Ești doar umbra
Te-aș numi privighetoare peste inimă
Numai să taci, să nu-mi amețești nopțile
Cu aprige și ademenitoare triluri
Fluture dacă ai fi, ți-aș smulge polenul
Să nu mai zbori, să călătorești,
Verde printre lăcuste
Dacă ai fi luna de pe cer
Ți-aș pune doliu la fereastră
Să nu pătrunzi
Ești doar umbra reală a drumului meu
Și mă seceri sub
Invizibilul tău șopot de frunze
Și ape șoptite-n ureche
Cad ca o scoică tarzie-n adancuri
Șovăind printre alge
Amăgită de sunete
De iluzii pentru un chip fără chip.
poezie de Nicolae Dragoș din Moartea calului Troian (1968)
Adăugat de Genovica Manta
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Nicolae Dragoș. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.