Între zdrențele vieții
grăbit,
treceam mai departe
din poartă în poartă
fără răspuns, căutând a mea soartă
noaptea venea pe întinsele ape
pe țărm, vântul vorbea trist
cu timpul, cu valul
pe mâini se scurgea a gândurilor ceară
din obosite pleoape
pășeam rătăcit
de viață, de mine, de toate
străin era drumul și ceața mă doare
plouă mărunt pe o stradă
se ascundeau tăceri în unghere
șuvoaie se izbeau de tâmple cărunte
pe trup așezasem haine murdare și rupte
eram doar o ființă trecătoare, pe picioare de lut,
pășind prin gunoaiele lumii
azi mai departe nu pot a mai trece
mă lovesc de ani milenari
croiesc o haină din fâșii de suflet
să mă învelesc în zile de jale
uneori vorbesc să nu uit
apoi tac, să nu țip
trist, mă retrag între zdrențele vieții
să plâng
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Viorel Birtu Pîrăianu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre vestimentație
- poezii despre timp
- poezii despre zile
- poezii despre vânt
- poezii despre vorbire
- poezii despre tăcere
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre tristețe
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.