Ridică-ţi, române, fruntea

Ridică-ţi curajul din pământ, române
În flacără de lumânări străbune
Dacii nu s-au închinat pentru un colţ de pâine..

O viată de vrei să stai legat
Gândeşte-te dacă se merită
Să mănânci zoi de străini aruncat
În linguşiri de falsă politică...

De a sta îngenuncheat
La conducerea ce ne-a înfierat,
Pentru a lor bunăstare de neiertat
Din seva pământului sfânt

Unde a curs sânge mult
Să fim noi stăpâni...
Nu... în lanţuri câini!

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sus fruntea

Sus fruntea înalt in munte Române
Rupe lantul ce crud mi te răpune
Legat de gât de acest roşu tăciune
Saprofit pe codru si legi străbune

Ce din in grai în grai curaj ne spune
Precum Mihai Iancu şi tu Ştefane
Ce nu v-aţi închinat sfinte icoane
De onoare la zalele duşmane

Căci nu am mai fi aici existat
Cum e aromânul ce-ncet dispare
Cum e bucovineanul încleştat
De bolşevici si cucu-i moare

Cum e basarabeanul în Siberii
Lăsat să se roage disperării
Sus căci naţia in mâna lor ne moare
Fără educaţie şi sănătate

Fără legi cu onoare dreptăţii
Fără armată să apere graniţe
Pândite crud de ura jivinităţii
Să ne fure pământul în baniţe

Cu ai noştri mârşavi, hoţi stăpâni!
Comunisti mascaţi in dihori haini
Să sugă sângele sfânt al ăstei naţii
Să umple cu corupţie cu avuţii

Ce vor fi plătite in lagăr Române
Şi ei vor fugi fără cinste şi rusine
Lăsându-ne hrană pentru hiene
Ce ne vor fără grai, tradiţii străbune

Grădina Maicii Domnului să dispară
Din cea mai frumoasă in lume, ţară

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciumate mumificaţii

In clipa când se sărută zile
Apar ielele cântând sibile
Văzute peste ani, veacuri
Cu români purtând iar lanturi...

Si ochii-mi cad in călimară
Căutând un vers arzând în flacără
Să trezesc acest neam Românesc
Cu, care, oriunde mă mândresc!

In lumea privindu-mă ciudat
Căci de slove sunt aici-nsemnat
Legat de catargul cu tricolor
Pentru acest milos şi sfânt popor

Orbiţi de vorba ce le pare
Că dă naţiei viitoru-i mare
Săpând prin spate înmormântare
Doinei ce-n zări străine moare

Cu bătrâni privind tristi-n zare
Când totul aici e de vânzare
Si munte şi pădure şi mare
Si traditia ca praful dispare

Asezat pe sate cu fantome
Asteptând aruncate fărâme
De mişei ce n-au mamă şi nume
Ce-n cripte vor lume să scurme

Să fure şi trecutul Române
Să uiti mâine ori poimâine
Legat cu lesă precum un câine
Gustul dulce de izvor şi pâine

Prin lume fără tară si nume
Cum mor a valului-n pietre, spume
Clădite in soclu altor naţii
In a pramatiilor ovaţii

Incântându-te cu declaraţii
Printre ciumate mumificaţii
Ucigând tot ce ating Române
C-un colţ aruncat ţie de pâine

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Azi sunt ce nu eram, mâine
Un colţ aruncat de pâine....

distih de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-am născut din sânge de eroi

De calci prin Mărăşesti
Lin să-mi păşesti
Pe sângele vărsat
Pentru România...

De un român cu trupul gol,
Străbunul al nostru, al tuturor,
Răsarit in seva florilor
Din ţeava tunurilor...

Şi ia aminte...
Române! De cei de dinainte
Ce stau şi privesc la noi
Deveniţi martiri eroi

Să existăm noi...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Se aprind azi mai multe
Lumânări pentru blesteme
Decât pentru ale noastre
Necazuri şi probleme
Sau fericirii şi sănătăţii

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada renunţării

Lăsatu-m-am de stăpâni
Şi de flori şi de ciulini
Şi am trecut între bătrâni –
Ca să tai frunză la câini.

M-am lăsat de iarba verde
M-am lăsat de ce n-ai crede
Şi am stins în ochi lumini –
Ca să tai frunză la câini.

Am lăsat speranţe vagi,
Am urât pe toţi cei dragi
Şi m-am ascuns de vecini –
Ca să tai frunză la câini.

