Mărie, Mărie...
Între tine și mine,
Mărie, Mărie,
să fie război,
să fie-armonie?
Vrei flori ca să fie,
de iasomie,
Mărie, Mărie,
murmur spre stele,
de filomele,
raze de lună,
maci în cunună?
Vrei lună răsare
și-nfiorare
pe suflet și trup,
iubire de... lup,
dorinți pe nisip
și îngeri cu chip?
Jăratec să fie,
între tine și mine,
Mărie, Mărie?
Vrei freamăt
și geamăt,
vrei gânduri curate,
îngemănate,
lăuntric, vrei soare,
cireșe amare,
vrei liniștea firii
și mierea iubirii,
vrei om să te ție,
Mărie, Mărie?
Ia, spune-mi, arar,
vrei zid și hotar,
între mine și tine,
când, dulce te-mbie,
cânt de ciocârlie,
Mărie, Mărie?
Eu sufăr de tine,
tu suferi de mine,
motive-s depline
și apele-s line,
dor în măreție,
Mărie, Mărie...
Dar, Doamne,
când gândul ne-abate,
de la iubire și plinătate
doar Eros, pribeagul,
cum bine se știe,
mai poate, mai poate,
să facă dreptate
Mărie, Mărie...
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Dumitru Sârghie. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.