* * *
Un ghem viu ca desprins din soare,
zvâcnește în mine...
Cu noduri,
multe noduri de zbor și de lacrimi...
De cuvânt și de dor.
De păsări și îngeri.
De flori și lumină.
Deșiră-mă, lume,
și gustă-mă!
Deșartă-mă, iubire...!
Altfel mi se încâlcesc cărările
Și pierd Cerul...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
* * *
Joacă-te, Soare, cu mine... și împletește-mi zorii
în pletele-mi înflorate de dor...
Joacă-te, lumină, cu mine...
și învață-mă să mă strecor după ziduri care ard...
Joacă-te, frunză, cu mine...
și-n tremurul inimii mele te ascunde...
când mi-e teamă
Joacă-te, norule, cu ochii mei...
și hai să plângem amândoi pe margine de tăcere...
Joacă-te, vântule, cuminte cu mine...
și poartă-mă peste lume...
în brațe care mă așteaptă...
Joacăte, ploaie, cu franjurii rochiei mele...
și deșiră-mă pe cărare...
Așteptându-l...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Merg lin pe pământ..
as vrea sa mai scriu câteva floricele de iubire
și pe aici..
Dar aripile trag de mine..
vor să mă arunce în zbor
Sfărâma pietre
și ingenuncheaza țărâna..
Doamne.. ce se frământă in mine!
se alinta ca niște copii capricioși..
mă leagănă..
mă zdruncina..
Vor să mă smulgă din pământ..
E pământ veșnic însetat..
Caruia nu. i poate potoli setea
decât Cerul.. și Iubirea..
Iubirea are aripi...
Iubirea vrea zbor..
Iubirea vrea înalt...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Sânzâiene amestecate cu noapte..
Stele amestecate cu oameni..
Vise împletite. ntre ziduri..
Zbor impletit cu țărână
Psalmi peste suflete și lacrimi..
Ruga în soapta, cântare de dor și iubire...
Cantă. ne, Doamne..
căutarea.. ratacirea și plânsul..
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Dacă aș încerca să desenez vara... iubindu-te,
iubindu-te lin,
m-aș așeza covor de flori albe și vii,
flori de lumină, flori de foc...
în calea-ți...
Aș culege clipe însorite din înălțimea cerului,
clipe compuse din tăceri, metafore, lacrimi de dor, cuvinte și gânduri mocnite, calde...
împletindu-ți șirag de suflet și de lumină...
de nemine pentru tinele tău
crescut ca o rădăcină albă în mine...
în tine, în noi...
Pașii tăi vărateci prin sufletul meu sunt fluturii care dansează amețitor...
înfășurându-mi ființa în aripile curcubeice...
răspândind încântare și tumult... descântec și har...
Dacă aș desena vara iubindu-te...
te-aș zidi în sufletul meu...
pictându-ți mirarea si suspinul dintre două clipe,
cu o atingere vie de mine peste tine...
colorând rostul tău, timpul tău, sufletul tău
în nuanțele calde ale unei povesti de iubire...
poveste neîntâmplatoare...
în care mi-as înveșmânta sufletul...
Înveșmântându-ne...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Ploua din mine cu mireasmă de maci și margarete, către Cer...
Iar câmpul meu
stropit de roua luminii tale
se prinde în horă cu soarele
Între cer și pământ
se arcuiește un curcubeu de petale și raze...
intr-o mare de iubire... pământul scăldând...
mir curat de țărână sfințind cerul...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Cu rochia-i albă scăldată în lumina zorilor...
ea alunecă peste lume...
căutându-l...
Pe-un decor de pădure verde și însetată de viață... de soare și iubire...
Prinzându-și în păr câteva raze de soare...
iar pe buze, numele lui,
ea curge lin odată cu râurile...
amestecându-și visele în adâncurile mării,
în zbuciumul oceanului vieții frământându-și țărâna flămândă...
Vântul o poartă pe culmi înalte, pe șesuri și văi adânci...
țesându-i covor de flori pe cale...
frunzișu-i răsfiră amețitor...
Înfiorând-o...
Roua-i scaldă gleznele și-i răcorește arsura alergării...
Și-i ascunde plânsurile...
odată cu firul ierbii, legănându-i clipele...
Aleargă, copilă...
și-amestecă-te în lumină...
și curgi peste lume,
fără stavile...
Iubind și vântul... și ploaia... și marea...
pe el căutându-l în toate...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Să nu-mi colorezi aripa, te rog...
deși e pătată de umbra răstignirii clipei de ieri...
zvâcnește încă,
dar pregătită căderii de azi este,
și pentru zborul de mâine și pentru... povestea de mâine...
Voi păstra arsura și lacrima durerii
ca pe-o picătură de rouă pe petala unei flori albe...
Iar zbaterea, ca pe-o sfântă bătaie de inimă pe altarul propriei înălțări...
Printre cuvinte albe... printre rugi și ploi prea mult așteptate...
printre gânduri curate sau întinate de frig, zbucium și frică...
culeg povești și poeme, din arsura și frângeri... care îndeamnă la zbor...
la și mai înalt zbor...
