Magica sfinţire

Într-un pat de iarbă moale
Tot aştept să mă înveţi,
Cum să scap de-aceste ţoale,
Mult cântate de poeţi.

Pun speranţele-ntr-o clipă
Spre amiază... pe ascuns,
Aruncându-mă-n risipă
Fără teamă... de răspuns.

Las planetele să zboare,
Zodiile... le strunesc,
Căpătâi îmi este-o floare,
Curba vieţii mi-o trăiesc.

Intre mine şi-ntre tine
Pot a fi conexiuni.
Maximale sau puţine,
Dar şi-o mare de tăciuni.

Şi de foc şi de iubire,
De atingeri şi parfum,
Într-o magică sfinţire,
La o margine de drum.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vin la margine de clipă

Vin iubito... lângă tine,
Peste nuferi să te-ntind,
În lac stele-s mai puţine,
Te mângâi şi te cuprind.

Te lipesc... te ţin aproape,
Pleoapele ţi-le sărut,
Şi tăceri ce vor să scape
Caută-nspre aşternut.

Mi-este foame de iubire,
De surâsu-ţi vrăjitor,
M-ai legat cu mii de fire,
Vreau... în tine să cobor.

Pun în părul tău... o floare
Şi la gât... mărgăritar,
Tu-mi eşti ultima chemare,
Buze-n buze, suntem iar.

Vin la margine de clipă,
Trupului culcuş ai fi,
Rătăcită-i prin risipă,
Fericirea mea de-o zi.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel predestinat

Predestinat a fi... iubire,
Soroc la margine de gând,
Aştept a vieţii..... tălmăcire
Şi- adulmec ultimul cuvânt.

Dizolv esenţe în clondire,
Asmut năluci către pământ,
Predestinat a fi... iubire,
Soroc la margine de gând.

Speranţelor, le dau cinstire,
Chemărilor, discernământ,
Prin cinci poeme de iubire
Şi un surâs.... de legământ

Predestinat a fi... iubire.

rondel de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O lacrimă din întâmplare

Ţi-am scris demult
într-o scrisoare
ce mult iubirea ta
mă doare
simţeam că totu-n jur
dispare
în mine se usca
floare de floare...
trecut-au luni
fără de soare
când nu vedeam
lumina-n zare
iar azi privind în urmă
mi se pare
ca preţul ce-am plătit
a fost prea mare
zile pierdute,
lacrimi amare,
pierdutele clipe
de sărbătoare
si viaţa mea era
doar clipe de-tristare,
iar dacă azi
când iar e soare
mi-e dor de tine
într-o clipă de uitare,
de scap o lacrimă
din întâmplare
să nu crezi că mai simt
acea iubire mare
e doar o amintire
de-un zâmbet trist
o-mbrăţisare
că azi când te-am zărit
în gara mare
în ochii tăi
a răsărit o floare

poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te aştept cu trandafiri

Te aştept cu trandafiri
Şi cu sărutări pe sân,
Cu năvalnice iubiri,
Vrând în suflet, să-ti rămân.

Mângâieri şi dulci cuvinte,
Aburi în cristal de rouă
Şi-un amurg care nu minte,
Când afară-i nor şi plouă.

Te aştept cu buze dulci,
Cu atingeri şi cu şoapte
Şi-ai să vezi şi tu atunci,
Aşternut arzând... în noapte.

Câte doruri curg în tine,
Spre adânc alunecând
Şi-nspre clipele puţine,
Agăţându-se de-un gând.

Te aştept în dimineaţă,
Când luceferi se trezesc,
Trupul când îmi prinde viaţă,
Vino... vreau să te iubesc.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât ar fi să fie-amor

Cât ar fi... să fie-amor,
Fără mine-i numai dor,
Vânt şi pulbere de stele,
Dans nebun de triste iele.

Tot aştept, dar de ce oare?
Ochii... să îţi fie floare,
Sânii... pere pârguite,
Coapsele... descoperite.

Te sărut... şi tu mă muşti,
Mierea buzelor.. mi-o guşti,
Trupu-mi arde, cresc imens
Într-un soare atât de dens.

Aburindă... mă cuprinzi,
Lângă mine când te-ntinzi
Tălmăcind demult, descântec,
Mâna de ţi-o pun pe pântec.

