Geneză
Eu m-am născut la orele amiezii,
În patul vechi, cu paie, de acasă,
În zi de primăvară, răcoroasă,
Când mai durau puterile zăpezii.
Privea prin geamuri mama mea frumoasă
Cum se-ntindeau la crengile livezii,
Să prindă muguri, caprele și iezii
Și mai făcea, spontan, câte-o grimasă.
En nu știu dac-a vrut să fiu o fată,
Atunci când, de durere, a țipat
Și-am apărut pe lume, deodată,
Dar știu că tatăl meu s-a bucurat
Când moașa a ieșit îmbujorată
Și i-a șoptit complice: e băiat!
sonet de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.