
Marea mușcă nepăsătoare din țărm
nimic n-o doare, nimic nu perturbă
scâșnetul ei în albe trupuri lungite sub soare
în armonie deplină cu dincolo
atunci și acum, pescărușii sunt pictori și pânze
pe trupuri golite de suflet
marea mușcă din mine cu dinți de alge
și sare, mamă, mă doare acel timp
când eu voi fi nepăsare
emoții
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Mă doare...
Mă doare să văd oameni plângând
Mă doare să văd pe cineva suferind,
Mă doare când nu ești lângă mine
Mă doare să știu că nu-ți este bine.
Mă doare atunci când nu mă iubești,
Mă doare atunci când mă umilești
Mă doare când știu cât te iubesc
Mă doare să văd că nu te recunosc...
Mă doare tăcerea rece și grea,
Mă doare durerea din inima mea
Mă doare ș-o lacrimă ce curge pe obraz
Mă doare când știu de-al tău necaz.
Mă doare de-o frunză ce se leagănă-n vânt
Mă doare de oricine și orice cuvânt,
Mă doare că TU nu poți să-nțelegi
Mă doare... dar tu ai vrut să alegi.
poezie de Mariana Simionescu (25 octombrie 2010)
Adăugat de Mariana Simionescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Captivitate
acolo unde muntele
sărută marea
e un regat
de trupuri captive
acoperite cu sare
eu înotam în apa
mai albă ca neaua
și învățam să mă
cațăr spre tine
cu unghii de flori
tu coborai pe sania
trasă de mirajul pădurii
ca fata morgana
totdeauna departe
de lumea captivă
ce ne ținea
suflete albe în noapte
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

La centenar
Nimic nu-i ca pământul țării,
Ce poartă-n glia afânată,
Sub piatră, stavilă uitării,
De mamă trupuri și de tată,
Nimic nu e ca munții țării,
Ce-s tainic leagăn și cetate,
Când piaza rea din largul zării,
Asupră-ne cumplit se-abate,
Nimic ca Dunărea nu este,
Ce-n valurile-i liniștite,
Spre Mare duce o poveste,
Despre provincii înfrățite,
Nimic nu e ca Marea Neagră,
Ce scaldă țărmuri însorite,
Pe plaje de nisip să șteargă,
Dureri din trupuri ostenite,
Nimic nu e ca Bărăganul,
Scăldat în razele de soare,
Pe care, an de an, țăranul,
Îl jilăvește cu sudoare,
Nimic nu e amar ca Prutul,
Ce Basarabia separă,
Și-i cald și-nfiorat sărutul,
La revenirea lângă Țară...
Nimic nu-i dulce cum e graiul,
În care ne răsună vrerea,
Și-n care-n șoaptă, cântă naiul,
Și fericirea și durerea...
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
Nu se poate să nu mă doară viața,!
Doare că exist, doare și în vis,
Și când sunt fericit, să nu pierd...
Fericirea și focul din inima mea!
Doare chiar mângâierea gândului tău,
Trecutul ce mă însoțește și... viitorul,
Pământul și tot cerul și... Noi!
Dor cuvintele, mai ales cele nespuse,
Tăcerea, timpul ce nu mai e timp
Doare unde-am ajuns, dor ochii de plâns
Și obrajii, râul de lacrimi, marea plină de sare!
Doare sărutul pierdut, dorința prezentă,
Clipa absentă, TU și mai... absentă,
Viața înainte de... viață și dimineața!
Doare că nu există uitare, doare....!
Doare, durerea-i chemare de viață
E lupta cu mine, e ziua de mâine,
E visul din noaptea târzie e....
Sărutul pe tâmpla timpului meu!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
Să nu fugi atât de departe
De cele ce sunt și pot să-nțeleg
Cu mintea mea ascunsă
În pliul negru al lunii.
Să nu fugi!
Știi cât de tare mă doare dorul de noi?
Și dac-ar fi să trăiesc alte o mie de vieți
În unicul tablou al lumii,
Știi ce-aș alege?
Să fiu dincolo de trăiri și cuvinte
Refugiul în doi.
Să nu pleci acum,
Când tare de tot mă doare lumina.
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