Pentru că din zbor se nasc destine sau frângeri..
lumini sau dureri....
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Răsuflări și suspine de foc
peste lut alb-negru...
îmbrăcat în cuvinte răsucite în răni acoperite cu flori albe de cireș...
mustind a iubire neiubită,
Voi continua să dăinui prin ele...
Da... mi-am învățat cuvintele sa iubească... să ardă... sa strălucească...
Setea mea, eternele-mi strigate, calea mea pân-la cer,
presăra-o-voi cu cuvinte de soare
Ape negre se-adună uneori acolo unde setea eternă curge...
și-și îngroapă în mine durerea fără de țărm...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Răsuflări și suspine de foc
peste lut alb-negru...
îmbrăcat în cuvinte răsucite în răni acoperite cu flori albe de cireș...
mustind a iubire neiubită...
voi continua să dăinui prin ele...
Da... mi-am învățat cuvintele sa iubească... să ardă... sa strălucească...
Setea mea, eternele-mi strigăte, calea mea până la cer,
presăra-o-voi cu cuvinte de soare
Ape negre se-adună uneori acolo unde setea eternă curge...
și-și îngroapă în mine durerea fără de țărm...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Joaca. te, Soare, cu mine.. și împletește. mi zorii
in pletele. mi înflorate de dor..
Joaca. te, lumina, cu mine..
și învață. ma sa ma strecor după ziduri care ard..
Joaca. te, frunza, cu mine..
și. n tremurul inimii mele te ascunde..
când mi. e teama
Joaca. te, norule, cu ochii mei..
si hai să plângem amândoi pe margine de tăcere..
Joaca. te, vântule, cuminte cu mine..
și poarta. ma peste lume..
in brațe care mă așteaptă..
Joaca. te, ploaie, cu franjurii rochiei mele..
si deșiră. ma pe cărare..
Așteptându. l...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Doamne... privește-o...
ea e încă o copilă...
Cu tălpile goale
Cu rochia-i lungă și-nflorată...
de cer și pădure...
de dor și de șoapte...
... aleargă peste lume...
peste văi și ape...
Iar lutu-i însetat caută cu nesaț cerul,
în oameni...
Se privește în oglinda țărânei...
căutând cu palmele stelele
ca într-un lac...
Cunună ca să-și facă...
Însă doar Tu îi poți încununa inima...
din lacrimile-i de iubire...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
În drumul tău... o vei întâlni negreșit...
o vei găsi mereu scormonind
cu nesaț
în negura cărării ei,
după o oază de lumină...
cu fruntea și palmele in țărână...
bătând la poarta Cerului...
Ea-și vărsa cântecul înrourat de durere
în izvoarele adânci ale lumii...
Pe urmele ei cresc flori de dor
cu rădăcini în cer...
Flori de gheață... flori de foc...
Cerule, ascultă-i cântecul înăbușit de lume...
coboară-te peste ea...
când putere n-are să mai strige
și ca pe-un prunc ce se zbate să vadă lumina
înfășoar-o în mantia albă a iubirii
Și naște-o...
naște-o din nou...
Încă o moarte să poată primi...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Un pumnisor cu ultima fărâmă de soare de pe cerul meu..
și. o răsuflare..
.. ultima mea răsuflare de dinainte de moarte..
o voi aseza la picioarele inimii tale
s. o folosești la nevoie..
când gheată îți va deveni viata,
curgere calda de lumina sa ramai, peste lume...
Ultima picătură din mine
n. o voi duce zeilor s. o bea..
Ci. o voi pastra pentru setea ta..
Arsura sufletului nu mi. o voi stinge cu roua lacrimilor mele,
ci le voi pastra pe toate, cu grija, in cupele noptii
pentru a. ti inroura visele,
viață sa prindă toate...
In graba, daca mâna ti. o voi atinge vreodată..
In mine va rămâne scrisă... poezia ta..
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Ne căutăm mâinile în miez de noapte...
Ne căutăm prin vise...
soptim fericiri,
sfâșiem doruri...
sfărâmam ziduri peste lume
ne împletim sufletele,
născând răsuflare vie de viața...
Doar în Lumina iubirii invesmantandu-ne...
Atât de-n mine-ti simt pasii...
Atât de vie e în mine curgerea sângelui tau
De simt cum îmi topește orice urma de mine...
Una cu tine făcându-ma...
Bătăile tale de inima se împletesc parca în fiecare farama din fiinta mea...
și te simt conturandu-mi tot ce sunt... tot ce am...
Fiind ca o prelungire a mea
din tine in mine curgând Cerul... Gustam fericirea...
răsuflare peste răsuflare
șoaptă peste șoaptă.
ruga lângă ruga..
Câți pași intre noi topindu-se...
cât freamat și cât dor intr-un singur suspin tăcut...
ȘI câtă iubire... Sfânta iubire... Desăvârșită iubire...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Culeg si ploi și vremi cu soare..