Cât ar fi... amor să fie
Sau o sfântă leturghie
Din amiază-nspre amurg,
Sunt izvor şi-n tine curg.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi

Pentru tine o floare.
Pentru mine pădurea.
Să te-mbeţi cu mireasmă
Când te caut aiurea
Şi să cazi în visare
Cât e ziua de lungă,
Eu să-mi prind ramuri verzi
În clavicula stângă.

Pentru tine un drum.
Pentru mine abisul.
Să-ntâlneşti adevărul
Când cobor Paradisul
Şi să vezi mai atent
Întâmplările vieţii,
Eu sădind perseide
Pe un cer al dreptăţii.

Pentru tine refrenul.
Pentru mine un vers.
Să te-aud fredonând
Într-un alt Univers
Şi să perinzi iubirea
Până spre absolut
Eu, cu flori să te aştept
Chiar aici, pe Pământ.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurg de catifea

Mi te vreau în palma mea,
Unduioasă şi plăpândă
În amurg de catifea,
Gândul să mi-te pătrundă.

Să te simt... ca o leoaică,
În paharul meu de vin,
Desfăcând ultima gaică
Şi scăpându-mă de chin.

Mi te vreau dansând nebună
Într-o clipă de plăceri
Şi vibrândă... ca o strună,
Sărutarea când mi-o ceri.

Şi te sorb... dulce risipă,
Tandru, blând şi-ncetişor,
Fără grabă... fără pripă,
Înspre suflet... când cobor.

Mi te vreau... şi tu ştii bine,
Caldă... şi îmbujorată,
Trandafir sau mărăcine,
Vei fi veşnic... adorată.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire fără graniţe

Iubesc marea şi al ei nisip,
Tot ce văd şi ce simt.
Iubesc al cerului infinit
Si valurile mării,
Ce se scaldă-n răsărit.

Iubesc natura,
Munţîi cu a lor
Podoabă dalbă,
Codrul verde al cărei
Inimă mă cheamă

Iubesc cerul senin,
Soarele, stelele şi luna,
Zilele şi noptile
Pierdute una câte una.

Iubesc florile
Şi a lor parfum,
Petalele cu rouă
Ce se scutură pe drum.

Iubesc azi,
Iubesc mâine,
Nu doar pentru o clipă,
Iubesc cu pasiune,
Tentat să fac risipă

Dar frumuseţea din suflet
Nu are margini,
Nici frontiere,
Am iarnă şi vară
Toamna şi primavară

Le am pe toate,
Într-un singur loc,
În al meu suflet.
Nu am timp să astept,
Să renasc, să trăiesc,
Să transced,
Şi să mă pierd
Într-un infinit deşert.

poezie de Diana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tolănit pe-o mângâiere

M-aş culca, spre zori cu tine,
Pe un câmp de rouă plin,
Printre frunzele puţine,
Şi-ntr-un vis mereu carmin.

Te-aş întinde -n dimineaţă,
Pe albi fulgi de păpădie,
Când lumina ne dă viaţă
Şi sărutul... ne învie.

M-aş păstra parfum şi taină,
Înflorind în flori de mac,
Ce se ascund pe dup-o haină,
Când atâtea clipe tac.

Te-aş privi, ca pe-o-ntrebare
Când mai zboară câte -o gâză,
Căutând mereu o floare
Şi-un sărut uitat... pe-o buză.

M-aş lăsa în nemişcare,
Tolănit... pe -o mângâiere
Şi pe razele de soare,
Risipite în tăcere.

Te-aş cuprinde cu petale
Şi cu valuri de iubire,
Trupul tău îmi este cale,
Clipă, timp, nemărginire.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o mare albastră

Lasă-ţi gândul tot să zboare,
Inima sa-ti înconjoare,
Uită chiar si ce te doare
Zboară dincolo de zare!

Dincolo ce tot ce-i omenesc!
Pentru o clipă lasă-mă să te iubesc!
Stinge focul ce mă arde,
Sau aţâţă-l tot mai tare!

Într-o mare albastră,
Tu dulce crăiasă,
Fii a mea mireasă
Într-o lume tot albastră!