când nu simți nimic
alege-ți o stea să-ți fie
dacă te doare ceva
las-o să plece
catren de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Te doare inima
Te doare inima
Așa cum pe mine mă doare în fiecare zi
Cuvântul, cu acel vânt puternic
Prin care mă secătuiești de iubire...
Dar cât o să te mai doară?
Dar cât vei continua cu această stare?
Eu, una nu mai pot rezista...
Mă doare, mă doare, mă doare!
Mă doare și pronumele pe care-l rostesc
La fiecare sfert al luminii de seară.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Dureri
Mă doare pieptul când inspir
Din floarea mea mucigăită
În mine-s ghimpi de trandafir
Și ghimpi îmi cresc ca o ispită
Mă doare capul de nebun
Înnebunit mult prea devreme
Mă dor nebunii din prejur
Mă dor și ale lor blesteme
Mă dor picioarele de mers
Spre locul plecat mai departe
Mă doare luna și-al ei stres
Când noaptea ei o strâng în brațe
Mă doare totul și nimic
Mă dor cuvinte-ncrucișate
Mă doare când primesc un plic
De îl deschid, ce mă mai paște
Mă doare piatra când o calc
Mă doare urcând povârnișul
Mă dor tăcerile cu tâlc
Mă doare însuși infinitul
Mă doare și acum când scriu
Pe-o foaie ce-i mototolită
Prin ridurile ei mă știu
O poezie scrijelită
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Bruma
nici singur nu mai știu
de nu mă mai doare
nici sufletul pustiu
nici eu-l care moare
din pietre vine rece,
o apă de izvoare
și peste mine trece
și tot nu mă mai doare
lin turlele bisericii
se oglindesc în soare
nimic din gânduri sferice
nimic nu mă mai doare
un sloi de brumă tristă
căzută-n fapt de seară
insistă și insistă
că toate-or să mă doară...
poezie de Iurie Osoianu (24 mai 2019)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Știi?
Acum nu mai mă dori Tu!
Acum mă doare lumea!
Lumea toată la olaltă!
Ma doare timpul,
Cel trecut, cel prezent!
Cel încă nevenit!
Mă dor durerile în piept,
Mă dor ochii secătuiți,
Mă arde un dor de prea mult timp,
Mă fierbe, îmi fierbe sângele în vene!
Stii....?
Mă dor chiar anotimpurile toate!
Nopțile și visele, diminețile!
Mă dor că nu au fost ale noastre!
Mă dor zilele și lacrimile!
Mă doare tot, tot răul din mine!
Mă doare chiar și binele!
Și... și nu știu ce să mai cred,
Ce să mai.... aleg?
Când nu mai e ce-alege!
Mă doare ce-i dincolo de Noi,
Ce-i dincolo de viață,
Dincolo de moarte!
Mă doare teama de eternitate!
Mi-e teamă să nu mă pierd!
Dar cum să mă mai pierd,
Când sunt pierdut demult!
Și totuși mă bântuie un gând!
Mă bântuie o teamă!
De-acum, demult!
Sau dintr-o altă viață?
Dintr-o altă lume?
Îmi pare totul lipsă,
Totul un pustiu
Și sună a gol dintr-un....
Prea plin!
Și totuși nu-i un vis,
Și totuși suntem Noi!
Și totuși mă doare vina...!
Vina de a te iubi!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Dureri ancestrale
Mă doare soarele,
mă doare pasărea din zbor,
simt durere în stânca din suflet
și-n apa de pe lacrima crizantemei,
mă doare lumina din ochiul bolnav
de imaginea ființei topite-n prozodii,
mi-a sosit ora când mă sinucid
pe muzica stelelor rămase aprinse,
revenirea mi-e suflet de mare albastră
desenată ancestral de infinituri,
mi-e orizontul întrerupt, mamă
și mă doare femeia cu trupul ei insațiabil,
mă doare clipa când fug din așternuturi,
mă doare absența binelui
dintr-o enclavă a răului fecund...
poezie de Ion Țoanță (24 septembrie 2016)
Adăugat de Lucia mandache

