Înflorire de flaute
După ce aerul trece prin flaut,
înflorește sub aripi de păsări
și are mirosul unei biserici
abia alăptate de rouă.
Cu mâinile altcuiva
încerc să ridic muntele
cât mai aproape de ieslea norilor,
fără să tulbur orga
ce cheamă stelele în palma cerului,
în timp ce o ușă în formă de cerc
se înroșește de așteptare.
Smerită și blândă,
duminica ascunde sub tălpi
sămânța de rai.
Până unde crește sufletul în pâine?
Până când?
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre smerenie
- poezii despre roșu
- poezii despre rouă
- poezii despre religie
- poezii despre păsări
- poezii despre pâine
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.