Lacrimi rătăcite
îmi era sufletul o rană rătăcită
în vâltoarea lumii
hoinăream prin colbul vieții în căutări inutile
prea stingher într-o lume prea mare
ceream un pahar de apă
cu speranța ridicolă
că azi va fi ceva pe masă
uneori desenam cai verzi pe pereți
în cetate nu era nimeni
toți plecaseră pe celălalt drum, spre țintirim
semne, gânduri
ale unor sentimente dizolvate în lacrimi
mă înduioșa adevărul sugrumat
dimineața am căutat
în cenușă. surâsul timpului
am găsit doar o lacrimă, plângea
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.