Prin sita sufletului meu cern dimineți cu dor..
și nopți fără de stele..
Și poezie cern.. si nepăsare..
și Cer, dar și țărână cern..
și câte lacrimi, câte resemnari...
si crucea. i tot mai grea, Cuvinte,
Dureri fără de margini cânt..
sub zgura lumii aripile. s frânte...
Și scriu pe Cer o ruga.. si. ncă una...
și lacrimile dor in mine toate,
Si. alerg cu doruri și dureri in spate..
Dar simt cum cresc in mine,
tainic, drumuri de lumină..
si alte aripi, aripi de iubire...
fiori de har și muguri de. mplinire
Si. i scrijelit acum in mine.. un fir de dor,
un dor nemărginit de tine..
un dor ce. l ingropasem cuminte
intre altare..
si. un timp ce parca. a fost rupt și din calendare..
Dar e al meu acum..
Esti cel strigat in ruga..
Și. acum e timp de leagăn după. o lungă truda..
.. iubirii cântec vreau sa. i fiu..
in murmur heruvimic sa. ti port și ție pașii..
în miez de noapte.. și la ceas de zi...
Cern ploi și vremi... și dorurile toate..
Iubire cernem.. și. asteptari târzii...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
M-ai cules din țărână...
Și m-ai cuprins tainic cu palmele sufletului,
ca pe o lumânare stinsă.
Și-ai suflat peste mine cu zborul tău...
cu dorul tău...
cu setea ta...
înviindu-mă...
Pâlpâiam timid... cu teama de-a nu te arde
și ca în fața unei icoane
am îngenuncheat...
Era înălțător,
parcă amândoi atingeam cerul...
Cu pumnii strânși ca într-o rugă...
într-o încrâncenare de durere...
am început să ard înalt
Și mirată... să luminez din nou.
Ușor, am început să mă preling printre degetele tale
și toată făptura mi s-a umplut de tine...
Un mănunchi de mine și tine...
dincolo de lume...
Mi-e lumina, dragul meu...
mi-ești caldă și blândă lumină...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Toti sunt cu ochii tinta
pe focul "lumânării"..
Și caută răspunsul
Ochilor ei triști..
Ea știe ce dor arde..
ea știe tot ce plânge..
ea știe tot ce doare..
Si dulce si amar..
pe toate le. a gustat..
Și rănile genunchilor
pe toate le cunoaște
Și cântecul in taină..
tot ea l. a murmurat..
Iubirea a vegheat. o
Lumină ea i. a dat..
Pereții casei reci
Tot ea i. a mângâiat..
Și tremura.. și. i vie..
Și. n ea zvâcnește viața..
Și. i zâmbetul un plânset
De Cer mereu legat..
Cararea e greoaie..
Si drumul. ntortocheat..
Dar lumânarea tace..
și. n plansu. i-vis înalt..
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-aștept
pentru că mă chemi, nechemându-mă
Fără să-mi spui nimic,
îmi povestești și mă-nfășori în iubire...
fără să-mi atingi decât inima
Pentru că-mi veghezi sufletul
Și-mi contempli mintea
Pentru că mă cunoști
Dar nu mă vezi aievea
Ci mereu mai frumoasă
și mai bună mă faci...
Pentru că-mi doresc
Să fiu așa cum mă imaginezi tu...
Pentru că te-am așteptat o viață
Și te voi visa încă una
Pentru că te-ai sădit în sufletul meu
Ca o sămânță vie...
Și ca un lăstar dulce ai prins rădăcini în mine...
și mă-nflorești cu flori de foc, în întuneric
Te ud cu lacrimi de dor... până vom atinge cerul,
Iar apoi te voi culege
Ca pe un fruct din rai...
Cuminte, cu sete și teama de-a nu te pierde în păcat...
Te caut pentru inocența cu care mă ferești de departe
de concretul fără culoare
și fără speranță
Pentru că mă cunoști
Cum nu mai știe nimeni...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noduri și bătături
A dispărut găleata de la fântâna cimitirului.
Se udă cu lanțul
zală cu zală
oțel peste cruci.
Trec furcile cu coasele pe spate
se duc să le bată.
Pe marginea șanțului
cu mama vorbește o lopată
despre noduri și bătături.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
În sufletul meu pâlpâie o lumânare...
o candelă cu mir sfințit
care se aprinde înalt și viu
cu fiecare ecou al inimii tale arzânde...
ecou și freamăt de dor
fără de vină...
Te răsfrângi în mine
ca-ntr-un lac limpede
precum stelele nopții...
aprinzându-mă... ca pe-o floare de foc...
neașteptată cărare de dor
către tine prin mine... croind...
Îmbrățișează focul... dragul meu
Cuprinde-mă în palme
ca pe-un potir de lumină cerească...
și împărtășește-te...
gustând din preaplinul de iubire...
și încălzește-ți răsuflarea încremenită de preafrig...
Și de neplânsă lacrimă...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!