Cântec de umplut inima

la încheietura mâinii
zăngăneşte o brăţară de aur
a cărei sclipire
îi înseninează zilele şi nopţile
deopotrivă.

toate vietăţile pământului vin
să îi treacă prin suflet.
lupii îşi găsesc puii gata născuţi,
căprioarele se leapădă de teamă,
mioarele îşi umezesc botul
în lacrimile-i niciodată plânse...

pe unde trece
iarba cade secerată
sub rijelina fustei ample
cusută cu râuri de flori
şi strânsă la brâu
de sforile ploii.

cuibărite în părul ei
păsările îşi înalţă
ca dintr-un brădet
cântecele de bucurie:
Mărie... Mărie...

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărie, Mărie...

Între tine şi mine,
Mărie, Mărie,
să fie război,
să fie-armonie?

Vrei flori ca să fie,
de iasomie,
Mărie, Mărie,
murmur spre stele,
de filomele,
raze de lună,
maci în cunună?

Vrei lună – răsare
şi-nfiorare
pe suflet şi trup,
iubire de... lup,
dorinţi pe nisip
şi îngeri cu chip?

Jăratec să fie,
între tine şi mine,
Mărie, Mărie?

Vrei freamăt
şi geamăt,
vrei gânduri curate,
îngemănate,
lăuntric, vrei soare,
cireşe amare,
vrei liniştea firii
şi mierea iubirii,
vrei om să te ţie,
Mărie, Mărie?

Ia, spune-mi, arar,
vrei zid şi hotar,
între mine şi tine,
când, dulce te-mbie,
cânt de ciocârlie,
Mărie, Mărie?

Eu sufăr de tine,
tu suferi de mine,
motive-s depline
şi apele-s line,
dor în măreţie,
Mărie, Mărie...

Dar, Doamne,
când gândul ne-abate,
de la iubire şi plinătate
doar Eros, pribeagul,
cum bine se ştie,
mai poate, mai poate,
să facă dreptate –
Mărie, Mărie...

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărie

Către mine-o zis Mărie:
- Vrei să-mi faci o poezie?
I-am zis: - Mărie, pentru tine
Ce n-aş face, da nu-mi vine.

epigramă de Ionel Stoiţ din Voivodina, Banatul Sârbesc (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brâncuşi (îşi revine treptat; intră într-un uşor delir): Mărie, Mărie... Artiştii sunt călăuze ale singurătăţii... Pentru artist, căsnicie înseamnă moarte... Tu eşti privighetoare... Te-ai logodit cu cântecul românesc... (Natalia se ridică, apropiindu-se de patefon.) Acolo, în Carpaţi, trebuie să cânţi tu, Mărie, nu la Paris! Nu te părăsesc, iubito! Îmi urmez calea... Atâta tot! Cântă, Mărie!... Mărie şi Mărioară... Mărioară de la Gorj... Pe Jaleş în sus, Mărie te-ai dus... Alină jalea poporului meu, Mărie...

replică din piesa de teatru Pasărea de aur (Infinitul Brâncuşi), scenariu de Valeriu Butulescu (2007)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ion către Mărie

Am scăpat de cătănie,
Să te cer veni sorocul.
Tu eşti mare-acum, Mărie.
- Cum ţi-o fi norocul.

epigramă de Vasile Iuşan din Estivale (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un individ, umil subaltern (pălăria directorului, aşezată pe un scaun): Am onoarea să vă salut! Sunt primul care vă felicită în calitatea dumneavoastră de "Noua pălărie" a domnului director Mărie! Aşa zice şi proverbul: "Acelaşi Mărie, cu altă pălărie!" Stiţi... era şi timpul ca domnul Mărie să-şi schimbe... pălăria. Cea veche nu mai corespundea noilor convingeri politice! Era de pe vremea când dânsul era tovaraşul Mărie. Păi una este pălăria de tovarăş şi alta este pălăria de domn. În faţa unui tovarăş spui: "Jos pălăria!" În faţa unui domn spui: "Sus pălăria!" Zilele Revoluţiei l-au prins pe tovarăşul Mărie... sub masă. Cu pălăria turtită, citind din ziare: "Cine-a tras în noi, după 22?" Şi răspundea, plângând: "Eu n-am tras în noi, eu am tras în ei!"

replici din Unda veselă, monologul "Noua Pălărie" de Corneliu Sofronie (1996)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pontică

Pe plajă la nudişti asudă,
Cu forme pline o Mărie,
Şi mă gândeam privind-o nudă,
Mărie fără pălărie...

epigramă de Augustin Jianu (12 august 2016)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ion, Mărie şi... Reforma sanitară

Se împreună buză-n buză
Aicia, lâng-izvorul lin.
Mărie devenind lăuză
Înspre Viena ori Berlin.

epigramă de Sever Purcia
Adăugat de Sever Purcia
Comentează! | Votează! | Copiază!

