* * *

În fiecare zi, ne batem joc
De păsări, de iubire şi de mare,
Şi nu băgăm de seamă că, în loc,
Ramâne un deşert de disperare...

Ne amăgeşte lenea unui vis
Pe care-l anulăm cu-o şovăire;
Ne reculegem într-un cerc închis
Ce nu permite ochilor s-admire;

Ne răsucim pe-un aşternut posac,
Însinguraţi în doi, din laşitate,
Minţindu-ne cu guri care prefac
În zgură sărutarile uzate...

Ne pomenim prea goi într-un tîrziu,
Pe-o nepermis de joasă treaptă tristă:
Prea sceptici şi prea singuri, prea-n pustiu,
Ca sa mai ştim că dragostea există...

În fiecare zi, ne batem joc
De păsări, de iubire şi de mare,
Şi nu băgăm de seamă că, în loc,
Ramâne un deşert de disperare.

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Popor român

Motto
De vremuri trecute ne este dor,
Dar ne-ndârjim să sperăm iară,
Ca naţia română, domnilor
Să nu dispară în această ţară.

Români, aleşii noştri îşi bat joc
De-nvăţământ, de oameni, de valori,
Deşi băgăm de seamă, noi pe loc
Îi damnăm doar pentru bâlbe şi erori.

Ne-nnebunesc discursurile-n van
Pe care însinguraţi le ascultăm,
Când bonus ei ne dau din an în an,
Mâinile ne leagă şi-apoi regretăm.

Adesea, cădem în laşitate,
Ne amăgim singuri, când ei se prefac,
Că-s patrioţi. Câtă falsitate!
Fardată-n cuvinte, după bunul plac.

Debusolaţi, aflăm într-un târziu,
Cum des jurnaliştii ne fac decadenţi
Şi-n UE grăniceri, dar ei nu ştiu
Că-n această ţară fi-vom decidenţi.

Români, aleşii noştri îşi bat joc
De-nvăţământ, de oameni şi valori
Deşi băgăm de seamă, noi pe loc
Îi damnăm doar pentru bâlbe şi erori.

poezie de Elena Buţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Popor român

Motto
De vremuri trecute ne este dor,
Dar ne-ndârjim să sperăm iară,
Ca naţia română, domnilor,
Să nu dispară în această ţară.

Români, aleşii noştri îşi bat joc
De-nvăţământ, de oameni, de valori,
Deşi băgăm de seamă, noi pe loc
Îi damnăm doar pentru bâlbe şi erori.

Ne-nnebunesc discursurile-n van
Pe care însinguraţi le ascultăm,
Când bonus ei ne dau din an în an,
Mâinile ne leagă şi-apoi regretăm.

Adesea, cădem în laşitate,
Ne amăgim singuri, când ei se prefac,
Că-s patrioţi. Câtă falsitate!
Fardată-n cuvinte, după bunul plac.

Debusolaţi, aflăm într-un târziu,
Cum des jurnaliştii ne fac decadenţi
Şi-n UE grăniceri, dar ei nu ştiu
Că-n această ţară fi-vom decidenţi.

Români, aleşii noştri îşi bat joc
De-nvăţământ, de oameni şi valori
Deşi băgăm de seamă, noi pe loc
Îi damnăm doar pentru bâlbe şi erori.

poezie de Elena Buţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea...

Prea-ntuneric, prea lumină,
Prea curată, prea sordidă,
Prea domoală, prea rapidă,
Prea codalbă, prea... hermină!

Prea înaltă şi prea scundă,
Prea tăcută, prea vocală,
Mult prea fină, prea imundă,
Prea proverb şi prea... zicală.

Prea dulce şi prea amară,
Prea calmă şi prea nervoasă,
Prea de râs şi prea şucară,
Prea tristă şi prea... haioasă!

Prea stinsă şi prea aprinsă,
Prea confuză, prea lucidă,
Prea sumbră şi prea distinsă,
Prea plouată, prea... aridă!

Prea şuie şi prea frumoasă,
Prea pe dungă, prea pe lat,
Prea departe, prea acasă,
Prea Arghezi, prea... Pillat!