Într-o lume fără lume,
Fără mine, fără tine!
Fii tot ce-mi doresc,
Tot ce încă pot să mai iubesc!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra lui Eminescu

Picură din cer o noapte senină
în mine răsună setea de lumină
Şi-mi conturează acelaşi vis din nemurire
Vibrez o clipă, tânjesc după iubire,
Mă zbat în nesupunere ori ascultare
Şi cui să strig eu toate astea oare?
Când orizontul mi s-a limpezit cu tine,
Iar paşii-mi rătăcesc la porţile străine?
Mi-e atât de rece şi-un tremurat în piept
Îmi tulbură liniştea şi uit să mai aştept
Trăiesc adesea altfel şi mă simt
Prizoniera acestui ceas, la fel de prigonit,
Cum tu priveai spre constelaţii fără sens
Tăcut şi tirst, şi mult prea neînţeles,
Mi-e greu şi nu mai ştiu nimic de mine
E-aşa pustiu în astă lume fără tine!

poezie de Lusiana Drăguşin (15 ianuarie 2013)
Adăugat de Lusiana Drăguşin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tolănit pe-o mângâiere

M-aş culca spre zori, cu tine,
Pe un câmp de rouă plin...
Printre frunzele puţine
Şi-ntr-un vis, mereu, carmin.

Te-aş întinde-n dimineaţă
Pe albi fulgi de păpădie,
Când lumina ne dă viaţă
Şi sărutul... ne învie.

M-aş păstra parfum şi taină,
Înflorind în flori de mac,
Ce se-ascund pe dup-o haină
Când atâtea clipe tac.

Te-aş privi, ca pe-o-ntrebare,
Când mai zboară câte-o gâză
Căutând mereu o floare
Şi-un sărut uitat... pe-o buză.

M-aş lăsa în nemişcare,
Tolănit... pe-o mângâiere
Şi pe razele de soare
Risipite în tăcere.

Te-aş cuprinde cu petale
Şi cu valuri de iubire,
Trupul tău îmi este cale,
Clipă, timp, nemărginire.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi ce dacă...

Şi ce dacă spune lumea să m-ascund de ochii tăi,
Eu ascult şi mi-e totuna ce îmi spun cei buni, cei răi
Şi ce dacă niciodată, tu spre mine nu priveşti,
Eu rămân în urmă, raza, care tu o încălzeşti
Şi cu toate că de-odată când de mine oboseşti,
Mă goneşti cu dulcea şoaptă, eu revin, tu mă primeşti.
Ce să fac, îmi este bine din puţin, nu vreau mai mult,
Doar o clipă lângă tine mă înalţă peste vânt.
Doar o clipă rătăcită când vrei tu, eu ţi-o cuprind,
O ţin strânsă între braţe şi aştept tăcută-n gând.
Aştept să-mi rosteşti cu ochii razele ce mă recheamă,
Am răbdarea dimineţii, când ea vine fără teamă.

Şi ce dacă trece timpul, şi ce dacă am albit,
Încă pot iubi cu gândul, încă pot şi mult mai mult.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec pentru Eros

fără iubire viaţa nu ar avea rost
fără iubire florile nu ar avea parfum
minune trăită şi-n petreceri şi-n post
printre slendori şi-a croit sublim drum

fără iubire timpul ar fi rai pustiit
ca un deşert vast cu dune de nisip
pe continentul dragostei am poposit
mii de amintiri am strâns în fel şi chip

fără iubire lumea ar fi mai odioasă
ca un lac nămolos cu greţos miros
poeţi cinstesc iubirea cu slovă valoroasă
e semeaţă ca un munte sub cer glorios

fără iubire lumea n-ar fi armonioasă
ea este miracolul mândrului zeu Eros

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atingeri clonate

Aş trăi cu tine-o clipă de magie,
Ore răvăşite... înspre-mbrăţişări,
Încrustând secunda într-o poezie
Şi-n dulceaţa blând-a unei sărutări.

Aş pluti-n aiurea... ca o legănare,
Conturând ispite-n margine de dor
Şi-aruncând privirea dincolo de zare,
Frunze de mai pică-n repede izvor.

Aş clona atingeri, incă, negândite,
Rostuind cuvinte-n şoapte de amor,
Când nemărginirea-n coapse răstignite,
Tandru risipeşte... fluturi... pe covor.

