam mai departe
din poartă în poartă
fără răspuns, căutând a mea soartă
noaptea venea pe întinsele ape
pe ţărm, vântul vorbea trist
cu timpul, cu valul
pe mâini se scurgea a gândurilor ceară
din obosite pleoape
păşeam rătăcit
de viaţă, de mine, de toate
străin era drumul şi ceaţa mă doare
plouă mărunt pe o stradă
se ascundeau tăceri în unghere
şuvoaie se izbeau de tâmple cărunte
pe trup aşezasem haine murdare şi rupte
eram doar o fiinţă trecătoare, pe picioare de lut,
păşind prin gunoaiele lumii
azi mai departe nu pot a mai trece
mă lovesc de ani milenari
croiesc o haină din fâşii de suflet
să mă învelesc în zile de jale
uneori vorbesc să nu uit
apoi tac, să nu ţip
trist, mă retrag între zdrenţele vieţii
să plâng

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul rând

pluteam visând la cer
cuvântul era strigăt
băteam la uşile lumii
printre gratii de fier

eram tineri odată
păşeam prin furtuni şi prin ploi
ploua femeie, gestul tău eram noi
doar un dor trecător

orele vieţii se frâng
căutam doar o viaţă, să plâng
lângă mine, o femeie, un gând
scriam pe trup cuvinte ce curg

se furişau amintiri
între vise, tăceri, despărţiri
răsărea câte o floare,
se stingea visătoare

sânii tăi, atingerea ta
durerea şi lacrima mea
eram singuri şi goi fără noi
nişte porţi frânte între noi

adormeam apoi obosiţi amândoi
ploua, inima mea
cuiele plângeau pe o cruce
din palme rupeam gânduri şi alte dureri

răsărea între spini, o cuce de crini
treceau oameni pe drum
ne-au hulit, ne-au lovit, ne-au vândut
pe o oală de arginţi

au venit într-o noapte, ca hoţii
sărutul lui Iuda l-am primit pe obraz
au scuipat în biserici de suflet, călcând peste cruci
te-am pierdut femeie într-o noapte de hoţi

într-o cameră, zăcea trupul tău
era o cameră goală
între mine şi anii rămaşi
curgeau ochii către ultimii paşi

erai rană deschisă
sângele roşu se scurgea pe asfalt
uneori veneam să te caut
rătăcind mereu ochii tăi

nu închide ochii, iubito
e devreme în lume
orele se scurg
doar sărutul a rămas într-o glie

dormi femeie, ochii sunt reci şi sunt goi
plec singur, nebun, într-o noapte
te-au închis într-o piatră
în palme port încă doar aripi de fluturi

mai scriu uneori, mă mai scriu
scriu durerea în tragic blestem
singur sunt pe pământ şi mi-e frig
e un drum al sorţii, uitat într-un gând

crucea este goală
nu, nu pleca femeie
nu pleca cândva
am rămas acasă, am rămas cu ea

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoarea

noaptea mă aşteaptă dincolo de ziduri
nicăieri nu'i lumină
mă ascund sub falduri de gânduri
ştiu, va trebui să vin într-o zi
să deschid fereastra cerului celui care va veni
ascuns într-o scoică
privesc cum timpul îmbracă file
pulberea zilei îmi zgârie faţa şi ţip
focul s-a stins iarăşi în vatră
călător prin fâşii de materie
timpul a luat nuanţa amurgului
explodând în spaţiul restrâns
mânji sălbatici aleargă cu coama în vânt
un drum atipic sub lună
eu am uitat să mai trec peste câmp
deşi locuiesc alături de vânt
aici treceau sprinţari către casă
prin poarta răsturnată în câmp
lumina se oprise în floare
eram ospetele meu tăcut
vântul sufla pe drumuri uitate
stârnind colbul de pe drum
pe dealuri atârnau sunete stinse de clopot
treceau caii sălbatici pe câmp necosit
printre cruci roase de timp
noaptea mă întorceam ca să dorm
între cer şi pământ
sunt harpă cu strunele vii
tremurând în sunetul ce vine
trec cai liberi pe drum
şi pana se scurge, se scurge pe un rând...

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi rătăcite

îmi era sufletul o rană rătăcită
în vâltoarea lumii
hoinăream prin colbul vieţii în căutări inutile
prea stingher într-o lume prea mare
ceream un pahar de apă
cu speranţa ridicolă
că azi va fi ceva pe masă
uneori desenam cai verzi pe pereţi
în cetate nu era nimeni
toţi plecaseră pe celălalt drum, spre ţintirim
semne, gânduri
ale unor sentimente dizolvate în lacrimi
mă înduioşa adevărul sugrumat
dimineaţa am căutat
în cenuşă. surâsul timpului
am găsit doar o lacrimă, plângea

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!