Comentează! | Votează! | Copiază!
După ce te căsătorești, faci mult sex și mai puțin dragoste! Sexul implică o acuplare a două trupuri tensionate, ce creează ceva asemănător unui arc electric, și nu are nimic în comun cu actul iubirii. În actul iubirii, dincolo de trupuri fierbinți, guri înfomentate și mâini încleștate, se întâlnesc două suflete ce rezonează, pentru scurt timp, la unison.
Rita Drumeș în Staccato - Frânturi de viață (5 martie 2008)
Adăugat de radu negrea

Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă
dacă privirea ta
s-ar odihni preț de o clipă
în ochiul meu
am fi puntea ce leagă
însăși esența creației
între oglindă și linia
orizontului ce naște mereu
pânze și umbre
și am dormi veșnic
în armonie deplină
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e dor de tine, mamă (variantă)
Când ești departe mamă,
La tine mă gândesc.
Mi-e dor de tine, mamă,
Mi-e dor să te-întâlnesc.
Hai, vino-acasă, mamă!
La piept să mă-încălzești.
Cu lacrima ta, mamă,
Tot doru-mi potolești.
Când ești acasă, mamă,
Nimic nu mă mai doare.
Mă uit la tine, mamă,
Mă uit ca la un soare.
De când ai plecat, mamă,
Eu nu știu să zâmbesc.
Mi-e dor de tine, mamă,
Mi-e dor să te iubesc.
poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori, inima doare...
Uneori, inima doare,
Ochii plâng de disperare,
Gândurile sunt amare
Și simți că sufletul moare.
Când nici o rază de soare
Nu-ți aduce alinare,
Uneori, inima doare,
Ochii plâng de disperare
Cu mii de mărgăritare,
Dar toate sunt trecătoare
Și când soarele apare,
Ne gândim cu nepăsare
Uneori, inima doare...
rondel de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă doare viața
Mă doare viața, destinul,
Mă doare zborul de fluturi,
Mă doare amarul, pelinul
Mă doare visul din gânduri,
Mă doare sufletul prădat
Mă doare timpul ce trece,
Mă doare cuvântul uitat
Mă doare privirea ta rece,
Mă doare tăcerea
Mă doare și visul...
Mă doare uitarea
Mă doare abisul...
poezie de Maria Badea
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Mărturisesc
atunci când te doare te doare
o simți în întreg corpul
te simți ca un templu incendiat
lacrimile ar a
duce
o mângâiere ar stinge vâlvătaia
dar trupul tău zdrobit de iubire
nu lăcrimează el suspină și doare
și atunci când te doare al dracului
mai doare iubirea
în rest e prăbușire
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Uit să trăiesc
Ai ochii plini de mine,
și mă doare
că nu pot să-ți șterg
această nefericire,
mă doare
că nu mai vezi marea,
florile, cerul...
Mă doare
că te doare,
și strâng atâta nefericire
în mine,
încât uit să trăiesc...
poezie de Any Drăgoianu din Stelele nu mor niciodată
Adăugat de Any Drăgoianu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Așteptarea nu doare
Așteptarea nu doare în încheietura
Din fermoarull inimii mele
Așteptarea nu doare în bărbia
Cusută cu pale de vânt...
Așteptarea nu doare în gâtul
Încordat de dor
Așteptarea nu doare în ochii
Albaștri din stor.
Așteptarea mă doare
Chiar și când ești cu mine...
poezie de Silvia Filip (11 martie 2020)
Adăugat de Silvia Filip

Comentează! | Votează! | Copiază!

Schimbare
noi doi abandonați
pe-o plajă în declin,
prieteni buni cu peștii,
morsele, delfinii, luna
azi facem o schimbare
în viața asta care doare
cum dor scânteile luminii
prăbușite, în marea de nisip
da, puterea luată din soare
ne duce pe un drum
chiar dacă ochii ne sunt seci
îmbrățișați pe veci
ne vom rescrie altfel
o filă dintr-o carte
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!