Liliecii
Zborul liliecilor este năucitor,
Briciul sunetului
Alungă copiii.
Mamele blestemă.
Răcoarea plumburie a nopții
Scoate strigoii
Din hăuri.
Un înger se minunează
Când i-atârnă cheia Raiului
La gât.
Jur că viața-i alint
Dacă pot păcăli îngerul
Să descuie poarta.
Sigur
Liliecii cu ochii bulbucați
Năvălesc la pomul lăudat.
Ecoul merelor
Mărunțite
Cu briciul dinților
Îmi înfruptă duhul.
Fac semnul crucii
Și Domnul
Mă lasă în sânul Evei.
Strigoii dispar,
Nevasta vecinului știe
Că nu pot intra
Cu buzunarele goale.
La poartă
Liliecii m-așteaptă.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Citate similare
Uite strigoii
Uite strigoii, uite liliecii
Au ieșit în marginea potecii
șui, bădărani și tărcați
ca niște argați.
Așteaptă să treacă
fata cu zodia seacă,
s-o ademenească, s-o fure
pentru subpământeana pădure.
Măi strigoilor, măi liliecilor,
ajunge-v-ar umbletul melcilor,
lăsați fata, lăsați bucuria
cu numele Maria.
Știu o babă slută,
o poiană de cucută
și niște gunoi:
acolo e de voi.
poezie celebră de Ion Pena din revista "Drum", anul I, nr. 11 (mai 1940)
Adăugat de Marin Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un copil nu va uita niciodată că focul arde, că acul înțeapă, că briciul taie, numai când se va arde cu focul, se va înțepa cu acul, sau se va tăia cu briciul și în nici un caz când i se vor explica toate acestea.
Gheorghe Ionescu în Didacticiada (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O voce din trecut
Ce leneș pasul mă ducea
pe străzile curgând în pantă,
tălâmb, cuțitul de rindea
striga aiurea dintr-o geantă.
Năluca mă privea de sus,
ținându-și briciul într-o mână,
ca să-l ascută la apus
pe un arcer adus din lună.
Ea mi-a făcut un singur semn,
rotindu-și capul într-o parte...
Ah, Doamne, ce cumplit îndemn
spre briciul dătător de moarte!
Dar cum stăteam nehotărât,
cu brațul rezemat de poartă,
striga o voce din trecut
mai poți fugi încă de soartă!
A auzit de sus și ea,
și briciul i-a scăpat din mână,
râdea cuțitul de rindea
dansând sub razele de lună.
poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate, Ed. ePublshers, București, 2919 (2019)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Liliecii
veniți de luați lumină
secția de miliție este plină
de lumânări și pulane!
veniți
privighetoarea când
liliecii din șopru s-au zburătăcit
cântă și ea... infinit
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața-i scânteie
Viața-i scânteie din zei și din stele,
Fumul albastru din visele mele.
Dumnezeu contemplă din răsărit ființa,
Cuvintele însămânțează prin cruce credința.
Iubirea are inițiativă, rapacitate,
Ochii tăi în vise mă poartă mai departe
Până atârn o clipă pe-o frunză de stejar
Și-n toamna răcoroasă cu umbrele dispar!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se zice...
Se zice că viața începe-n primăvară
Când soarele-n elipsa-i zâmbește ca o pară,
Când mugurii pornesc sub coaja încălzită,
Când păsările se-ntorc din zarea risipită,
Când glasurile de miei s-aud doar prima oară,
Când mamele cu zâmbet copiii înconjoară.
Se zice că viața-i floare-n vara plină
Când dragostea inundă cu doru-i în retină,
Când fetele se lasă strânse la piept dorit,
Când totul se transformă-n iubire, în zenit
Încât se mută munții prin forță și rutină
Și țara-nalță steagu-i pe aripi de lumină.
Se zice că viața-i rod în toamna lungă
Când stelele din ceruri se lasă mulse-n strungă
Și-n laptele din ceață rodul viei stoarce
Lacrimi de licoare ce nu te lasă-n pace
Și tot aduni iubire și-ai vrea să porți în pungă
Eterna fericire ce umbrele alungă.
Se zice că viața-i un pumn de nea în iarnă,
Că dragostea se-ntoarce în tine ca-ntr-o goarnă
Și cântă-n note puse pe-acorduri de-ntristare,
Că nu ai ce face la strașnica chemare
A vântului care în veșnicii răstoarnă
Pământul pus movilă sub cruce și icoană.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pomul vieții
Crește-o frunză, apoi alta
Până coroana e gata,
Crește floare lângă floare,
Rodul vieții este mare.
