Țapul și berbecul
- Privește, zise un berbec,
Vorbind la umbră cu un câine,
Ce-avere are-un țap zevzec,
Iar eu o duc de azi pe mâine.
Cum, dracului, acest bărbos
A adunat așa avere,
Când eu sunt berc și zdrențăros
Și nu am bani de-un țap de beeeere?
Vorbind de lapte, caș, vecine,
Cum poate oare-acest gunoi
Să strângă mult mai mult ca mine,
Când am cu mult mai multe oi?
- Să știi că nu întâmplător:
E tandru cu-ale lui frumoase,
Fiind mereu la fundu' lor
Și uite cât îs de țâțoase.
În timp ce tu, amice, ești
Un tip ce tot la umbră șade
Și-acuma, sigur, când privești,
Invidia cumplit te roade.
- Să nu m-acuzi, te rog frumos,
Vorbeam și eu așa-ntr-o doară,
Dar nu-s deloc invidios...
Muri-i-ar caprele să-i moară!
fabulă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.