Aş simţi dorinţa... ca pe-o torţă vie,
Aruncând scânteia tainelor în noapte,
Viaţa de se duce... înspre vărăsie,
Torn melancolie-n gust de buze coapte.

Aş trăi cu tine-o veşnică iubire,
Cerul scuturându-l... înspre răsarit,
Îmbrăcând costumul inocent de mire,
Aş întinde mâna... bine te-am găsit.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am venit

Am venit în dimineaţă,
Sărutări să pun pe pleoape,
Când amorul se răsfaţă
Răcorindu-se... în ape.

Am venit cu buze coapte,
Dragostea s-o pun în tine,
Învelindu-te cu şoapte
Şi cu-mbrăţişări divine.

Am venit amiaza mare,
Sânii să ţi-i dezgolesc
Şi să-i scutur de uitare,
Poate, poate, reuşesc.

Am venit s-aduc iubire
Şi parfum de floare rară,
M-ai legat cu mii de fire
Ca un vis, de primăvară.

Am venit când seara vine
Cu alaiul ei, de stele
Şi în clipele... puţine
Am uitat... de toate cele.

Am venit, dar cine ştie?
Câte patimi şi păcate
Mă opresc şi mă-ntârzie,
Să ajung la tine-n noapte.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Horă Planetară

Întinde mâna prieten şi seamăn drag,
Şi-n hora planetară să te laşi purtat,
Indiferent ce culoare au ochii sau faţa ta
Şi oriunde-lume tu vei te-ai afla
În România, America, Australia
Sau în orice parte a lumii te vei găsi
Într-o frăţie cu toţi oamenii de pe planetă
Tu vei trăi şi conveţui.

Într-un declin major îî omenirea şi planeta,
Prin oamenii ce zilnic de Coronavirus mor,
Întinde-ţi braţele şi te cuprinde-n hora mare,
În jurul trupului ei fragil şi delicat,
Lasă-te purtat în dans ritmat, sincronizat
Şi pe-a ei orbită alunecă uşor,
Şi-a cu nostră forţă intrisecă îî va fi uşor.

Cu tine –n univers mă unesc şi-n în gând,
Unul pentru toţi şi toţi sunt unu,
Lasă-ţi gândurile sus să zboare
Până la margine de zare,
Desprinde-te de cei rău şi viciat
Şi viaţa ta de-ndat s-a iluminat.

Ale nostre binefăcătoare gânduri şi unite,
Cu puterea lor magică, vindecătoare,
Învolburate curg ca apa în torent
Demolând în grabă întreg eşafodul,
Ce lumea deznădăjduită a cuprins,
De unde soarele apare până la apus
Şi de la miază noapte la miazăzi.

Încearcă tu, de unde-ai fi, teamă să nu-ţi fie,
Liber în a ta conştiintă să crezi şi să speri,
Că răspuns de salvare şi înduplecare vei primi,
De undeva de-acolo, de sus dintre stele,
Îngrijorarea noastră să se risipească
Şi liniştea şi bucuria vieţii iar să înflorescă
Pe planeta nostră cea albastră.

Ruga noastră-i imn solemn, universal
Şi –al lui ecou răsună-n lumea-ntreagă
Spre slava şi –izbânda planetarei vieţi.
Ne rugăm Lui, Creatorului
S-asculte jalea ce pe oameni i-a cuprins
Şi-nduioşat şi de-al nostru plânset
O mână divină să ne-ntindă
Şi noi din nou să fim vii şi fericiţi,
Să-l acultăm pioşi într-o sfinţire.

Prin forţa Lui şi –a noastră putere comună,
Laolaltă noi fiind în cuget şi simţire,
Vom curăţa, vindeca şi eradica
Boala ce-i grea şi ameninţătoare
La ale noastre vieţi de altfel trecătoare.

