
Mâinile mării
se întindea pe țărm
iar mâinile-i
împodobite cu alge
deschideau ferestre
castelelor de nisip.
"cineva să-mi răspundă!"
țipa marea
și umbra pescărușului
îi trecea peste chip.
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre nisip, poezii despre mâini sau poezii despre castele
Citate similare

Moartea cuvintelor
Un chip de nisip
și mâini de nisip
și limba în gură mi-e tot de nisip
nu mai pot să spun nimic în apărarea mea
în acest tribunal de nisip
cu lumini de nisip
grefieri de nisip
amintiri de nisip
și cineva care întoarce clepsidra.
Tot ce-am iubit s-a transformat în nisip
tot ce-am greșit s-a transformat în nisip
și judecători de nisip
mă judecă
și mă condamnă la moarte
pe un eșafod de nisip.
poezie celebră de Octavian Paler
Adăugat de Ion Bogdan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre justiție
- poezii despre pedeapsa cu moartea
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- poezii despre gură
- poezii despre greșeli
- poezii despre cuvinte
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Peisaj marin
Marea lovește faleza mereu,
rocă dură, plină de alge.
Fâșia de plajă în zare,
nisip ars de soare.
O barcă veche și ruptă,
pare un imens ochi de rechin.
Vuietul mării,
strigătul pescărușului în zbor,
mirosul puternic de sare și mâl,
nimic nu-i schimbat de milenii,
totul e mit și divin,
doar barca ca un imens ochi de rechin,
așteaptă să treacă alte milenii.
poezie de Doina Elisabeta Margineanu
Adăugat de Serbana Isariovici

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zbor, poezii despre bărci, poezii despre schimbare, poezii despre roci, poezii despre plajă, poezii despre peisaje sau poezii despre Soare
Anthropos ergon
Frumos și pur, așa ca la-nceput,
Mă aflu pe un țărm necunoscut,
Un țărm rotit din zare până-n zare
Cu vânt amar, cu scoici, și-n depărtare
Cu argintate, tulburi estuare.
Mi-s zilele și casa de nisip;
Nici nu mai știu: sunt chip, sunt arhetip?
Când trupul meu se-apleacă peste unde,
Cel din adânc tresare și se-ascunde
Și totuși, fără caznă, mă regăsesc oriunde.
Căci între împrejuru-mi și suflet nu-i nimic:
Nu pot și nu încerc să le despic
Cerul de cer și soarele de soare,
Marea de mări, uitarea de uitare...
poezie de Eugen Dorcescu din Arhitectura visului (1982)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre zile, poezii despre vânt, poezii despre trup și suflet, poezii despre timp, poezii despre suflet sau poezii despre frumusețe
Uitare
Timpul curge din cochilii
peste țărm, peste nisipuri,
cum, înceată, își desprinde
frunzele sărate, marea.
Râzi și glasul se consumă,
galeș risipit în alge,
când pe fruntea ta simt umbra
mâinilor ce te regretă...
Ale numelui silabe
mi le uiți pentru o clipă,
în memorie le lepezi
ca pe niște scoici absurde,
și-apoi mă rechemi, cu spaimă,
țintuindu-mi cu privirea
chipul zgâriat de-un tremur
stins al altor gene-amare...
Și, îmbogățiți de umbre,
arcul vârstelor vibrându-l,
ne îmbrățișăm, când curge
timpul din cochilii sparte...
poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vârstă, poezii despre spaimă, poezii despre râs, poezii despre frunze sau poezii despre absurd
Ruine de nisip
[pentru Raluca]
încă aștept ca steaua ta să-mi bată în ferestre
pe-o plajă sfârtecată de corăbii și destine
să scot din călimările de-argint a nopții zestre
să mai refac castelul de nisip dintre ruine
am așteptat un rai și-un iad prin zările marine
și valuri reci s-au înspumat cu flori de cuarț pe creste
când albatroșii vin să se închine lângă tine
aștern pe-un țărm de suflet o iubire de poveste
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre noapte, poezii despre marină sau poezii despre flori