M-am lăsat de mine-n mine
Am uitat ce-i rău, ce-i bine
Şi mi-am pus lanţuri la mâini –
Ca să tai frunză la câini.

M-am lăsat de ce-i plăcere –
Chiar de of şi de durere
Şi tot număr săptămâni
De când tai frunză la câini.

M-am lăsat de calea bună
Şi-am trăit mult în minciună
Şi-mi socot anii străini –
C-am tăiat frunză la câini.

M-am lăsat de noaptea grea
Şi de deal şi de vâlcea
Şi-am plecat printre străini –
Ca să tai frunză la câini.

De din zori şi până-n noapte
M-am lăsat de-ascultat şoapte
Şi m-am smuls din rădăcini –
Ca să tai frunză la câini.

Lăsatu-m-am de iubit
De frumos şi de urât
De dureri şi-amărăciuni –
Ca să tai frunză la câini.

Ce am sperat şi ce-am voit
Ce-am dorit şi-am plănuit
Am lăsat de azi pe mâni –
Ca să tai frunză la câini.

Am trecut între bătrâni
Şi am stins în ochi lumini
Şi m-am ascuns de vecini
Şi mi-am pus lanţuri la mâini
Şi m-am smuls din rădăcini
Am plecat printre străini
Ca să număr săptămâni
De când tai frunză la câini.

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Unii au atât de mult noroc
În viaţă, că se plictisesc de el
Alţii răscolesc văile şi munţi
Şi în viată nu au un fir cât ei

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Te-am privit cu ochii mei de câine
Care nu-şi dorea un colţ de pâine...

distih de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Premiaţi pentru uitate reprezentaţii

Privirea cerului de-i umedă
Piatra lăcrimează mută, blândă.
Guvernanţi noştri râd mai tare
Când un bătrân cu rugi cere:
Pietrei, râului, cerului, codrului...

Ce-i aude ţipătul ochiului
Să caute moartea pridvorului
Unde îngeri au îmbătrânit
Intr-un moşneguţ slab şi împietrit:
Infometat, hulit, batjocorit...

C-un colţ de pâine ca la câini zvârlit
De care copii-n zări i-au fugit,
Scăpaţi de cioarele conducătoare
Cameleonice-n privighetoare
Incântându-ne cu bunăstare...

Până semnăm iar la votare
Dovezi de deces constatoare...
Dinainte de noi autentificate
In alb cu drept de viaţă şi moarte
Ce corupţia acum o împarte!

In congresele pline de ovaţii
Cu P ile C unoştinte şi R elaţii!
Ale hidrei roşii cu mutaţii
Ciuma ascunsă a societăţii
Sub masca noii democraţii...

Cu actorii securităţii
Sufleorii plini de decoraţii!
Ce-au jucat piesa unei revoluţii...
Şi special premiaţi cu pensii
Pentru uitate reprezentaţii!

Pe sângele fără ucigaşi
In ode de mineri pălmaşi

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem

Iubesc acel colţ de pâine
muiat în cerneală
ce-mi satură orice foame

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacia străbună

Ne-au călcat pe file de istorii...
Dorm în sânge plânşi, nemuritorii...
'Nourată-i Dacia străbună,
Tristă doarme, patria Română.

Soarele s-a revărsat în zări...
Plângeţi, dacii mei nemuritori!
Maci şi sângeri s-au vândut pe rând...
Unde e pământul nostru sfânt?!

Ne-au vândut străbuni şi oseminte!
Ne rugăm la Cerurile Sfinte,
Zimbrii şi păduri, câmpii şi ape,
Înapoi, Tu, Doamne, dă-le toate!

Lanţuri grele coapsele ne poartă!
Vântul morţii, în cântări de şoaptă,
Ne străpunge-n inimi şi ne cheamă,
Fii uniţi, născuţi de-aceeaşi mamă,

Să păstrăm hotarele străbune,
Limbă şi cuvânt, popor şi nume...
Pace, libertate, neatârnare,
Pentru-a dăinui printre popoare.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

câini străzilor
la suflet sunt faţă de noi
cu mult mai blânzi

haiku de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-ţi doresc, lebădă de rouă

Şi dacă eu pictez in versuri
Nu o fac să dezbrac dresuri
Ondulând culorile în curcubeu
Pentru ce iubesc cum ştiu derbedeu

