Petru Daniel Văcăreanu

Umbre de herghelii

Sufletele plâng Odaia Veche
unde au crescut odată
caii fără pereche
ce-au sfărmat sub copită
dușmani cu credința
unui copil rege
prins în jocul lumii rece
am văzut umbre de herghelii
mânate de copii
cu iie și opinci
oprindu-se din când în când
și-n șoapte de basm zâmbind
ce acum
aruncă săgețile privirii
plângând ca-n iadurile fără sfinți
pline de arginți
pline de părinți sfinți

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Petru Daniel Văcăreanu

Unde

Unde e laguna aceia
Să te trezesti
Si-n mare să te scalzi
Cu copaci de cocotieri
Ce-si cad fructele
Si sparg clepsidre
Cu sârme ghimpate de corali
Pentru legi hidre
Unde..
Printre atâti
Arginți de sfinți

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O vorbă și doar... atât...!

O vorba spui... dar sigur știu că minți,
O spui cu nonșalanță... neconvingator...
O tot repeți, că ai crescut fără părinți,
Stârnind mirare, mici reactii și de ce nu, umor...!
Nu îți dai seama... cuvintele toate-s fierbinți...
Pe tine te amuză, a ta slăbuță glumă...
Când tu vei pentru al tău copil, doar unul din părinți,
În sufleț o să-ți fie frig, un fel de rece brumă...!
Glumița ta, poate ar valora vreo doi arginți...
De-atat... ca o repeți glumind de câțva ani..
De-aproape ori poate de departe tu ai avut părinți...
Deci oricum ai da-o, nu te-cadrezi, intre copii orfani...!
Cât timp mai e, rămâi iubit-alături de părinți...
Fii sigură că ce-au făcut, făcut-au cu suflet și credinți...
Să-i porți cu drag în suflet, ei sunt chiar niște sfinti...
Tu Doctor azi... al nostru bun copil,, doctor de... dinți.''..!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petru Daniel Văcăreanu

Amant fără nume

De unde sfinți? Ș-auzi si cavaleri!
Lăsați-mă anofeli cu vers de "greieri"
Că oamenii, de-i iei și treieri
Rămâi cu-ntrebarea... la ce să speri

Când prietenii împart soția, amanta!
Si curva e prezentată șarmanta...
Sperantă! La televiziune, lume!
Mai bine amant morții fără nume...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petru Daniel Văcăreanu

Mă topește avatar

Pe un colț de filă neagră lumii
Ca o lacrimă de tuș vărsată,
Albastră, tristă și-ngândurată
Cursă din călimara inimii.

Stătea ascultând viori de tei
Printre iadurile ei cătrănite,
De răbdări ce par infinite
Să-i răsară un astru cu ulei..

Pentru candela privirii de miei
Ce asteaptă răstignire-n fire!
Să se înalțe iar în iubire
Cu focuri ambre de mir de tei.

Inchinată geniului prea iubit
Ce-i apare doar la asfințit,
Cu toiagul lui de raze moarte
Printre astre și vremi departe.

Pomenindu-l zi după zi
Poate o învia iar pe aici...
Să-i nască in priviri sclipici
De copil cu stele ambre de tei!

Ei, lacrimă albastră de înger
Care ma făcut din nou să sânger..
Din călimara inimii versul
Cu neasemuirea ei în universul

Poeziei mele de piatră rece
Pe unde ea, când zâmbind trece
Mă topește avatar în quasar
Din al meu zero absolut de ghetar
de mercur

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Când am plecat

Când am plecat, m-a părăsit credința
Și nimeni nu a fost să mă-nțeleagă.
Numai speranța mi-a păstrat ființa,
Și amintirea unui dor, întreagă.

De când am încetat să fiu o stâncă,
Cu toții vor să ia din mine-o parte.
Durerea mi-i atâta de adâncă
Și tu îmi ești atâta de departe...

Se sting și plâng iubirile din astre.
Tu pe un țărm, sufletul meu epavă.
Ni-s trupurile pline de dezastre
Și dorurile pline de otravă!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rondelul candelei aprinse

o candelă aprinsă liniște aduce
cu taine străvechi croite de sfinți
lumina fantomală mireasmă produce
minune care costă vre-o doi arginți.

tradiție purtată pe ușoară cruce
îmi amintește-n grabă de părinți
o candelă aprinsă liniște aduce
cu taine străvechi croite de sfinți.

au ridicat credința la o răscruce
să nu ne rătăcim ca scoși din minți
catapetesme de lumini ne vor seduce
iubitori până la sânge și cuminți.

o candelă aprinsă liniște aduce
cu taine străvechi croite de sfinți

rondel de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petru Daniel Văcăreanu

De n-am dormi...

Fără păcat e omul când e copil
Dar incet il uită-n el prins de util
Și doar când corpul m-ai și doarme
Omul numai face păcate, Doamne!

