Premiați pentru uitate reprezentații
Privirea cerului de-i umedă
Piatra lăcrimează mută, blândă.
Guvernanți noștri râd mai tare
Când un bătrân cu rugi cere:
Pietrei, râului, cerului, codrului...
Ce-i aude țipătul ochiului
Să caute moartea pridvorului
Unde îngeri au îmbătrânit
Intr-un moșneguț slab și împietrit:
Infometat, hulit, batjocorit...
C-un colț de pâine ca la câini zvârlit
De care copii-n zări i-au fugit,
Scăpați de cioarele conducătoare
Cameleonice-n privighetoare
Incântându-ne cu bunăstare...
Până semnăm iar la votare
Dovezi de deces constatoare...
Dinainte de noi autentificate
In alb cu drept de viață și moarte
Ce corupția acum o împarte!
In congresele pline de ovații
Cu P ile C unoștinte și R elații!
Ale hidrei roșii cu mutații
Ciuma ascunsă a societății
Sub masca noii democrații...
Cu actorii securității
Sufleorii plini de decorații!
Ce-au jucat piesa unei revoluții...
Și special premiați cu pensii
Pentru uitate reprezentații!
Pe sângele fără ucigași
In ode de mineri pălmași
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Pe cei ce
Pe cei ce mușcă din plămânul verde
I-aș pune să caute cu o drujbă
Prin deșert umbră
Pe cei ce fură pâine de la gura copiilor
I-aș duce intr-un vârf de stâncă
Să plângă infometați la vulturi
Pe cei ce invrăjbesc poporul
I-aș mânji cu sângele jertfit străbun
Să stea in fața unei haite de lei
Pe cei ce vând țara pe un argint iudeu
I-aș vinde samsarilor de trupuri
In carusel inlănțuiți să scoată apă din adâncuri
Pe cei ce-și neagă istoria
I-aș pune intr-un tren fără geamuri
Să-și petreacă concediul prin Coreea de Nord
Pe cei ce iubesc dictatura
Le-aș lega mâinile cu lanțuri de canal
In roiuri de tânțari roșii
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unde aleargă lupii
Se aude urlet de izbândă
S-a adunat intreaga haită
Să infrunte iarna cea haină
Până in primăvară.. iară.
Cu blana de alice plină
Un lup bătrân urlă la lună,
Să-i lumineze incă odată
Calea până în primăvară..
Dar cu privirea incețoșată
Nu vede o gură deschisă
cu colți ascunși,.. de fiară
Căscată mârșav,.. de o capcană.
Și dintr-o dată simte rece..
Cum fiorul Cerberului trece
Si muscă adânc prin oase
In haite negre de angoase
Ce din viată-i mai rămase..
Și se scurgea cu fiecare
Strop de sânge in zăpadă
In sunetul de neagră, goarnă.
In privirea haitei pironite
Speriată și descumpănite
Fără neînfricatul lor stăpân
Intins si fără geamătul nebun
Al morții pe care o infing
Cu colții in căprioare
In sunetul milos și prelung
Al puilor ce tânguie și plâng...
Dar cu pleoapa intredeschisă
Bătrânul lup greu stă și indură
Durerea de gheată și haină
Cu gura de curaj, incleștată..
Asteaptă să plece a sa haită
Să nu mi-l vadă cu lacrimă
Ce nu a fost văzută vreodată
De nici o fiintă pământeană
Doar de luna a sa stăpână
Pe ascuns, când moartea haină
Insfăca vreun pui din vizuină
Când vâna sub razele de lună.
O lacrimă de-i va și curge
Cât haita lângă el plânge
Le va ucide tot curajul
Și se vor imprăștia ca vântul
Și alte haite de prin pădure
Vor pune stăpânire pe munte..
Unde a auzit prima oară
Cum urlă moartea in căprioară
Pe care el acum o aude
Chemându-l pe fața lunii
întunecată,.. și de priviri
ascunsă, să poată alerge..
Liberi printre îngeri, lupii
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ridică-ți, române, fruntea
Ridică-ți curajul din pământ, române
În flacără de lumânări străbune
Dacii nu s-au închinat pentru un colț de pâine..
