Epitaf

Eu am să mor la orele amiezii,
Sub nucul secular de lângă casă,
În zi de vară, lungă, călduroasă,
Când stau la umbră caprele şi iezii.

Voi admira priveliştea frumoasă -
Un cer senin, prin crengile livezii
Şi, declamându-i rar, precum aezii,
Am s-o invoc pe doamna cu o coasă.

Când m-or găsi, cu capul într-o parte,
Vecinii, mai târziu, spre asfinţit,
Cu ochii umezi, căutând departe,

Cu chipul resemnat şi liniştit
Şi mâinile-ncleştate pe o carte,
Vor spune, pur şi simplu: a murit.

sonet de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geneză

Eu m-am născut la orele amiezii,
În patul vechi, cu paie, de acasă,
În zi de primăvară, răcoroasă,
Când mai durau puterile zăpezii.

Privea prin geamuri mama mea frumoasă
Cum se-ntindeau la crengile livezii,
Să prindă muguri, caprele şi iezii
Şi mai făcea, spontan, câte-o grimasă.

En nu ştiu dac-a vrut să fiu o fată,
Atunci când, de durere, a ţipat
Şi-am apărut pe lume, deodată,

Dar ştiu că tatăl meu s-a bucurat
Când moaşa a ieşit îmbujorată
Şi i-a şoptit complice: e băiat!

sonet de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cufăr cu parfum

O carte pe masă, deschisă
O cămasă cu umbră de ruj pătată
Aruncată intr-un colţ de insomnie

Parfumul de pe eşarfă
Ascuns in cufărul de lângă perete
Pe care stau in cumpănire

Imi aduce aminte, aminte
De clipele cu tine
Pe care le citesc cu ochii inchişi

Repetând aceleaşi citate
Căutând secunde la erate
Dintr-o carte rămasă necitită

Cu litere tuşate de ochii tăi
Rămasi in biblioteca
Inimii, prăfuită

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem fără ţintă

nu pot să fiu frumoasă în fiecare zi
când te gândeşti la mine
nici măcar poetă nu pot să fiu
îmbrăcată în cuvinte
să apar
din senin
la uşa ta
nu
nu pot să fiu ceea ce ar trebui să fiu
o femeie care intră şi iese din mintea ta
ca dintr-o casă de amanet
unde a lăsat o parte din suflet

nu
nu-mi cere să fiu frumoasă în fiecare zi
nu-mi cere să pun într-o parte minutele
când te iubesc mai mult
şi să apar
aşa din senin
cu ochii plini de neînţelegere
în faţa ta

nu-mi cere nimic
mai bine dă-mi înapoi
ce mi se cuvine
dacă ai suflet
sufletul meu

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem fără ţintă

nu pot să fiu frumoasă în fiecare zi
când te gândeşti la mine
nici măcar poetă nu pot să fiu
îmbrăcată în cuvinte
să apar
din senin
la uşa ta
nu
nu pot să fiu ceea ce ar trebui să fiu
o femeie care intră şi iese din mintea ta
ca dintr-o casă de amanet
unde a lăsat o parte din suflet

nu
nu-mi cere să fiu frumoasă în fiecare zi
nu-mi cere să pun într-o parte minutele
când te iubesc mai mult
şi să apar
aşa din senin
cu ochii plini de neînţelegere
în faţa ta

nu-mi cere nimic
mai bine dă-mi înapoi
ce mi se cuvine
dacă ai suflet
sufletul meu

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Replică la replica Violettei Petre la replica lui Petru Ioan Gârda la replica Violettei Petre la poezia "În toamna aceasta se-ntâmplă ceva" de Petru Ioan Gârda

În toamna aceasta se-ntâmplă ceva,
Căci nu e o toamnă cum este oricare,
E toamna bizară, ciudată, în care
Revii către mine cu dragostea ta.

În sufletul meu este chin şi dezastru,
Se vede că-n apele mării te scalzi,
Când ochii tăi tandri şi umezi, şi calzi
Mă-mbracă de sus până jos în albastru.

Mă simt ca-n furtună pe crâncene ape,
Mi-e toamnă, iubito, mă sperii cumplit
Şi gândul îmi strigă "de ce-ai mai venit?"
Şi inima-mi urlă să vii mai aproape!

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când o să fii bătrână

Când o să fii bătrână, lipsită de vigoare
Stând lângă foc, ia-n mâini această carte
Citeşte încet, visând, întoarsă pe o parte,
La ochii ce-ai avut, adânci precum o mare.

Câţi au iubit farmecul tău şi felul cum râdeai
Şi frumuseţea ţi-au iubit, real sau prefăcut
Însă doar un bărbat a fost care te-a cunoscut
Şi care te-a iubit şi-atunci când lângă el plângeai.