De dimineaţă şi-n chindie

De dimineaţă... şi-n chindie,
Râmnesc la sânii tăi, Mărie!
Năucitori, flamânzi de dor,
Flăcări stârnind ca un fior
Ascuns în bluza dantelată,
Sub pârga sfârcului de fată

De dimineaţă... şi-n chindie,
La sânii tăi gândesc... Mărie!
Nebun... cu palmele arzând,
I-aş lua în gură... până când
Oftând uşor... m-ai înşfăca
Şi m-ai iubi şi m-ai mânca.

De dimineaţă... şi-n chindie,
Vreau sânii tăi rotunzi, Mărie!
Plini de nectar... tulburători,
Ai unui trup plin de comori,
Topind peceţi de buze moi
Ce-mpart destinele la doi.

De dimineaţă... strig... Mărie!
Iubeşte-mă!... pân-la chindie
Şi fă-mi plăcerile la rând,
Adânc în suflet, de-ţi pătrund.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărie şi Ion la divorţ

- Io de ăsta divorţez,
Nu mi-o făcut nicio treabă.
- Io nu vreau să o forţez
Şi-apoi ce... atâta... grabă!

epigramă de Vasile Iuşan din Justiţia e oarbă... (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Candoare

Deasupra copacilor
norii se rostogoleau
la stânga şi la dreapta
deschizând cerul
ca pe-o ferestruică.
În veşmintele lor
imaculate
îngerii plimbau
de colo-colo
toate sforile ploii
iar pădurile
se lăsau legănate
într-o tăcere
de flori
de salcâm
şi de smirnă...

Se făcuse
deodată
lumină!

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am hotărât

Taurul după Mărie:
- Stai, Mărie, stai niţel.
- Decât să fac o prostie,
Mai binè fac... un viţel.

epigramă de Vasile Iuşan din Fă-mă, Doamne, ce mi-i face! (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

A mai zis-o cineva

Zilele se ţin de mână şi merg toate pe un drum,
Unde merg şi se adună, nu vom şti şi la ce bun.

Trec pe rând prin faţa noastră, când senine, când cu ploi,
Ce frumoase sunt acelea care nu calcă-n noroi.

"Vremea vine, vremea trece" a mai zis un om cândva
Şi a constat pe sine şi-acum doarme undeva.

Zilele se ţin de mână şi merg pe acelaşi drum,
Una ne stinge lumina şi ne spune, rămas bun.

Nopţile se ţin de mână cu lumini neliniştite,
Toate se scurg într-o noapte nesfârşită pe orbite.

Zilele se ţin de mână, nopţile se ţin şi ele,
"Vremea vine, vremea trece" peste oale şi ulcele.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem...

Înmărmurim pietrele
Înfrunzim iarba
Mişcăm mişcările din inimia roţilor
Ţiganilor le-au crescut zâmbete
Din mâinile moţilor.
Viitoare vremi leagănă pe braţe primăvara
viitorului ce trece pe acum şi moare.
Înmărmurim marmura treptelor
Însufleţim perechile suflet
Înviorm arcuşul viorilor
Cântăm cuvinte cântului
Suntem pământului suflet
Şi sare pământului.
Înmărmurim lumina pe raze
Şi’o ducem în suflet şi-n case
Prin flori şi prin vaze
Înmărmurim soarele’n raze.

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ion şi Mărie pe calea ferată

- Pe calea ferată-i bine,
Aud ţăcănit de roţi,
Mie-mi vine, ei îi bine,
Na, opreşte dacă poţi.

epigramă de Vasile Iuşan din Am cap de neamţ, nu de chibrit! (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

E chiar amuzant, într-o zi tu vei fi moartă

E chiar amuzant, într-o zi tu vei fi moartă.
Iar pe lângă tine, la fel, gura, părul, ochii şi mai ales
acel unic, alert şi-obscen proces

al dorinţei; e chiar amuzant. Toate vor fi moarte,

amestec de buze senzuale care sărutau cu-atâta artă
şi priviri languroase la căderea serii
– moarte – şi-înfiorările pielii arămii aşteptând pisicile plăcerii...
iarba, şi stelele, umărul meu care n-a existat, desigur, niciodată.