O viată de vrei să stai legat
Gândește-te dacă se merită
Să mănânci zoi de străini aruncat
În lingușiri de falsă politică...
De a sta îngenuncheat
La conducerea ce ne-a înfierat,
Pentru a lor bunăstare de neiertat
Din seva pământului sfânt
Unde a curs sânge mult
Să fim noi stăpâni...
Nu... în lanțuri câini!
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrimi de tămâie
Munții noștri sunt chilugi
Plini de lacrimi de tămăie
Goi, stiind c-o să rămâie
În vânt și ploi spunând rugi
Să-i scape cerul de moarte
Când fără hainele verzi
Se topesc și numai-i vezi
Măcinați de noi-n coperte
De scriie ce ne țin haine
Cu comodităti haine
De a ne-mbrăca-n moartea
Ascunsă-n argint de vrerea
De a fi la tot superiori
Cu frunzișuri deocheate
Cu ramuri cozi de securi
Ce omoară răsuflate
Respirații de plămâni
De vom purta măști cu toții
Când gândim ca netoții
Tăindu-ne în tăciune
Aerul nostru mir vital
Să trăim aici-n paradis
Retezat în iad de nedescris
Pentru al Iudei ideal
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfârâit de urlet
împarte corpul
multor tentacule
și când acesta
va fi neputincios
cărat de suflet
vei zări în jurul tău un abis
cu dorul pentru ce-i
ce te-au dorit pentru a lui cântec
nu pentru al cărnii
sfârâit de urlet
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine se mai uită la ei
In vară și primivară
Plini de flori, mireasmă
Cine se mai uită la ei?
Acum la copaci de tei
La salcâmi plini de rugi...
Acum, rămași chilugi
Ca niște bătrâni milogi.
In vântul aspru al vieții
Asteptând cu jale copii
In cuibul palmelor goale...
La anul vor reînflori
Și păsările vor veni...
Dar la ai noștri bătrâni
Uscați de viață prin azil
Cine se va mai și gândi...
Cu ramurile tremurând
Cu ochii pierduți in vânt
In toamna rece a vieții.
Vom ajunge toți pe rând...
Ca niste copaci chilugi
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unde soarele răsare din ape
El își frânge mâinile și întreabă pe toată lumea
ce se-ntâmplă cu orașul acesta de ceară
și cu marea fără țărmuri
unde soarele răsare din ape
în dimineți uitate de Dumnezeu în depărtare,
lumea pare să fie smulsă din somn
ea nu citește și se roagă la idoli inexistenți.
Moartea vine întotdeauna singură, pe furiș
într-o zi în care-i lovită de amnezie
și caută să-și facă datoria ingrată
noaptea când totul pare fără suflare,
dar aude țipătul păsării chemătoare
și de acum știe unde să caute.
O lumânare aprinsă pâlpâie rar
vântul se lasă pradă sentimentelor calde,
șterge paginile unei vieți,
învie o altă speranță mai vioaie ca el
într-un alt orizont mai albastru.
liber și deschis.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbre de herghelii
Sufletele plâng Odaia Veche
unde au crescut odată
caii fără pereche
ce-au sfărmat sub copită
dușmani cu credința
unui copil rege
prins în jocul lumii rece
am văzut umbre de herghelii
mânate de copii
cu iie și opinci
oprindu-se din când în când
și-n șoapte de basm zâmbind
ce acum
aruncă săgețile privirii
plângând ca-n iadurile fără sfinți
pline de arginți
pline de părinți sfinți
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Floare de tei a cerului
La mormântul tău Luceafăre
Am să vin intr-o zi cu o floare.
Da nu de oricare,.. cum stii!
Cu una din file voi veni...
Și vântul când o va răvăși
Cineva poate o va citi
Și de tine-și va aminti,
Floare de tei a cerului
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără o firmitură
Fapte bune de vei face
La porți de biserici
Să te vadă lumea, preoți..
Unde ai vrea,.. să meriți
Să te duci și ajungi!
Când nu bine ai plecat
Si te apuci de judecat..