Aşa că să te-apleci şi focul să-l priveşti
Să-ţi aminteşti iubirea ce într-o zi s-a dus
Spre munţii înalţi din zări, ce se ridică-n sus
Şi chipul şi-a ascuns în stelele cereşti.

poezie clasică de William Butler Yeats, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am regăsit

m-am regăsit într-un final
aceeaşi doină din caval
ce-a coborât demult din munţi
cu paşii umezi şi desculţi.
m-am regăsit în fir de iarbă
în ochii tăi ce stau să cadă
pe trupul meu incins de vară
scăldat în râul de la moară

m-am regăsit intr-un târziu
în bobul spicului de grâu
în macii înfloriţi in luncă
şi-n raza soarelui ce urcă
tot mai aprinsă spre zenit
şi-apoi coboară-n asfinţit.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elsa Wertman

Eram o fată de ţăran din Germania,
Cu ochi albaştri, roză, puternică şi fericită.
Primul loc de muncă a fost la Thomas Greene.
Într-o zi de vară - pe când ea era plecată,
El s-a strecurat în bucătărie, m-a luat
De-a dreptul în braţe şi m-a sărutat pe gât,
Am întors capul. Apoi niciunul dintre noi
Nu pare să fi ştiut ce s-a petrecut.
Am plâns gândindu-mă la ce se va întâmpla cu mine.
Am plâns şi am tot plâns pe când secretul meu se dezvăluia.
Într-o zi doamna Greene a spus că înţelege
Şi că nu-mi va face nici un rău,
Şi, neavând copii, îl va adopta.
(El m-a trimis să stau departe la o fermă).
Aşa că ea s-a ascuns în casă Şi a trimis zvon că este însărcinată.
Şi totul a mers bine şi copilul s-a născut-
Au fost atât de buni cu mine.
Mai târziu, m-am măritat cu Gus Wertman, şi anii au trecut.

Dar la un meeting politic, când cei din apropiere credeau că plâng
La elocvenţa lui Hamilton Greene,
Nu asta era. Nu! Voiam să strig:
Acela este fiul meu!
Acela este fiul meu!

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre valuri

cineva într-o zi a plecat
departe
sau în altă parte
căutând pe cer steaua lui
pe ţărm
petale albe
aduse de valuri nebune la mal
tărâm ireal
un ochi se trezeşte
orele cresc
topind ziua toridă
pe stradă
paşii despică gânduri
oglinzi, vise şi iar noapte
oraşul doarme
orele curg
stelele cad
au rămas pleoapele şi valul
ce duce steaua în larg
departe
în altă parte

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Replică la replica lui Petru Ioan Gârda la replica Violettei Petre la replica lui Petru Ioan Gârda la replica Violettei Petre la poezia "În toamna aceasta se-ntâmplă ceva" de Petru Ioan Gârda

Nu-i toamna aceasta la fel cum era -
Iubite - nfloreşte din nou liliacul,
Se-ncurcă în stele şi-n noi zodiacul,
Se-aprinde în cer pentru noi înc-o stea.

Nu-i vreme de chin, când în ochi mă priveşti -
Albastrul te cheamă-n poeme de vară,
Le am toate-n mine, chiar dacă afară
E toamnă. Tu vino, să-mi fii cât mai eşti!

Că vin eu, sau tu şi că-i toamnă în noi,
Nu-i nicio problemă, de-om fi împreună;
Ne-om ţine în braţe sub clarul de lună
Şi prin anotimpuri vom trece-amândoi...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acomodare

Am fost stresat ca dracu, zău,
Dar parcă m-am mai liniştit;
De-un singur lucru-mi pare rău:
Că nu mai ştiu de ce-am murit.

epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Precum cea mai mare parte a scenelor care-mi trec prin minte, şi aceea ce urmează putea să fi fost pur şi simplu un vis. Nu există absolut niciun criteriu de a spune dacă a fost adevărată ori nu. Îmi amintesc precis că, în cursul aceleiaşi seri, am avut pentru prima oară prilejul nu doar s-o ating pe Alice H., ci, spre încurcătura mea, s-o şi ţin în braţe o clipă.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţapul şi berbecul

- Priveşte, zise un berbec,
Vorbind la umbră cu un câine,
Ce-avere are-un ţap zevzec,
Iar eu o duc de azi pe mâine.

Cum, dracului, acest bărbos
A adunat aşa avere,
Când eu sunt berc şi zdrenţăros
Şi nu am bani de-un ţap de beeeere?

Vorbind de lapte, caş, vecine,
Cum poate oare-acest gunoi
Să strângă mult mai mult ca mine,
Când am cu mult mai multe oi?

- Să ştii că nu întâmplător:
E tandru cu-ale lui frumoase,
Fiind mereu la fundu' lor
Şi uite cât îs de ţâţoase.

În timp ce tu, amice, eşti
Un tip ce tot la umbră şade
Şi-acuma, sigur, când priveşti,
Invidia cumplit te roade.