Pomul vieții suntem noi,
Creștem presărați cu ploi,
Și cu ploi, și cu lumină
În a Raiului grădină.
Printre Evele frumoase,
Veșnic tinere, focoase,
Ne tot dăm, facem ocheade,
Le-avem sub pom cu roade,
Că nu-i șarpe de-ncercare
Să fie cu supărare,
Suntem oameni și dorim
Cât e raiul să iubim.
Domnul vrea și ne-nțelege,
Nu ne lasă steaua rece,
Doar poruncile-i și dorul
Dau iubirii sensul, zborul.
Chiar de cade-o frunză, alta,
Pân' coroana toamna-i gata,
Alte flori vor crește-n floare
Primăvara viitoare!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În zilele când se știe că umblă strigoii, la Andreiu de iarnă mai ales, să mănânce toată lumea usturoi, să se ungă pe la toate încheieturile cu usturoiu, să ungă crucile ferestrelor, ușile, gura cuptorului, coarnele vitelor și îndeobște toate lucrurile din gospodărie cu usturoiu, căci de usturoiu strigoii fug în toate părțile.
Tudor Pamfile în Sărbătorile la români (1913)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zeul nopții
Zeul nopții umblă pe stradă.
E foarte afemeiat și bețivan,
Îl cheamă Stafie, Poveste, Ivan
Și-l țin felinarele să nu cadă.
L-am întâlnit în grădina orașului
Zăpăcit, cocoșat, de o cruntă paloare.
Mirosea a infern, a candoare
Și semăna groază ca ochii ocnașului.
Fremătau crizantemele de spaimă,
Îndrăgostiții aveau impresia unei ample zădărnicii,
Toți vagabonzii meditau nemernicii.
Numai luna era plină de îndrăsneală și faimă.
Zeul nopții m-a sărutat pe frunte.
Buzele lui aveau gustul morții.
Am mers alături până la pervazul porții
Unde m-a lăsat cu toate grijile mărunte.
După el stăruia ceva ca o dojană paternă.
Strigoii, liliecii erau singura-i zestre
Și după ce-a îmbrățișat o mulțime de ferestre
A intrat în prima tavernă.
Punctual până la rang de model
Seară de seară face la fel.
poezie celebră de Ion Pena din Simple nimicuri (1940)
Adăugat de Anisoara Elena Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!
LA POARTA NOPȚII
La poarta nopții dacă iele bat,
Rămâi, în visul tău, de Cer legat
Și nu răspunde la chemarea lor,
Cât Cerul nu-ți dă aripi pentru zbor!
La poarta nopții, chiar de-ar bate-acum,
Trei magi porniți dup-a lor stea la drum,
Rămâi în visul tău ocrotitor
Că Domnul nu te vrea în timpul lor!
La poarta nopții dacă va suna,
Din trâmbiță, un înger dintr-o stea,
Atunci, deschide poarta către Cer,
Că nu te vrea pierdut blândul Oier;
Luminii, ochiul să-i deschizi mereu
Și-n somn, de-auzi un glas de Dumnezeu,
În cântecu-nvierilor din zori,
Pe care îl aduc privighetori!
poezie de Pavel Lică din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inscripția de pe poarta Raiului
Pe poarta Raiului, Creatorul
A scris, să știe tot poporul:
"Nu intră-n Rai" și-așa stă treaba,
"Cei care au trăit degeaba!"
epigramă de George Budoi (6 aprilie 2009)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Pomul vieții
L-am simțit cu inima și trupul,
Mi se părea că noaptea-i urlă lupul,
Că i-ar sfâșia și ochii și lumina,
Că s-a născut în lume îi fu vina.
Să fie unic pomul pe pământ?
Să aibă rădăcinile în tină și-n cuvânt?
Să-i fie pronunțată viața de înaintași?
Să lase urme sfinte, roade la urmași?
Întru iubire pomul lasă fructe
Pentru veșnicii necunoscute,
De-aceea stau cu mâinile întinse
Să-l cuprind cu lacrimi și cu vise.
Să-l cuprind cu dragostea din noi
Ca pe o carte scrisă doar în doi,
Pe care-ai noștri copiii s-o citească
Și-n litera luminii ei să crească.
Astfel cunoscut-am pomul vieții mele,
Stă pe munți cu vârful între stele,
Îl păzesc mustind de fericire
Când tu îmi dărui clipe de iubire!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rădăcinile
se scutură liliecii de parfum
în prispa cu amintiri
despre oameni veniți de la câmp...
un fluture trece prin curtea săracă
lăsând o urmă adâncă de primăvară...
se scutură liliecii de parfum
în satul acesta pierdut
unde mi-am îngropat rădăcinile...
poezie de Any Drăgoianu (2010)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Limba rea e mai ascuțită ca briciul.
proverbe armenești
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copiii au suflet de înger
Copiii au suflet de înger,
Când dorm în patul lor
Somn dulce și ușor.
Când se roagă lui Dumnezeu
Să fie sănătoși și pacea să dăinuiască pe pământ mereu.
Copiii au suflet de înger când spun o poezie,
Despre un ghiocel, despre un puf de păpădie
Copiii au suflet de înger, noi asta bine o știm,
Mai ales când ne cer iubirea și noi nu putem s-o dăruim.
Copiii au suflet de înger când cerșesc pe stradă o bucată de pâine,
Dar noi trecem pe lângă ei fără să ne gândim la ziua de mâine!
Copiii au suflet de înger, dar poate și îngerii au suflet de copii.
Cine știe asta, poate tu, Doamne, știi?
poezie de Vladimir Potlog (21 ianuarie 2024)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călătoria finală
(Anei Podaru, întru trecerea în veșnicie)
Poeții închid lumina în suflet și pleacă
Într-o călătorie promisă ambiguă și seacă.
În urmă rămân tomuri de poezii ecou,
Între stațiile dintre stele nimic nu e nou.
Doar un înger ascuns într-o umbră fecundă
Șterge ochii luminii terestre cu o fundă
Ochelarii nopții se poartă-n vecie
Calea neîntoarcerii citește poezie.
Pe muntele-i de cărți răsare negru soare
Lumina plânge în rime fără alinare.
Poetul a închis ceaslovul și-a plecat
În sânul cerului, la Domnu-Adevărat.
La început de toamnă să priviți spre cer,
O dungă de lumină ascunde un mister.
Este călătoria prieteni, ambiguă și seacă,
Ce pune poezia sub a crucii teacă!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec fără cheie
Cheia aceea
care încuia și descuia sufletele
s-a pierdut
cine știe în ce adâncuri
se află acum
zăngănind
la gâtul vreunui cal de mare.
păsările de pradă
poate că au luat-o
în ghearele lor ascuțite
și au dus-o mai sus
peste nori
aproape de poarta raiului
ori
într-un moment de neatenție
a căzut
prin crăpătura dușumelei
din camera mea
și a descuiat dedesubtul casei
toate broaștele ușilor
ce dau spre răsărit.
un lucru însă este sigur
cheia aceea
acum
e de negăsit.
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Binecuvântare
Binecuvântez povestea
Viei - glorie și vis -
Ochi frumos ce Domnul lasă
Din eter spre paradis.
Binecuvântez povestea
- Ideal și bărbăție
Când butoaiele sunt pline
Și femeia e tărie.
Binecuvântez povestea
Spre ferestrele deschise
Ale sufletului care
Prin licoare are vise
Gest măreț lăsat-a Domnul
Dinspre iad spre paradis
Binecuvântând femeia,
VIAI VIAȚĂ, VIAȚA-I VIS!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luna răsare în barbă
Lucrurile se alungesc
Deformând ochiul,
Prin fluturii lui
Domnul ghidează zborul.
Duhul se topește,
Cerul coboară,
Lâna stelară-i
Arcuș la vioară.
Luna răsare în barbă,
Universul miroase
A iarbă!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
eu nu înțeleg multe lucruri
ce par a fi simple și nu sunt
cum ar fi de exemplu
scânteia de început
nașterea moartea această
trecere aproape brutală
prin zeci de anotimpuri incerte
din coapsa evei sâsâitul șarpelui
raiuri promise abandonate
îmi fac semnul crucii pe buze
accept desprinderi masive
din calota polară pentru că simt
cu instinctul acela primar
tragedia supraviețuirii
încă o dată îmi fac semnul crucii
pe frunte în dreptul inimii
și tot nu înțeleg de ce mi-au fost dați
ochii aceste fântâni larg deschise
înspre centrul pământului
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!