Arunci piatra imediat
In primul om infometat
Fără să-l fi intrebat...
Cu ce este, el,.. vinovat
De a ajuns de lume aruncat
Ce incercări l-au doborât..
Ca un copac in rece vânt
Ce nu-s toți cu aceeași
tărie pe pământ..
Da-poi omul din lut făcut
Fără rădăcini in pământ
Și de alții abandonat
Cum se sprijină in furtună
Fără o palmă și o firmitură...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără o firmitură
Fapte bune de vei face
La porți de biserici
Să te vadă lumea, preoți...
Unde ai vrea... să meriți
Să te duci și ajungi!
Când nu bine ai plecat
Si te apuci de judecat...
Arunci piatra imediat
In primul om infometat
Fără să-l fi intrebat...
Cu ce este, el,.. vinovat
De a ajuns de lume aruncat
Ce încercări l-au doborât...
Ca un copac in rece vânt
Ce nu-s toți cu aceeași
tărie pe pământ...
Da-poi omul din lut făcut
Fără rădăcini in pământ
Și de alții abandonat
Cum se sprijină in furtună
Fără o palmă și o firmitură...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Văd corupția drept un dușman de moarte pentru tinerele democrații.
citat din Tsakhiagiin Elbegdorj
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înflorire de flaute
După ce aerul trece prin flaut,
înflorește sub aripi de păsări
și are mirosul unei biserici
abia alăptate de rouă.
Cu mâinile altcuiva
încerc să ridic muntele
cât mai aproape de ieslea norilor,
fără să tulbur orga
ce cheamă stelele în palma cerului,
în timp ce o ușă în formă de cerc
se înroșește de așteptare.
Smerită și blândă,
duminica ascunde sub tălpi
sămânța de rai.
Până unde crește sufletul în pâine?
Până când?
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La doisprezece fix
unii încep să arunce din lucrurile
de care s-au folosit
o viață
nu pentru că nu le-ar ști rostul
ci pentru că așa le este credința
arunc și eu cu privirea
toți norii promiși
până la capătul cerului și
totuși
miroase a ploaie și a mult rânced
doar sângele fierbinte
ca o liniște
îmi urcă prin vene
contra cascadelor morții
semaforul de la colț s-a blocat pe roșu
e doisprezece fix
poezie de Teodor Dume din Fără grupă sanguină (2017)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Sub talpa cerului...
Pe un vârf de munte
Omul, realizează, simte
Inălțându-se din vanitate
Cât de infim e trupul lui
El de fapt, coboară
In seninătate
Privind totul și toate
De sub talpa cerului
In iarba albastră
Ca un strop de rouă...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Byron ne-a răspuns
Cadaveric-mi este păcatul?
Complăcând cu întunecatul.
Inculpându-mi cu mintea, sufletul
Rănit, ucis, că e,.. vinovatul!
Și ce oare îngerul, ar face?
Când o ființă, o iubește, tare.
N-ar decade și el... rapace!
Și ar arde, pentru o iubire..
Aripile pentru iad... mai fierbinte
Decât raiul monoton și rece
Unde în rugi viața-i trece...
Când iubirea-i un paradis
Cu versuri de poeți... și zei scris
În zbor cu aripi de nedescris.
Și am așa, eu,... o intrebare!
Îngeri câți au căzut din cer?
Cred că Byron ne-a și răspuns,
Doamne...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Te-am privit cu ochii mei de câine
Care nu-și dorea un colț de pâine...
distih de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce-au îmbătrânit actorii noștri preferați... Noroc că noi ne menținem.
aforism de Dorel Schor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
La ea
O priveam cum citea
Și cartea-mi zâmbea
Cu privirea ei ascunsă
Ce tandru mă privea
Când nu eram atent
La ea
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Străjerul
Când răsare soarele
printre dealuri pășește Dumnezeu
de sub tălpile sale cresc muguri de zi
undeva la marginea cerului
unde nimic nu se mai aude
nimic nu se mai vede
câțiva îngeri jertfesc o moarte
mâine va fi un alt răsărit...
poezie de Teodor Dume (2016)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.