Mândro, doru-mi să te poarte,
Prea curând sau prea târziu,
Când prea prea, când foarte foarte,
Când prin Rai, când prin... Pustiu!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fărâma de timp

Prea plinul din mine mă-ndeamnă acut
Să-mpart înzecit bucurii şi lumină,
Vă cer insistent o fărâmă de timp
Şi-un zâmbet de care speranţa-mi se-anină.

Prea mare e graba ce sapă în noi,
Prea mică răbdarea de a ne-nţelege,
Prea lesne cădem în gheţar de uitări,
Prea mare e ura ce fructu-şi culege.

Prea aspru e drumul pe care ideea
Aleargă să-ajungă la tine, la voi,
Prea grea este calea pe care răspunsul
Se zbate să-ajungă-napoi.

Prea harnici clădim ziduri reci între noi,
Prea iute-mpletim din spini seci o cunună,
Prea iute o punem pe-o frunte lovită
Când simplu ar fi să-i întindem o mână.

poezie de Mariana Dobrin din Îngerul albastru
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Supărările pe care ni le producem singuri sunt ultimele pe care le băgăm în seamă.

citat din Marguerite Yourcenar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prezent

Prea îmi era gând inima,
Prea timp picioarele
Şi prea durere trupul
Şi visam
Cu prea mare viteză
Idei îndoite egal
Mirosind prea verde
A glas de nor.

Aş fi vrut
Să-mi ridic statuie
Dar prea înaltă
Mi-ar fi fost atunci
Treapta
Şi prea împietrită
Amintirea;

Sunt prea eu,
Prea acum,
Prea concretă.

poezie de Felicia Mariana Oprea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acidul adevăr

Ne supară rău adevărul,
Că este prea acid săracul,
Dar de nu-l băgăm în seamă,
Ne-a mâncat norocul Dracu’.

epigramă de Valeria Mahok
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Ochii lui
strălucesc azi scânteietor
in ea,
insorind
fiecare picătură de mare
ce. o mângâie alunecos
si fiecare adiere de vant
ce-si plimba dorurile
adânc
printre despletirea petelor ei...
Sălbatic joc...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Un ghem viu ca desprins din soare,
zvâcneşte în mine...
Cu noduri,
multe noduri de zbor şi de lacrimi...
De cuvânt şi de dor.
De păsări şi îngeri.
De flori şi lumină.

Deşiră-mă, lume,
şi gustă-mă!
Deşartă-mă, iubire...!
Altfel mi se încâlcesc cărările
Şi pierd Cerul...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi place să-L discut pe Dumnezeu în sensul că există sau nu există. El e prea mare şi, mai ales, prea plin de iubire ca să fie nevoie să-L discut în faţa unui pământean.

citat din Savatie Baştovoi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Abstract

Sub păcate toţi picăm
luând cu noi marea iubire,
clipele de fericire
prea devreme le uităm.

Ne apare un punct gol
şi se face tot mai mare,
crescând până-n disperare
cu răceala unui pol.

Cu păcatele murim
şi n-am terminat povestea
nopţi întregi stăm cu tristeţea.
şi am vrea să repetăm.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

În sufletul meu pâlpâie o lumânare...
o candelă cu mir sfinţit
care se aprinde înalt şi viu
cu fiecare ecou al inimii tale arzânde...
ecou şi freamăt de dor
fără de vină...

Te răsfrângi în mine
ca-ntr-un lac limpede
precum stelele nopţii...
aprinzându-mă... ca pe-o floare de foc...
neaşteptată cărare de dor
către tine prin mine... croind...

Îmbrăţişează focul... dragul meu
Cuprinde-mă în palme
ca pe-un potir de lumină cerească...
şi împărtăşeşte-te...
gustând din preaplinul de iubire...
şi încălzeşte-ţi răsuflarea încremenită de preafrig...
Şi de neplânsă lacrimă...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miraj de zăpadă

Rămân călător pe zăpadă
ascuns de soare în timp,
stâncă a răbdării,
spălată de mare şi ploi,
o noapte fără de zare
prin adâncuri de nea,
închis într-un cerc neumblat
de păsări în alb.