Muza cea de joi
Muza mea de astăzi, muza cea de joi,
Îmi șoptește versuri c-o privire blândă
Care mă încântă și îmi face, moi,
Brațele să-mi fie gata de osândă
Și să-i fie valuri peste trupul cald,
Mângâind alene rotunjimi de stâncă,
Sub priviri albastre-n care azi mă scald
Așteptând în umbra șoaptelor "Nu, încă!".
Simt cum timpul intră-n marea de nisip,
Valuri se animă, devenind secunde
Ce cuprind în ele străluciri de chip
Și, doar într-o clipă, mâinile-mi flămânde.
Versul se sfârșește-n șoapte rare, moi,
Și-n îmbrățișarea muzei. (Cea de joi).
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre poezie, poezii despre stânci, poezii despre secunde sau poezii despre prezent
Ești doar umbra
Te-aș numi privighetoare peste inimă
Numai să taci, să nu-mi amețești nopțile
Cu aprige și ademenitoare triluri
Fluture dacă ai fi, ți-aș smulge polenul
Să nu mai zbori, să călătorești,
Verde printre lăcuste
Dacă ai fi luna de pe cer
Ți-aș pune doliu la fereastră
Să nu pătrunzi
Ești doar umbra reală a drumului meu
Și mă seceri sub
Invizibilul tău șopot de frunze
Și ape șoptite-n ureche
Cad ca o scoică tarzie-n adancuri
Șovăind printre alge
Amăgită de sunete
De iluzii pentru un chip fără chip.
poezie de Nicolae Dragoș din Moartea calului Troian (1968)
Adăugat de Genovica Manta

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre urechi, poezii despre tăcere, poezii despre sunet, poezii despre privighetori sau poezii despre inimă

Lângă mare
Dis-de-dimineață, împreună cu câinele
M-am dus s-admir marea albastră.
Sirenele au ieșit din adâncuri
Să mă privească.
Iar fregatele de la suprafața mării
Și-au întins brațele de cânepă-n fel și chip,
Crezându-mă un șoricel
Ghinionist, naufragiat pe nisip.
Am rămas acolo până când mareea
Mi-a trecut peste pantofiori
Și peste șorțuleț și cingătoare,
Și peste corsaj, dându-mi răcoroși fiori;
Credeam că mă va înghiți cu totul,
C-o să dispar cum dispare-un bob de rouă
De pe mâneca unei păpădii
Și-atunci ne-am mișcat deodată-amândouă.
Iar ea ea m-a urmat îndeaproape;
I-am simțit, de-argint, degetele vii
Pe glezna mea apoi pantofii mei
S-au umplut de perle sidefii.
Am ajuns pe țărm, era multă lume la plimbare,
Dar ea părea să nu cunoască pe nimeni din oraș;
Acolo, s-a-înclinat și m-a privit pătrunzător,
Apoi, apoi marea s-a retras.
poezie celebră de Emily Dickinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre încălțăminte
- poezii despre trecut
- poezii despre rouă
- poezii despre plimbare
- poezii despre perle
- poezii despre oraș
- poezii despre glezne
- poezii despre ghinion

Cântec neostenit
te iubesc și se așterne neaua
peste cadranul ceasului din turn,
când își aruncă timpu-n hăuri șaua
eliberat ca de-un pavor nocturn.
te iubesc și se avântă corbii
în depărtarea cerului senin,
cum își frământă în lumină orbii
un alfabet al gestului blajin.
te iubesc și se-mprimăvărează
cu ghioceii plânși peste colnic,
cu soare-arzând, cu luna stând de pază,
cu vântu-n pomi suflând ca-ntr-un tulnic.
te iubesc și marea-n toiul verii
spală la țărm dantele de nisip,
cum lacrima se lasă-n văzul serii,
o dungă albă pe întregul chip...
la asfințit, când se desprinde frunza,
ruginie pată pe pământ,
cum țese un paing la colturi pânza,
eu te iubesc tomnatic și îți cânt!
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre vară, poezii despre toamnă, poezii despre seară, poezii despre prăpăstii sau poezii despre plâns

Nisip de tei, pe alei
Ești frumoasă ca un tei în floare,
Peste care a plouat cu soare,
Presărându-ți aur peste chip
Și parfum în sutien și-n slip.
Îndemnând s-ajungi la timp la mare,
Pici, de frumusețe, pe nisip.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie

În văzul meu
Secundele cad. Minute foșnesc.
Pe țărm, valuri reci, spumate clipesc.
Sidef aruncat sub pași fără chip.
Călcâiul - amprentă lăsată-n nisip.
Corăbii scrutează diform depărtarea.
Cu toți pescărușii prezenți țipă marea.
Se-aude concertul de murmure-n larg,
Munți falnici de apă în vaduri se sparg
Iar timpul, suspect, ținându-i de mână
Dă altă dovadă că-i doar o furtună:
Acoperă totul cu-al nopții covor
Lăsând vântul gaj în negrul decor.
Apoi... dimineață! Secundele cad.
Pe plaja fierbinte văd trupuri ce ard.
Mirosul de alge-mi pătrunde în nări.
Alături, deschise umbrele-n culori...
Păreri lâncezesc până devin roz.
Accent la vedere pe râvnitul bronz.
Și nimeni nu bagă de seamă, se pare
C-a pietrelor taină stă-nchisă în mare.
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre negru, poezii despre munți sau poezii despre minute