E chiar amuzant. Iar tu vei fi

şi eu şi toate zilele şi nopţile care contează
atinşi de soare şi de lună, în extazul unei mari explozii
... cutremuraţi (fără-a şti dacă ţie-ţi va plăcea

mai mult ca mie-obrajii ploii şi
învoaltele mâini ale vântului, improbabile deşi).

poezie de E.E. Cummings, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărie, Mărie!

Tu, Sfântă Mărie, azi ai adormit...
De la Răstignire, nu ai mai zâmbit...
Dar seninu-ţi suflet în Cer s-a suit,
Lângă Tatăl Nostru şi Fiu-Ţi iubit.

Fecioară de vis şi nevinovată,
Tu ne linişteşti, la necaz, îndată,
Nu ne cerţi vreodat', pentru nicio pată,
Suntem răi sau buni, ruga-ţi e-ascultată.

Tatăl se îndură şi iartă păcat,
Fiul ne ascultă şi ne ia oftat,
Dară noi uităm, ne-ndreptăm spre altul
Ceru-ntreg trădăm pentru Necuratul.

Când promite el şi verzi, şi uscate,
Tare te mâhneşti, verşi lacrimi curate,
Chiar dacă ni-i plin podul de păcate,
La fel ne iubeşti şi nu ne-ntorci spate.

Iar te rogi de Fiu să nu ne-osândească
Şi, spre Dumnezeu, vorbă să rostească,
S-ajute din nou credinţa să crească,
În Lumina Lui să ne mântuiască.

Mult păcătuim, dar iertarea-i mare,
Că e loc destul, pentru toţi, sub Soare.
Astăzi, pentru noi, e grea întristare,
Că ne-ai părăsit, minune de floare!

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia-pasăre

îi crescuseră păsări indigo din piele şi mici semne tribale
puţin mai sus de încheietura fină a mâinii i se înalţă cea mai vie bufniţă

ea însăşi pare o pasăre măiastră eliberată dintr-o colivie de aur
tot sufletul ei e un zbor nocturn,
rara avis cu ochi de oţel,
privire ageră,
sânge năvalnic,
dor nestăvilit,
aripă întinsă înspre cei în zbor căzut

puţin mai sus de coasta adamică îi înfloreşte o inimă la infinit

poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau linişte

bat clopote de-aramă

mă plimb între lumi

simt raza lunii cum cade
pe coasta pământului

aud cerul sub cetini
văd zăpada plângând

mai sus de nori
umbrele mele mustind a spaimă
înfloresc din poveştile apelor
în care se scaldă căprioarele
cu puii lor nenăscuţi

parcă sunt eu sau nu

sub cioburi de vise
percep un vuiet de roşu aprins
răsărind

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fir-ai tu să fii, Mărie...

Fir-ai tu să fii, Mărie,
Cu trifoi la pălărie
Mi-ai pus inima pe jar
De beau apă din pahar
Eu, care-mi clăteam guriţa
De cu zori cu ţuiculiţa.

Golăneala s-a cam dus
Că mă vede cel de sus
Şi pe loc mă pedepseşte
De fac ochi dulci la neveste
Mândre de voi săruta
Mă plesneşte soacră-mea.

Uite cum m-ai cuminţit
Viaţa mi-ai răstălmăcit
Şi din craiul cel vestit
Am ajuns îndrăgostit
Sunt orb la orice făptură
Ce îmi calcă-n bătătură.

pamflet de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul cântecelor ploii

Cântecele ploii încă mai răsună
în adânc de pietre ce s-au risipit
peste lutul aspru dintr-o văgăună
care nu cunoaşte zori sau asfinţit.

Slabele ecouri, ca de liturghie,
poartă-n ele nume-n timpul de apoi,
care le promite, întru veşnicie,
limpezimea rece-a apelor din ploi.

Viaţa le priveşte, îmbrăcată-n verde,
urcă pe o stâncă, trece prin eter,
uită răsăritul şi-n amurg se pierde,
fără să-şi regrete timpul efemer.

Din adânc de pietre, într-o văgăună,
cântecele ploii încă mai răsună.

sonet de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!