Zbor fără aripi

Fărā aripi, tu zbori,
dulce-amarā,
pânā la nori,
trecând prin pustie,
speranţā vie,
razā şi semn
pasāre rară,
solemn -
Poezie!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin sânge-ţi navighez, solemn...

Sunt noul Cristophor Columb,
Prin sânge-ţi navighez, solemn,
Pe inimă să-ţi las un semn,
Că sânii vreau să ţi-i dezbumb...

Lumini, pe cerul gri de plumb,
Apar, când te sărut pe stern,
Când drăgăstos şi când fratern,
Şi-apoi, la loc, sânii ţi-'mbumb!

Pe trupul tău, noi expediţii
Eu întreprind, din când în când,
Adesea, îţi trimit petiţii,

Ca să mă laşi să-ţi intru-n gând,
Şi-n lunga zi dintre solstiţii,
(Duios, prin sânge lunecând),

Te chem, nebun, la repetiţii!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mie şi ţie

Nu putem sā ne lipsim
de-o poemā dulce, Simm,

Poţi urî o antilopă Gnu,
dar o poezie, sigur, nu!

Înflorind la propriu-n gându-ţi,
poezia eşti tu însuţi...

Şi-'notând prin versuri line
tot aluneci cātre mine.

Versu-n ochii tāi respirā,
trupu-ţi cântā ca o lirā...

Totul despre poezie,
ne-a fost dat mie şi ţie.

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vai, punctele noastre cardinale!

Ce Sud ne persistă în sânge,
Ce Nord ne ninge solemn,
Ce Est ne mai face un semn,
Ce Vest trupul ţării ni-l frânge!

Ce Vest cu priviri îndelunge
Şi ce Est cu cranii de lemn,
Ce Sud ar dori să ne-alunge,
Ce Nord ne-agasează nedemn!

În lagărul lumii, ştiu cert,
Sunt doar libertăţi provizorii,
Suntem în al lumii concert,

Doar glasuri de tandre prigorii,
Sud-Nord-Est şi Vest, tot deşert,
Falsificăm geografii şi istorii...

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Transcendent

Mutā-te-n poezie, Miss,
Şi stai acolo sine die,
Scrie cu sânii de sub ie,
Apoi, c-o floare de cais...

Aproape eu de tine mi-s,
De zborul tāu de ciocârlie,
Mutā-te-n poezie, Miss,
Şi scrie-ţi dorul pe hârtie.

Cāci transcendentul a decis
În Parnas, sā ne fim solie,
Eu ţie, Miss, şi-apoi tu mie...
În Paradis sau în Abis,

Prefā-te-n poezie, Miss!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Renaşterea naturii umane

Când ghioceii înfloresc
Şi eu îţi cânt la clavecin,
Iubeşte-mă, că-i semn ceresc,
Acum, de Sfântul Valentin!

epigramă de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A scrie poezie e un act religios

Ai grijă, Simm,
prin poezia mea, am inventat voluptăţi,
am insinuat arome şi delicii carnale,
m-am arătat ahtiat de umbre feminine
şi l-am invocat pe Eros, deseori, fără perdea...

Te-am aşezat în patima amurgului meu,
în mrejele mele, ţi-am încâlcit paşii poeziei,
m-am pitulat în ochii tăi căprii, lucitori de optimism,
ţi-am îndulcit deşertul amărăciunii
şi ţi-am inversat logica devenirii prin vers...

Ţi-am sugerat luminile îndepărtate ale lui Dumnezeu
drept leac împotriva
singurătăţii, acea singurătate din mijlocul
mulţimilor zgomotoase, ele însele însingurate de-a pururi.

Între mine şi tine, s-a interpus poezia, cu duhul
şi parfumurile ei paradisiace, cu dimineţile şi
înserările ei,
cu tot ce izvorăşte din mintea şi prospeţimea sângelui tău...

Am făcut toate acestea, pentru ca tu să-ţi poţi aşeza
propria lume în ordinea vieţii, pentru a putea să zbori
cu propriile aripi, pentru a-ţi aşeza, în plină lumină,
rosturile inimii, ale dorului de tine însuţi
şi ale celui care-ţi va sorbi, cu adevărat, aromele
cărnii tale de crizantemă proaspăt îmbobocită...

Am făcut toate acestea, pentru ca tu să poţi evita
evidenţa asemănării, strivitor de comună, cu generaţia ta,
care s-a separat de Infinit şi Neant,
de poezie şi de Transcendent...

Am făcut toate acestea, pentru ca tu să poţi dezlega
taina respiraţiei în doi, a poeziei şi a speranţei...

Ai grijă, Simm, a scrie poezie e un act religios!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbori

Zbori... Zbori lin, maestre, printre stele
Năframa să o punem pe masă,
Şi să ne pierdem în anii de liceu.
Eram în prag de vis, de neatins.
Zbori, zbori, pasăre de necuprins.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Papagalul dansator

Pe stativul lui de lemn
Juca zvelt un papagal
Şi bătea stepu-aşa solemn
Ca dansatorii la un bal

Era destul să-i faci un semn
Pocnind din degete banal
Şi bătea stepu-aşa solemn
Ca dansatorii la un bal

Nu era nici un carnaval,
Nu-i trebuia un alt îndemn
Ci ca vedeta pe un val
Privind în jur cu aer demn
Şi bătea stepu-aşa solemn...