Si te gândești Tu ce aici ar fi
De gândurile nu ni le-am odihni
Dimineața să ne trezim senini
Precis eram acum gata a sfârși...

Căci jumatate din viată, dormim
Și jumătate ne facem că o trăim...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petru Daniel Văcăreanu

Ruletă cu lumânări

Adevărat Ai Înviat!
Aprinzând palmei rugine
De pe cruci de oase-ne..
Mergând cu braț ridicat.

Si celălalt dă din mână,
In altă mână,... arginți!
În șirul nostru de sfinți
Vânzând altuia lumină

Zvârlită fad la cruce-ți
Cu smoalele sângelui,
Zi după zi arzându-ti
Trupul în rugă Domnului...

Culegându-ți cenușa
Să ne croim giulgiu iar,
Pe crucea-ni de osuar...
Impingându-ne spre masa

Unde locu-ți este gol!
Să-l cumpărăm si revinde
Predicii ce ne divide,
Ca o ruletă in ocol

De armă, la masa lumii
Cu nucleare lumânări
Ridicate s-ardă ceruri
Să vadă casa-nvierii.

Cu candele cremoatoare!
Si copii trasi-n obuze!
Cu noi prelinsi pe buze!
Cu sânge-Ți să sature...

Setea lumii de-nviere
Din scrumul a tot ce piere
Amestecat potirului
Sângerând trup aproapelui

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Livia Mătușa

Copil sărman

Copil sărman, cu ochii triști și goi,
De ce-ți întorci privirea de la noi?!
Ți-e sufletul de lacrimi plin, rănit
Te-ntrebi de ce sau unde ai greșit,
De ce părinții tăi te-au părăsit,
Și singur ai trecut peste orori...

Te uiți spre cer și speri, plângi iar și iar,
Domnul ți-a dat iertare, dar și har.
Te-ai depărtat, oh, ființă-nstrăinată,
Copil fără noroc și fără soartă.
Și te întrebi, te-ntrebi necontenit,
Cu ce-ai greșit de nu ai fost iubit.

De ce e-n suflet astăzi răutate?!
Mame fără de suflet, blestemate,
De ce-și aruncă sufletele-n ghenă
Mame cu chip de om și suflet de hienă?
Mame ce, (oare?), nasc copii,
Și-i lasă, fără drept, ai nimănui...

Mame ce-ați condamnat la suferință,
Plecați-vă genunchiu-n pocăiță!
Credința – bate clopot și cere-n voi iertare,
Mame fără de prunci, cu sufletele goale.
Cât să mai rabde, oare, Dumnezeu,
Pământu-acesta înjugat la greu?!

E tot mai plin pământul de orfani,
Copii abandonați, sărmani, orfani,
De mame ce au inimi de hărtie
Lipsite de iubire și-omenie.
Fără copilărie, mult prea triști,
Copil fără părinți, în noi exiști...

Copile, oh, destinul ți-a fost greu,
Dar l-ai lăsat pe bunul Dumnezeu
În drumul tău de ajutor să-ți fie...
Credința ta ai dat-o ca simbrie.
Sunt tot mai mulți copii abandonați,
Dar au rămas în suflet, veșnic, frați.
............................................................................
Prin gări și prin azile aruncați,
Valize de bogați, abandonați,
Dar dar primit de la divinitate,
Sufletul vostru-același drum străbate.
Voi sunteți pruncl ce trăiește-n noi,
Nu leș lăsat la lada cu gunoi.

Pruncul?! Ziar, ori marfă reciclată?!
Un gând străin, străin fără de soartă?!
Vezi? Plâng și sfinți și îngeri în icoane
Când suferă de frig, de griji și foame...
Pentru cei oameni falși și ipocriți,
Voi doar un zâmbet mai păstrați, cuminți.

Pretenția de-a fi numiți părinți?!
Voi știți să plângeți, mangâiați, iubiți?
Degeaba învățați azi să cerșiți iertare.
Ce vină are-aveți, ce vină mare!
Pedeapsa chiar de-acum e-ndepărtată,
Ca o furtună te va răzbuna odată.

Acolo, sus, e-o judecată sfântă,
Ascultă-mă părinte, mă ascultă!
Păcatu-i crunt și fără de iertare,
Pedeapsa ce o vei primi e mare,
Vei duce cruci, coroana lui Iisus,
Și sufletu-ți se va topi-n apus.
..................................................................................
Tu o străină-mi ești, tu nu-mi ești mamă
Eu am rămas și lacrimă și rană.
Atunci nu ți-a păsat de soarta mea,
N-ai vrut să știi de am ce îmbrăca.
Nici despre școală n-ai avut habar.
De ce te-ntorci plângând la mine, iar?
Nici boala crunta dacă m-a lovit,
Tu mamă n-ai știut, n-ai suferit.