Marea mușcă nepăsătoare din țărm
nimic n-o doare, nimic nu perturbă
scâșnetul ei în albe trupuri lungite sub soare
în armonie deplină cu dincolo
atunci și acum, pescărușii sunt pictori și pânze
pe trupuri golite de suflet
marea mușcă din mine cu dinți de alge
și sare, mamă, mă doare acel timp
când eu voi fi nepăsare
emoții
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pictură, poezii despre mamă, poezii despre dinți, poezii despre arte plastice sau poezii despre alb

Podul
erai frumoasă
așa cum zăceai
cu fruntea lipită de cer
și coama adâncită în ape
ca o icoană nedeslușită erai
în gâtul pescărușului
ce nu te vroia în preajma lui
să nu-ți tulbure visul
în așteptarea dimineții
doar felinarele de sus ardeau
ce taină ce mister
din cei rămași pe pod
câțiva se retrăgeau în alge
alții în ochiul viu al sării
tu erai nefiresc de frumoasă
cu talpa prinsă-n nisip
și gâtul fluid asemeni sinucigașilor
secundă a mea
de undeva din vaier de timp
se auzea o ambulanță
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre poduri, poezii despre ochi, poezii despre icoane sau poezii despre dimineață
Mai sunt
Mai sunt în sara cea de aur...
Și-ascult pe malul de nisip,
Cum lin, ca stelele pe munte,
Îți curge liniștea pe chip;
Cum iese raza din găoace
Ciocnind al stelei limpezi ou,
Și cum se-acoperă mut apa
De roua unui cântec nou;
Cum cineva în aer, tainic,
La buze duce marea blând,
Cântând din ea ca dintr-o frunză,
De dor tăriile umplând.
poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Grigore Vieru despre stele, citate de Grigore Vieru despre muzică sau citate de Grigore Vieru despre munți
Gogyohka
poetul aruncat pe țărm
desena inimii pe nisip
sorbea marea din priviri
în speranța că ajunge
la inima marii actrițe
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre desen sau poezii despre actorie

Glossă pentru Marea Neagră
E Marea Neagră lacrimă de noapte
Pe care arde lacrimă de jar,
Clopot și vuiet, valuri reci de șoapte...
Și dincolo de cer, un singur far...
Se zbat ca-n inimi, timpul și lumina,
Nămeți de alge, auriu nisip.
O geamandură te-a oprit, străina,
Spre-a te opri în suflet și în timp.
E Marea Neagră lacrimă de noapte,
Purtând pe coapse mateloți trudind,
Vin pescăruși iubirea să-și îngroape,
Având pe frunte al ninsorii nimb.
Un val de albă rochie de mireasă
Se-nalță către cer în rugăciune,
Pe drum de albe stele vin acasă,
Căutător prin timpuri și prin lume.
Pe care arde lacrimă de jar,
Uimită de tăcere, neagră noapte,
Eu călător rămân... și triumfar.
Vin îngerii cărarea să-mi arate.
Îmi prind pe brațe stele de nisip
Și cresc în mine stele de cleștar,
Sunt trecător prin al luminii timp,
Dar voi rodi în mine iar și iar.
Clopot și vuiet, valuri reci de șoapte
Prin mine trec, reprogramându-și vrerea.
E rece, e-ntuneric și e noapte,
Un anotimp de gheață-i mângâierea.
E schit, vuind sub stânci de valuri, marea,
Zăpezi de stele sub ninsori de vis.
Ne soarbe în adâncuri depărtarea
Polen de alb întunecat și trist.
Și dincolo de cer, un singur far...
Trec mateloți plângând năvodul vieții,
Cutremurați... Apusului de jar,
Îi îngenunche sub asediul ceții.
Ce brațe reci! Morminte de cleștar,
În chingi de sticlă morții iar și-i strâng.
Se pierd spre mâine, iar și iar și iar
Și trec pescari de vieți înspre amurg.
Se zbat ca-n inimi, timpul și lumina,
Zdrențe de nea se-așează peste scoici,
Nisipul se ascunde, poartă vina
Pierdutelor și singurelor doici.
Brăzdează-n ceruri ancore de sticlă
Și ninge flori de gheață peste lume,
Șaluri de fum spre ceruri se ridică,
Iar noi cădem în tristă plecăciune.
Nămeți de alge, auriu nisip,
Melci răsucindu-și drumul spre pieire,
Lumina ca un vis lucind pe chip
Ori veșnicul declin, nemulțumire,
Sunt toate pagini albe... Catafalc
Pe care pașii calcă nemilos...
Cu ghețuri stranii inima-mi îmbrac
Uiând de tot ce-n viață-a fost frumos.
O geamandură te-a oprit, străina.
Tu poposești pe trepte de cleștar.
S-a risipit și s-a pierdut lumina,
Zadarnic arzi o ramură de jar.
La Marea Neagră doliul iar se lasă
Cu ningeri de priviri de albatros,
Te-ai îmbrăcat etern, în alb, mireasă,
În pace, în lumină, în frumos.
Spre-a te opri în suflet și în timp,
Rămâi o clipă-acolo și-ngenunche!
În truda ta, vei încrusta, îți zic,
Iertare și dureri. Cu pietre scumpe,
Împodobi-vei lacrimi de cristal.
Ca un vulcan te-nalță către soare!
Te vei urca, prin fiecare val,
O stea de ametist, în "Carul Mare".
Spre-a te opri în suflet și în timp,
O geamandură te-a oprit, străina,
Nămeți de alge, auriu nisip,
Se zbat ca-n inimi, timpul și lumina.
Și dincolo de cer, un singur far,
Clopot și vuiet, valuri reci de șoapte,
Pe care arde lacrimă de jar.
E Marea Neagră, lacrimă de noapte...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ninsoare, poezii despre zăpadă, poezii despre viață, poezii despre tristețe, poezii despre pescuit sau poezii despre moarte
Gogyohka
se deschideau două porți ruginite
norii se rostogoleau peste tine
în timp ce marea se zbuciuma zadarnic
preoteasa din castelul pustiu se juca
cu realitatea folosind șiretlicuri
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre realitate, poezii despre nori sau poezii despre jocuri