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desen transcendental

Doamne, de-aş putea atinge Cerul
Şi m-aş aşeza-n Lumina Ta,
Eu, pe loc, aş dezlega misterul
Florii, Doamne, de "nu mā uita".

Doamme, fā -mā pasāre-n vāzduh,
Ca sā-ţi cânt şi Ţie Lerui-Ler,
Toarnā-mi, Doamne,-n vers un dram de duh,
Cāci, sunt tare singur şi stingher.

Doamne, dā-mi aripi de ciocârlie
Şi strălumineazā-mi calea linā,
Mā aşazā,-apoi, în poezie,
În cea care sufletu-mi alinā...

Poartā-mi, Doamne, drumu-n izvodire,
Tu mă mântuie, cu harul Tău,
Deseneazā-mi paşii din gândire,
Nu mă prāvāli din nou în hău...

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din zborul păsării

Din zborul păsării ghiceşti lărgimea spaţiului,
Citeşte, dacă poţi, şi opera Horaţiului.
Te mulţumeşti să zbori? Atunci să zbori!
E simplu, te apleci mai sus de nori.
Strigi – TRECĂTORILOR! Eu sunt aici!
Se uită, râde de prin curte-un pici,
Sunt efemer, încerci să te explici,
Dar te aude poate V. Ilici
Sau Genghis Han, Nabucodonosor,
Dar tu nu poţi fi corul robilor,
Nu mă lăudaţi, sunt îngropat de mult,
Deşi trăiesc, vă plâng, v-ascult,
În curtea şcolii am ascuns un mic obiect de cult,
O poezie de prin clasa-a patra
Pe când studiam citatele din Chandra,
Am fost gonit cândva dintr-o cetate
Unde mureau aproape toţi în libertate,
Mă veţi găsi, sunt sigur, pe un prund,
Un bob de aur pur, strălucitor, rotund.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul românului dezromânit

Înfrângerile neamului fac din durere un rai,
O primăvară a instinctelor ne pierde solemn,
Trăim într-o ţară condusă, cu cranii de lemn,
O, Doamne, nu ne pierde-n abis, în tropot de cai...

Ne îmbătăm cu nimic, în prea-adormiri de alai,
Shakespeare şi Dumnezeu ne fac câte-un semn,
Rostul metafizic al patriei ne-ar putea fi îndemn,
Căci, timpul ne surâde voluptos şi, aproape, corai!

Ne-am pierdut darul demnităţii, vai!, pe traseu,
Deşi, întâia lacrimă verde a lui Adam ne-a unit,
În fiecare român adevărat e mereu un non-eu,

O lepădare patetică şi, Doamne, un gând ostenit,
O despatriere lăuntrică, un vifor, un vânt-alizeu,
O, Doamne, e vremea românului dezromânit!

sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul românului dezromânit

Înfrângerile neamului fac din durere un rai,
O primăvară a instinctelor ne pierde solemn,
Trăim într-o ţară condusă, cu cranii de lemn,
O, Doamne, nu ne pierde-n abis, în tropot de cai...

Ne îmbătăm cu nimic, în prea-adormiri de alai,
Eminescu şi Dumnezeu ne fac câte-un semn,
Rostul metafizic al patriei ne-ar putea fi îndemn,
Căci, Cerul ne surâde voluptos şi, aproape, corai!

Ne-am pierdut darul demnităţii, vai!, pe traseu,
Deşi, întâia lacrimă verde a lui Adam ne-a unit,
În fiecare român înstrăinat e mereu un non-eu,

O lepădare patetică şi, Doamne, un gând ostenit,
O despatriere lăuntrică, un vifor, un vânt-alizeu,
O, Doamne, e vremea românului dezromânit!

sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neantului m-adaug solemn şi diafan

Mă simt legat de cer şi de pământ,
Spre înălţimi, noi gânduri îmi arunc,
Şi timpul mă transformă iar în prunc...
Ce-am vrut să fiu iată că, astăzi, sunt!

Eu n-aş fi om, de n-aş iubi ispita,
Prin ea, mă aflu înlăuntrul vieţii,
Zilnic sărut conturul suav al dimineţii,
Doruri îmi plâng în carne... risipite...

Şi-atuncea, Simm, când nu te mai sărut,
Îmi scriu eşecu-n cartea cu mâhniri,
Ne prelungim iubirea în tainice doiniri,
Finalurile-au toate-un falnic început...

Din când în când, ascult, duios, amurgul,
În lume, florile se-nchid şi se deschid,
Albastru sângele-mi e-un îngeresc fluid,
Ce-mi clocoteşte-mi Trupul – Demiurgul!

Fiindcă doresc o devenire verticală,
Neantului m-adaug solemn şi diafan,
Vai!, mais ou sont les femmes d'antan,
Din viaţa mea perfect dumnicală?