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unele schimbări sunt atât de încete încât nici nu le băgăm în seamă, altele atât de rapide încât ele nu ne bagă în seamă.

citat din Ashleigh Brilliant
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miliţiişipoliţii

poetul trece pe zebră ca o
floare ciufulită de colţ – ah, amenda
nu e prea mare: o poa
te suporta din salariul de bibliotecar –
trece prin faţa
unui şir de maşini din care îşi scot
capetele câteva fi
guri cunoscute de clasici în viaţă şi de valoare (?!) –
se aude un fluier de om
al legilor firii: alcătuit
totuşi din mişcări prea rigide
prea sperioase
şi prea
frigide,-n timpul serviciului pe
unitate de scriere

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecou de disperare

Trăim într-o lume (ciudat) nedialectică,
Sfâşiată de eruptive antagonisme radicale;
Pâlnia sorţii ne toarnă umbre fără frică,
Sufletele se zbat în suferinţe capitale.

Prin valul tot mai tulbure-al vieţii ce pare
O lacrimă mult prea sărată care clocoteşte,
Ordinea lumii e-o sclerozată întruchipare
A suferinţei ce existenţa ne-o vămuieşte.

Dinţii hulpavi ronţăie-n temelia vieţii,
Copiii lumii decontează o viaţă decadentă,
Bursa neagră s-a premutarisit în intersecţii,
Evoluţia pe scara degradării este inerentă.

În politica aservită, azi, se complac
Oameni fără caracter sau repetenţi.
Ei fac şi regula şi jocul, după bunul plac;
N-au cum să fie drepţi şi transparenţi.

Realitatea-i o junglă leproasă, sălbatică şi tristă,
Ne risipim existenţa în ameninţătoarele-i confuzii,
Fărădelegea a devenit subiect doar pentru revistă,
Nu şi pentru justiţia care ne livrează numai iluzii.

Natura însăşi e-un ecou de disperare,
Totul în jurul nostru se chinuie să moară,
Trăim într-un blestem de cruntă nepăsare;
Ne batem joc de tot ce, încă, ne-nconjoară!

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice nedreptate izvorăşte din prea mare iubire faţă de noi înşine, şi din prea puţină iubire faţă de alţii.

citat clasic din John Locke
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare cu destinul

Ţinem postul fiecare
Într-un trai nu prea integru
Guvernanţii "Postul Mare!"
Iar poporul "Postul Negru".

epigramă de Petru Chira din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea multe lupe şi oglinzi atente

pe cerul acesta
mai mare decât o lacrimă de zeu
unde nu mai e loc de suspine din dragoste
nici de alte cereri de fericire
cum ar fi cele de câştig la bingo
sau loterie

prea multe obsevatoare pe munţi
în deşert sau pe orbite circumterestre
prin care se disecă cerul acesta
care este uneori atât de aproape
alteori atât de departe
de parcă pulsează
ca o inimă de poet
un cer pe care cresc în devălmăşie
miliarde de alte ceruri
şi oricât m-aş plânge de singurătate
în jurul meu e o aglomeraţie sufocantă
ca într-un grămadă dezordonată
dintr-o partidă de rugby

doar într-o parte umbrită a orizontului
printr-un ciob afumat din copilărie
mai caut o cale de a evada
din acest cerc al risipirii
de mine

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi doresc...

Aceeaşi mâna care mi-a sădit sămânţa de iubire
În sufletul meu liniştit, inocent şi copilăresc,
Mi-a rupt inima-n două fără lecuire
Lăsându-mă cu privirea-n zare să încremenesc.

Aceeaşi voce suavă ce îmi şoptea cuvinte de iubire
Ce străpungea direct fiecare nerv al creierului meu,
M-a biciuit cu vorbe grele fără regret şi fără şovăire
Ce-mi urlă în urechi precum răgnetul unui leu.

Aceleaşi braţe vânjoase ce mă ţineau strâns la pieptul său
În prăpastie m-au împins într-un zbor incomplet,
Mi-au pus ştreangul de gât cu dibacia unui călău
Lăsându-mă să mă zbat într-un ultim spasm discret.

Acelaşi om ce-mi jura iubire viaţa toată şi dincolo de ea
M-a părăsit şi a plecat grăbit la o jună mai voluptoasă,
Convins că va avea soarta tumultoasă ce şi-o dorea
În locul unei poveşti de viaţă prea copilăroasă.

A fost alegerea ta şi o respect cu mută resemnare
N-am să mai lupt să te conving să vii înapoi,
Îţi doresc să fii fericit şi să-ţi găseşti alinare
Să fii iubit, împlinit, ferit de griji şi de nevoi!

poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!