Pe lumea, mamă, cât am să trăiesc,
Doar Domnului mai am să-i mulțumesc,
Să-mi plec genunchiul și smerit, să cad,
Cum cade-n munte trupul unui brad.
Un înger am cu mine și-l iubesc!
Și viață și iubire-i dăruiesc.


Eu Domnului îi dau recunoștiință
Că am în suflet înger de fetiță.
Cu sufletul ce-i frânt la jumătate,
Acopăr trupul fiicei mele-n noapte.
Sărut catapeteasma de lumină
Și te cinstesc azi, pronie divină...

(dedic aceste versuri mamei mele, care m-a părăsit când aveam doar un an)

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petru Daniel Văcăreanu

Muzica luminii

Ce este lumina? De alungă
Frica de intuneric, intr-o umbră!
Suntem opaci oare?
De am fii.. ar mai curge sudoare!
Părem de carne când ne atingem,
In plăceri de umbre...
Când iubim, ne intrepătrundem
Sufletele, intr-un fuior de sânge
Ridicându-ne din corpuri străvezii,
Contopiți intr-o singură
Fiintă curcubeu sferă,
Unde inimile cântă sublime,
Iubirea ce o auzim in ochii
In muzica luminii!
Fără timp și umbrele fricii de noi...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Petru Daniel Văcăreanu

Ce-oi fi acum, acuș...

Mii de raze și iar mii!
Galopează în herghelii!
La fereastră nechează,
Privirea ți-o visează!

Pe coamele lor solare
Să o ducă departe în zare.
Să dai în zori culoare
Din roua genelor în boare....

Din izvorul de cristalin
In curcubeile de mistral,
Adiate-mi tandru, divin
Cu clipiri de ireal.

Cu căprui de mă topeai
Din penumbrele penumbrei...
Demonilor mei holtei
In îngerul ce lumina-i.

Din noaptea ce sunt rece
Clipei ce vine și trece...
Cu secundele ei de vid
In care-n umbre mă divid.

Ce le săruti în căuș
In ce-oi fi acum, acuș,
In solarul tău arcuș
Lunecând ca-n săniuș.

Pe trupul cald de curcubeu
Ca un inorog derbedeu,
De timp și de ce sunt eu
Răsărind în ochiul tău

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petru Daniel Văcăreanu

Poem

Nu încrede în alte
șoapte
când ești iubit
sunt atrase de lumina ei
de noaptea lor
a amăgirilor
ce nu te-au văzut
când erai întuneric trist

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petru Daniel Văcăreanu

Eu am înțeles

Eu fără tine Adriane
Am văzut...
Că poezia e un carusel
Cu poeți legați cu lanțuri intre ei!
Ce se învârtesc în gol ca niște asini
Să-și fure sau soarbă din seva poeziei
Între ei...
Și înconjurat pe piept cu sârmă ghimpată de ascet, Nichita...
Unde ești să vezi...
Cum e lumea poeziei acum...
Plină de nerușinare și mârlănie
Și interese corupte de arginți de o uniune de lingăi a scriitorilor
Ce ridică pe interese și corupție în slăvi
Niște iudei și profitori...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petru Daniel Văcăreanu

Poem Nazteca

Condeiul am să-l bag în buzunar
Pe fila lumii să plec hoinar...
Lăsând în urmă, poemele cărare
Spre muntele ce se vede-n zare.

Unde am să aștept cu o floare
Să apari poem de mirare!
Cu șoapte de metafore
Să dai lumii mele culoare.

Căci acum sunt conturul de tuș...
In lumea lui Gopo în rostogol
Un cerc de ochii fără tine gol
In vortex de nisip prea nesătul.

Ce lasă in urmă doar pietre
Cu numele tău scris Nazteca...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Petru Daniel Văcăreanu

Când îmi fac temele

Cu piciorul sfărmat
si fruntea lovită de asfalt
de corupția-n care
ne-am scufundat
copilul m-a întrebat
nepăsându-i de o durere
care ar fi făcut orice
matur să zbiere
de moartea să se
cutremure!
"Când îmi fac temele"....
Zărind în ochii
părintelui
de munca
câmpului
bătătoriți
resemnarea
unui lanț ruginit
ce tânguia
în ploii de acid
topindu-i îngerii
în grifoni
unui flămând
de dreptate
dirijată de un baston
reflectorizant
înspre mlaștina
din a noastră...
nosocomială
societate
cu virus numit
"imunitate"
la strigăte de copil
pe treceri de pietoni
pictate....

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petru Daniel Văcăreanu

Voi, cei educați

Cutii goale de conserve..
Bat în tepușele de gard
Ulcica pare un bastard
Printre mințile trândave!

Lăuze de la academii
Ce-mi importă sodomii
Pe iile călcate-n slină
Uitând Miorița-n tină...