Mintea noastră –i alertată,
De-această încercare cam ciudată,
Dar în mare viteză, la aste timpuri,
Se resetează şi caută-n graba mare
Un răspuns vindecător, antiviral,
Ca izbăvirea şi tu şi eu să- o am.

poezie de Georgeta Ganea (27 aprilie 2020)
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am îndrăznit să fiu copil o clipă

Cât de nefericită poate fi viaţa fără copilărie.
Clipa se făcuse sferică după trebuinţa viselor mele.
Ce pot fi visele dacă nu o stare fără senzaţie dureroasă?
Urcă şi coboră din soare, îmbrăcând câte o aureolă fiecare pentru cât de mult mă apasă suferinţa acestei lumi.
Lumea aleargă spre idealuri false pentru a deveni strălucitoare mai mult decât îi este dat să fie. Oamenii trăiesc într-o permanentă tensiune, remarcând insuficienţa ca pe un sentiment al sfârşirii lor, o agonie ultradimensională şi epuizantă care nu aduce nimic bun acestei lumi.
Am îndrăznit să fiu copil o clipă şi am văzut lumea aşa cum e.
Am găsit în clipă strălucirea desăvărşită – copilăria ca un privilegiu al vieţii, copilăria ca o mare purificare a sufletului între viaţa cosmică de dinainte şi un nou început organic al său.
Cât de nefericit poate fi un suflet fără copilărie, cât de nefericit ar fi un fluture fără floare, cât de nefericită ar fi o floare fără ploaie, cât de nefericit poate fi omul fără raţiune.
Am îndrăznit să fiu copil o clipă şi am văzut cum se irosesc oamenii. Nu mă plâng de nimic. Aştept o ninsoare abundentă să înflorească pământul ca într-o primăvară polară. Albul acoperă întunericul din oameni şi am mai multă vreme să vorbesc cu mine despre mine.
Am îndrăznit să fiu copil o clipă ca să nu pierd încrederea în oameni. Am văzut prăbşirea lor între frământări şi obsesii
Am îndrăznit să fiu copil o clipă şi am văzut o lume fără fundament, înstrăinată de Dumnezeu.
Am îndrăznit să fiu copil o clipă când am aflat semnificaţia timpului şi mi s-a făcut frică de necunoscut.
Am îndrăznit să fiu copil o clipă şi am văzut avarul din care nu mai rămăsese nimic decât banul.
Cât de nefericită poate fi viaţa fără copilărie...
Cât de nefericit poate fi copacul fără frunze, izolat de iarnă într-o halucinaţie albă.
Am îndrăznit să fiu copil o clipă şi n-am mai simţit pământul sub picioare: eram melancolie, speranţă, zbor, nevinovăţie, transparenţă, luciditate...
Ce fericit este copilul, trăindu-şi fantezia într-o inocenţă totală, ce fericit poate fi îngerul în conştiinţa lui: aşa simte şi el zborul dincolo de orice imaginaţie odată cu copilul – când în cer, când pe pământ într-o armonie perfectă.
N-aş fi ştiut toate astea dacă n-aş fi îndrăznit să fiu copil o clipă, o aripă de vânt –moneda convertibilă a oricărui vis.

poezie de Camelia Opriţa din Cuvântul din lumina condeiului Literatură pentru minte, inimă şi suflet (27 noiembrie 2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am un petec de cer

Am un petec de cer, care ninge
Peste-o clipă şi-o stare firească
Când albastrul sărută şi-mpinge,
Un apus argintiu să-nflorească.

Simfonii de zăpezi... mă incită
Spre plutiri şi atingeri nebune
Ce aruncă-n păcat... şi-n ispită
Trupul tău arzător de cărbune.

Am un petec de cer, ca o mare
Ce ascunde în maluri, chemări
Când furtuni vor izbi în uitare,
Pentru-a pune tăcute-ntrebări.

Si e alb şi e magic destinul,
În omătul de-afară-s poveşti,
Sufletul se-abureşte ca vinul
Şi în braţele mele... tu eşti.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doream nebun

Doream nebun, a fi cu tine
La margine de drag şi dor,
Când stele-alunecă-n fântâne
Şi ceru-n pat, la noi, dobor.

Doream nebun, a te cuprinde
În noaptea albă, ca o lună
Şi în cearceafuri a te-ntinde,
Când visele... ni-se-mpreună.

Doream nebun, să am puterea
De a te face... să-nfloreşti
Şi de-a primi zâmbind, plăcerea,
În străluciri..... dumnezeeşti.

Doream nebun, pentru o clipă,
A-ţi dărui... tot ce doreşti,
Să te adun dinspre risipă,
Să te iubesc... să mă iubeşti.

Doream nebun, sărut a pune
Pe sâni arzând ca doi cărbuni,
Dar ai plecat... fără a spune,
De-atât amar... de săptămâni.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!