În această culoare de moarte
alb în jurul meu ca o ninsoare blând așezată
acul din braț mă conduce spre o altfel de lume
pleoapele mi se unesc sub ele circulă un vis cu viteză redusă
mi se pare că intri prin orificiul făcut
în piele îmi organizezi orele care vor să mai vină undeva în timp
spațiul se contractă se face așa de mic până dispare
cineva îmi pune o pungă de aer la nas mă aud gâfâind alerg
spre tine un punct în depărtare arde în pumnul unui soare torid
marea se întoarce spre țărm răzvrătită își cheamă oamenii
atâtea femei de nisip călcate în picioare de singurătate
se expun vieții în colimator trupuri scanate de acest soare imprudent
frământate de uitare ca într-o ilustrată îngălbenită
mi se pare că înoți prin venele mele ca și când m-ai căuta
să-mi spui ceva ce doar inima simte prin sinusoidele aparatului
prin somnul care vrea să mă îndepărteze
prin mirosul sufocant de fluide de resuscitare
printre chipuri de îngeri lumini de sărbătoare
n-am văzut lumea mai strălucitoare ca acum
când deasupra mea este un cer cât o lampă chirurgicală
clipocesc vocile sângele meu face loc unor străini
să umble prin el ca prin biblie să afle adevărul
ochii lor niște stele aprinse să vestească
eu par să fiu îngropată în acest alb de var de halat de zăpadă
tu ai ajuns în sfârșit în inima mea și îmi lași un răvaș de iubire
până în timpan îmi strigi sunt aici nu vreau să te pierd
marea aduce marinarii pentru toate femeile de nisip uitate
la țărm cineva îmi face respirație gură la gură
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre femei, poezii despre înot, poezii despre îngeri, poezii despre voce, poezii despre viteză sau poezii despre vinovăție

Tot ce vreau
Nu vreau să fiu celebritatea
Ce se va pierde în nimic,
Care nu vede claritatea
Ce se găsește într-un pic.
Nu vreau ca mâinile să-mi poarte,
Un galben greu, însă inert,
Să-mi curme gândurile șoapte,
Furând bătăile din piept.
Averile prefer să-mi fie
Surâs de suflete iubind,
Dansând perfect în armonie,
Nu vreau să fiu ce nu pretind.
Voi căuta o strălucire,
Pe malul apei, în nisip,
Purtat de valuri spre iubire,
Cu-n zâmbet mare peste chip.
Nu vreau decât o mângâiere
Din ochii tăi ce mă privesc,
Să-mi fii o dulce adiere
Și să mă lași să te iubesc.
poezie de Adi Conțu (12 august 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre perfecțiune, poezii despre gânduri sau poezii despre galben

Iarbă de mare
Se adâncește marea la un pas
Și păsările vin aduse de o rază
Spumegă val în unduiri de vals
Mireasma-n aer parfum de roză
Se înalță, îngeri neobositi din pietre,
Timpul plutește verdele unui voal
În zare se unduiește raza de soare
Parfum de alge plutește pe un val
Dansează încălzită iarba de mare
Cu inima-i verde și suflul ei ușor
Se-nalță lacrimi de iubire din sare
Îmbrățișează partenerul ei din zbor
Marea este zbucium în val de iubire
Alge adunate-n mare pietrele ascund
Adâncul scoate spumă, înalță simțire
Ies sirenele mării din apă cântând
Amețitoare vârtejuri iesite la față
Zboara anotimp vremea i trecătoare
Verdele din alge ne aduce speranță
Alge lipite de trupul sirenei iubitoare
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dans, poezii despre vals, poezii despre trandafiri, poezii despre roz sau poezii despre păsări