- Să nu m-acuzi, te rog frumos,
Vorbeam şi eu aşa-ntr-o doară,
Dar nu-s deloc invidios...
Muri-i-ar caprele să-i moară!

fabulă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lunganul şi Adela porniră apoi spre poartă, pe aleea asfaltată; de o parte şi de alta a aleii se întindeau rânduri de flori. Nistor le privi "de sus". Erau frumoase florile, mirositoare, cu petale colorate... Dar mult mai frumoasă decât ele era Adela, tânără, blondă, înaltă, iar în acel moment se afla chiar lângă el. Şi o ţinea de mână, deşi era convins că tatăl ei, domnul Gigi Cristescu îi privea atent din casă, de după perdea. Şi ce dacă îi privea? Nu conta acest amănunt, doar nu va ieşi din casă pentru a-i reproşa ceva; nici n-ar avea ce... Iată că tatăl adolescentei nici nu-i deranjă, chiar dacă-i urmărea atent cu privirea, într-adevăr, din casă, după cum bănuise lunganul. Acum însă, cei doi tineri erau deja afară, la poartă, ieşiseră din curte. Era o zi frumoasă de vară, cu cer senin, evident, călduroasă, tocmai de aceea Adela se îmbrăcase lejer. "De ce oare tocmai în albastru?" părea a se întreba în gând geograful. Adela privi visătoare steagurile ce împodobeau strada.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alertă după sărbători

Vine-o veste cam ciudată
Pe la orele amiezii,
Că o capră, colindată,
A sosit acas' cu iezii!

epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am întâlnit femeia ideală! Într-o carte.

aforism de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zăpezi

Cad zăpezi din adâncuri de zare
Şi se-aştern peste funze şi flori,
Stau la geam, răsfoind prin ziare,
Scuturat de aritmici fiori.

Crengi de brad, tot mai grele, se-nclină,
Fulgii vin tot mai ampli mereu,
Parcă cerne tot cerul făină,
Parcă cerne direct Dumnezeu!

O să fie dezastru pe stradă,
Va fi cod de troiene şi frig,
N-o să pot să străbat prin ogradă,
Am să stau la fereastră, covrig.

Am s-aştept, resemnat, să apară
Salvatorii, cu plugul cel greu,
Să împrăştie sare amară...
Pe zăpada din sufletul meu.

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mestecenii

Pe mal de râu mestecenii plângeau
stând aplecaţi spre apa-nvolburată,
iar frunzele şoptind îmi aminteau
că ne-am iubit la umbra lor odată.
Şi azi mai stau pe malul povârnit
sub crengile cu frunze dantelate,
dar soarele, mergând spre asfinţit,
mi-aduce-n gând doar clipele ratate.

Din drumul lor să le întorc aş vrea,
căci m-asaltează-n fiecare seară
cu amintiri pierdute undeva -
la marginile unei nopţi de vară.
Ce mult aş vrea să te revăd pe mal
sub crengile aplecate înspre apă -
să te cuprind cu acelaşi ritual
cum numai râul poate să-l priceapă!

Dacă te-ntorci acum, nu-i prea târziu,
ne vom scălda sub razele de lună,
mestecenii din luminiş ne ştiu –
din ramuri verzi ne-or împleti cunună!

poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce rău îmi pare...!

Secundele, prin ceasuri măcinate,
se cern târziu pe gândul ostenit,
bat clopotele-n turnul din cetate
când orele se scurg spre asfinţit.

Sub zidul vechi, cu pietrele căzute
pe tufele din gardul prăbuşit,
mor singure-amintirile venite
pe-o aripă de vânt fără sfârşit.

Stă toamna după colţ în aşteptare,
iar zilele de vară au-amuţit –
se-aude glas de păsări călătoare
sub mantia văzduhului cernit.

O, doamnă, dacă-ai şti ce rău îmi pare
că am plecat atunci pe înserat,
lăsând în urmă amintiri amare
pe tufele din gardul dărâmat.

De-atunci măceşii nu mai dau în floare,
garoafele din glastră au murit,
o, doamnă, dacă-ai sti ce rău îmi pare
că te-am lăsat cu sufletul rănit!...

poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce rău îmi pare...!

Secundele, prin ceasuri măcinate,
se cern târziu pe gândul ostenit,
bat clopotele-n turnul din cetate
când orele se scurg spre asfinţit.

Sub zidul vechi, cu pietrele căzute
pe tufele din gardul prăbuşit,
mor singure-amintirile venite
pe-o aripă de vânt fără sfârşit.

Stă toamna după colţ în aşteptare,
iar zilele de vară au-amuţit –
se-aude glas de păsări călătoare
sub mantia văzduhului cernit.

O, doamnă, dacă-ai şti ce rău îmi pare
că am plecat atunci pe înserat,
lăsând în urmă amintiri amare
pe tufele din gardul dărâmat.

De-atunci măceşii nu mai dau în floare,
garoafele din glastră au murit,
o, doamnă, dacă-ai sti ce rău îmi pare
că te-am lăsat cu sufletul rănit!...

poezie de Corneliu Neagu din revista Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!