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet... mortal

Scutiţi suntem de-al nostru eu,
Demult, noi nu mai locuim în noi,
Poeţi suntem, în transă, amândoi,
Puţinul vieţii-l dăm lui Dumnezeu!

Admit că versul ţi-e un onduleu
Şi-un prea suav trifoi cu patru foi,
Ţi-am picurat, solemn, în el, altoi,
Te-am dus la întâlnire cu un zeu...

Vei face-un triplu salt, cât mai curând,
Dorind să cucereşti Mont-Blanc-ul vieţii,
Ai grijă, însă, Miss, din când în când,

Cum vei păşi prin roua dimineţii,
Căci, din orgoliu-ţi tânăr, fremătând,
O să-i împuşti, mortal, pe toţi poeţii...

sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gărgăriţa

Gărgăriţă, mărgăriţă,
Zbori mereu prin poeniţă,
Cu aripi ca de granate
Şi buline desenate,

Prin grădini înmiresmate,
Peste case si palate,
Prin livezi si văi şi lunci,
Norocul sa mi-l aduci!

poezie pentru copii de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jocuri

Prin jocurile noastre, ştiu,
Ce le pornim mereu în seară,
Eu mi-am ales tot ce aleargă,
Tu, florile şi tot ce zboară,
Feline albe, câini şi iepuri,
Îi pun pe fugă să se schimbe,
În frunzele-ţi ce ies prin toamnă,
Că iarna, gerul, stă să-şi plimbe.
La ceasul orelor din zi,
Aleargă şchiopii cei mai trişti,
Cu soarele spre asfinţit,
Ca cei întregi să-şi intre-n roluri,
Feline negre, urşi, coioţi,
Spre pomii tăi să-şi urle pofta
Ca tu şi eu să fim artişti,
În două filme cu amoruri.
Tu ce ai vrea să zbori acum?
Un fulg, un gând sau uliul veşnic?
Te-ntreb, că eu mă vreau mai sus,
Posibil vultur prins de aripi,
De-aceleaşi salve repetate,
Să cad etern de sus în jos,
Iar mai apoi, în sus, departe.

Autor: Mili Dumitru

poezie de Mili Dumitru din Poezie în rampă (27 noiembrie 2020)
Adăugat de Mili Dumitru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Catharsis...

Prea scâncetul sângelui tău, Miss,
E o izvodire prelungă zidită-n privire,
E un fel aparte, de prea Bună-Vestire,
E un poem dublu rafinat... mai precis.

E un murmur solemn, un cântec, un vis,
E o formă transfigurată de travestire
A marii tristeţi, într-o fantastică iubire,
E-o terapie prin metaforă, un catharsis...

E-un dar de-a trăi, luminând peste sine,
Până la intersecţia Carpaţilor cu azurul,
Un război albastru al vaselor sanguine,

Care te bântuie, Miss, şi face-nconjurul
Bolţii cereşti, ajungând, năuc, şi la mine,
Când vântul ne cântă în ochi – trubadurul!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea pe... orizontală

C-o pană înmuiată-n sânge,
Îţi scriu pe trup o rugăciune,
Cuvinte-n stare să răsune
Şi care, uneori, pot plânge...

Solemn, ah, trupul ţi se frânge,
Înfiorat, şi-n lesniciune,
Pe trup îţi scriu cu pasiune
Şi-ţi caut genele prelunge.

Şi carnea-ţi se emancipează
Şi, din capriciu, se răscoală,
Iar sânii-ţi cruzi îşi etalează

Candoarea lor universală...
Fertil, sărutu-ţi postulează
Iubirea pe orizontală...

sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi moi pana

Îmi moi pana-n călimară
Şi pe-un petic de hârtie,
Iarăşi într-o rimă rară,
Îţi mai scriu o poezie.

Picurând printre versuri
Lacrimi, câte două-trei,
Ca din mii de înţelesuri,
Tu să înţelegi ce vrei.

Universul pe hârtie
Îl transpun, ţi-l dăruiesc,
Într-o dulce poezie,
Să-nţelegi cât te iubesc.

Îmi moi pana-n călimară
Şi pe-un petic de hârtie,
Iarăşi într-o rimă rară,
Îţi mai scriu o poezie.

poezie de Corneliu Calciu
Adăugat de Corneliu Calciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaie in luna lui Martie

Dimpotrivă, cerul nu era clar,
cerul era plin de nori gri,
şi ploaia cădea pe asfalt, infernal,
Mânjind cu noroi, cum se joacă copii.

Pereţii liniştiţi dormeau adânc
şi ploaia ploua în luna lui Martie,
Şi noi, doi amanţi, stam la rând
aşteptând să ne iubim prin mansarde.

Oamenii? Ploaia? Strigai
c-o să te plouă pe aripi.
Desenele de cretă, Lorelai,
mie-mi plouau în suflet, nu pe aripi.

Nu-i nimic. Stăteam prin mansarde
Şi ne iubeam, cu aripi, infernal,
Şi ploaia ploua în luna lui Martie,
Din cer acoperit de nori, nu clar.

poezie de Vlad Stângu
Adăugat de Cristina Mocanu
Comentează! | Votează! | Copiază!