Ucigându-ne datina
Străbună-mi și cetina...
Pentru un pumn de arginți
Scriși-n toacă, blestemați!

De cei în urmă lăsați
Fără rădăcini-n opinci
Colinde pentru bunici
Voi... cei, cei mai educați

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ea de-acolo ne lumină

A trecut un an de când s-a dus
Fetița căzută în fântână,
Să stea alături de Isus,
Cu Maica Domnului de mână.

Azi în sat e sărbătoare.
Satu-ntreg s-a adunat,
În amintirea celei care
La Dumnezeu a plecat.

Femei, copii, cu mic cu mare,
În genunchi s-au așezat
Și slăvesc copilul care,
În rai, la cer s-a ridicat.

Ei plâng alături de părinți.
Aduc coroane mari de flori.
Apoi se roagă la cei sfinți
Să-i fie îngerii surori.

Cuminți, aprindem rând pe rând,
Lumânări la groaznica fântână,
Care-a lăsat părinți plângând
Și multă tristețe-n urmă.

De sus, cu aura ce-i înconjoară
Chipul ei de îngeraș,
În mintea noastră ea coboară,
Aievea unui copilaș.

Și mama ei, ades o vede
În visul nopților de vară.
Printre copii, la joc o pierde
Și inima-i rămâne... tot amară!

Încet, încet, visul se stinge.
Din el nimic n-a mai rămas.
De prea mult dor sufletu-i plânge
Și-s multe lacrimi pe obraz.

Acum, copila e o mândră floare,
În a raiului grădină,
Și la fel ca Ursa Mare,
Ea de-acolo ne lumină!

poezie de (9 iunie 2010)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee interesantă, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Petru Daniel Văcăreanu

Șoapte pe un petec de cer

Pe un colț de lume
Umblam mânjit de cutume
Colțuroasă-mi era talpa
Stigmatizând iarba

Hoinărind caustic
Zării scrisul pe cer
Și câte-ncăpeau doar pe un petec
Semne suple, pline de mister

Intrigat de osul frunții curios
Cu sau fără motiv
Strecurânu-mă coroziv
Printre bănci, părând serios

Am văzut cerul surd și mut
Senin și încântat
Ea sfioasă surdă, el rușinos si mut
Șopteau cu semne in vânt

Ochii nedespărțiți
Mâinile vorbeau mult
Cerul asculta uimit
Scriau dragostea pe nori

Degetele desenau flori
Colcăind jur, împrejur
Am plecat si mai sur
Cutumele erau amintiri

Dragostea adevărată
Surdă, mută-i oarbă
Poate scrie cu mister
Șoapte pe un petec de cer

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Credincioșilor

"Voi sunteți copii" (Romani 8:14)

Credincioșii chiar și vii
Sunt ai Domnului copii
Au primit prin Sfânta vrere
Un Duh nou de înfiere.

"Voi sunteți sfinți" (Romani 1:7)

Cei chemați poate nu știți
Voi Îi sunteți preaiubiți
Chemați, voi ca sfinți să fiți
Har și pace să primiți.

"Voi sunteți mlădițe" (Ioan 15:1)

Eu sunt Vița, vi s-a spus
Chiar de Domnul nost' Isus
Voi mlădițe-n roade pline
N-aveți roade? Nu e bine
O mlădiță curățită
Pentru roadă-I pregătită
Fără de roadă și-având pată
O mlădiță e tăiată
Tatăl Sfânt la a Lui vrere
Face mlădiței tăiere.

"Voi sunteți lumină" (Filipeni 2:14)

Curățiți fiți, fără vină
Fiți pe lume o lumină
Puși în lumea rea voi știți
Printre ea să străluciți
Cetate pe munte fiți (Matei 5:14)
De unde să străluciți.

"Voi sunteți sare" (Matei 5:13)

Sarea bună și curată
E atunci când e sărată
Făr' puterea de-a săra
Sarea se va lepăda
Când nimic bun nu mai are
E vreun rost pentru păstrare?
Va fi sigur lepădată
În picioare a fi călcată.

"Voi sunteți epistole" (2 Corinteni 3:2)

Epistole ce nu înșeală
Nu scrise doar cu cerneală
Nu scrise-n table de piatră
Ci cu Duh-Arvună dată.

"Voi sunteți preoți" (Apocalipsa 1:6)

Sunteți preoți pe lume frați
Ca și preoții să lucrați
Cuvântul de nu răspândiți
Puteți voi preoți să fiți?!...

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petru Daniel Văcăreanu

Aurore de unicorni

Bătăile inimii
In herghelii de unicorni
Înaripați..
Chemați de al tău sărut din basm
Izbesc cu cornul,.. pieptul in spasm
Să-ți înconjoare zâmbetul!
Arzând de tine,.. mângâiați
În aurore...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook