Pomul vieții
Crește-o frunză, apoi alta
Până coroana e gata,
Crește floare lângă floare,
Rodul vieții este mare.
Pomul vieții suntem noi,
Creștem presărați cu ploi,
Și cu ploi, și cu lumină
În a Raiului grădină.
Printre Evele frumoase,
Veșnic tinere, focoase,
Ne tot dăm, facem ocheade,
Le-avem sub pom cu roade,
Că nu-i șarpe de-ncercare
Să fie cu supărare,
Suntem oameni și dorim
Cât e raiul să iubim.
Domnul vrea și ne-nțelege,
Nu ne lasă steaua rece,
Doar poruncile-i și dorul
Dau iubirii sensul, zborul.
Chiar de cade-o frunză, alta,
Pân' coroana toamna-i gata,
Alte flori vor crește-n floare
Primăvara viitoare!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.