Dulcind culori de prin galaxii
Miresme de sakure îngere
Să simt unicitatea, nu reflexia
Ce te a îngenuncheat iubire

Cu copii de amăgire şi măşti
Ce nu le suport cât voi vieţuii
Ce ucid unicorni inimii
Pe care voi fără de a şti

I-aţi legat în catâri la carusel
Cu budoare şi tel de bordel
Ce eu le văd doar vid a fi
Când una e Steaua Nordului

Ce răsare din palma ei de cer
Şi nu-mi cer decât să o iubesc
Gravând-o aici în altar făr efemer
Al infinitului ce pentru ea-l doresc

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii noştri roşii

degeaba întindem braţele
din nimic în nimicul după asemănare suntem
şi nu ne mai împărţim
suntem dumnezeul căruia nu-i mai pasă
avem şi câini
suntem câini
o grămadă de lumi din care să facem filme
în care să ne sărutăm şi tot nu ne va ajunge
aşa că ne părăsim prin toate lunile pentru pâine
oricat de mult am ajunge să ne iubim sau să ne urâm
ne părăsim pentru pâine
s-o punem pe masa din bucătărie
unde mulţi dintre noi nu s-au ţinut niciodată în braţe
şi dacă au făcut-o
tot ce a rămas e tot ce rămâne după ce te apleci să ridici o monedă de 10 bani
pentru noroc se spune
şi se mai spune despre oameni
oameni
când nimic nu se mai întâmplă
şi câţi n-am fi fost noi?!

poezie de Victor Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

S-au întors păsările pe jos, nu zboară
Au uitat de viscol, omăt şi iarnă!
Le-au ingheţat aripile in Sud

S-au schimbat timpurile,... aşa de mult
Că numai ştiu unde este Nord şi Sud
In viitorul visat cu vis neprevăzut

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

S-au intors păsările pe jos, nu zboară
Au uitat de viscol, omăt şi iarnă!
Le-au ingheţat aripile in Sud

S-au schimbat timpurile... aşa de mult
Că numai ştiu unde este Nord şi Sud
In viitorul visat cu vis neprăvăzut

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

România, pământ sfânt

Dinozaurii din lume
Aduc peste noi năpasta.
Aurul vor să ni-l fure,
Şi copiii, şi nevasta.

Se vor stăpâni peste ţara
Unde mama ne-a născut.
Vor să ia grâul, secara,
Chiar şi apa de băut.

Acuma vor şi pământul
Cuprins în arcul carpatin.
Pe român îl bate vântul,
În ţara lui este străin.

Chiar dacă îl daţi vânzării
Prin legea din parlament,
Nu vom da pământul ţării
Că-i primit cu testament.

Străbunii noştri-au apărat
Cu viaţa, brazda de pământ.
În brazda lui i-am îngropat
Că le e leagăn şi mormânt.

Auzim cum creşte iarba,
Auzim cum bate vântul.
Aici ne albeşte barba
Până ne-înghite pământul.

Dacă vrem să fim stăpâni,
Hai să facem legământ!
Să-i alungăm pe-acei păgâni
De pe pământul nostru sfânt.

România-i pământ sfânt.
E ţara românilor.
Să păstrăm acest pământ,
De-a-lungul veacurilor.

poezie de Dumitru Delcă (15 ianuarie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem uterin

Orice viaţă e uter pentru altă viată!
Din cel de lacrimă sfântă de mamă
spre cel de lut ce ne înhamă
să coborâm sau să urcăm spre altă...
Viaţă

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

floare de colţ
femeie fugind spre cer
pe colţ de suflet

haiku de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un înger

Un înger pe pământ a venit,
Să vadă dacă a mai rămas
În oameni ceva sfânt.
Îngerul era bun, şi milos,
Oamenii au crezit că-i Hristos.
Ei la dânsul s-au închinat
Ca la un rege de mult aşteptat!

Dar ei mult nu s-au bucurat,
Căci îngerul i-a întrebat
De îl iubesc pe fiul Domnului cu adevărat!
Oare numai se prefac?
Oamenii n-au răspuns
De îl iubesc cu adevarat pe Iisus.
Atuci îngerul la cer a strigat:
"O, Doamne, pentru ce din morţi ai înviat
Şi de păcatele lor i-ai scăpat?!
Căci ei de tine, Doamne, cu adevărat au uitat."

poezie de Vladimir Potlog (2 septembrie 2009)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!