
Uitarea de sine
Mă pierd în ochii tai
Unde seninul curge
Fără stăvilă....
Adorm la țărm
Unde uitarea de sine
Mă acoperă ca o mare
Cu flux și reflux...
Mă regăsesc cu greu.
Vreau să fiu eu însămi
Fără aurul tăcerii....
Întind mâna
Și-mi răspunde
O frunză de carpen
La margini de pădure
Pierdută și ea
Sub seninul cerului
Ce curge fără stavilă
Prin ochii tăi!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre uitare
- poezii despre tăcere
- poezii despre somn
- poezii despre păduri
- poezii despre ochi
- poezii despre mâini
- poezii despre frunze
- poezii despre aur
Citate similare

Căsuța din pădure
La căsuța din pădure
Liniste e peste tot
Doar o salba de muscate
Vor miros de busuioc
Ploaia curge si adapa
Versul cu melancolie
Ochii tai la geam asteapta
Pasul meu dinspre campie
Raul curge, povesteste
Despre vara ce-a trecut
Eu ti-aduc in palma calda
Mângâiere și sărut.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre versuri, poezii despre trecut, poezii despre sărut, poezii despre poezie, poezii despre ploaie sau poezii despre melancolie

Eliberarea
Astăzi mi-am spălat gândurile.
Au disparut cele negre,
Și au ramas cele albe
Ca petalele de nufar
În limpezimea apei reci
A unui lac de munte
O rază de soare
Îmi incalzeste obrazul
Destainuindu-se cu glas soptit
-Si eu razbat greu printre norii
Ce-mi apar in cale
Cu ochii plini de lacrimi.
-Doamne, de ce am așteptat oare
Pana acum aceasta eliberare?
- Nimic nu este ușor.....
Îmi raspunde din seninul cerului
Aceeași rază de soare,
Fără nicio umbră de tristețe.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tristețe
- poezii despre prezent
- poezii despre nori
- poezii despre negru
- poezii despre munți
- poezii despre gânduri
- poezii despre apă
- poezii despre alb

Renunțare
Am obosit sa-ti caut pasii
Pe drumuri la raspantii de destin.
Am renuntat.
Te voi zari poate acolo
Unde nimeni
Nu este cu nimeni.
Si cata liniste.....
Fluturi adormiti
Prefacuti in ingeri
Trec pe rand
Din vizibil in invizibil.
Ochii mei, ochii tăi
Desenează amurguri
Și cerul se destrama
În Calea Lactee
Fără nori, fara tristeti,
Fără durere.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre fluturi, poezii despre durere, poezii despre desen sau poezii despre Calea Lactee

* * *
cum să îmbrățișez deznădejdea
cum să pictez tristețea pe scoarța sufletului
cum este să mor în fiecare zi
fără să cer, fără să știu
nu știu încă să privesc, să mă privesc
cine știe unde mă voi duce
mă voi așeza pe treptele cerului închizând o inimă într-un zid
o durere fără de margini precise
voi căuta mereu un loc
un țărm închis într-o liniște oarbă
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre pictură, poezii despre inimă sau poezii despre arte plastice

CHIP RĂTĂCIT
M-am gândit la cineva
Primăvara imi zâmbea
-Te-amăgești, nu este ea...
-E cumva asemănare
Ochii mei mă-nșeală oare?
-Nu e ea.... e o chemare
Inspre altă zi speranță
Fără nori si fără ceață
Si cu soare-n dimineață!
Lunecând pe vechi poteci
Gândul meu pe unde treci
Chipul ei il rătăcești....
poezie de Doina Bonescu din Aripa timpului
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre primăvară sau poezii despre dimineață

Același cer
și voi scrie vers cu vers
culegând din univers
o paletă de culori
cu parfum de vis și flori
voi răzbi și voi lupta
nimeni clipa nu-mi va lua
sufletul mi-e plin cu soare
ochii au azur de mare
tu ești tu și eu sunt eu
sub același cer mereu
mâna dreaptă îți întind
și-mi răspunzi la fel zâmbind
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre culori sau poezii despre Soare

Cuvinte nespuse
Nu mai vreau să mă pierd în umbra Ta,
Nici în urma, nici în fața Ta.
Aș vrea să mă regăsesc de partea Ta,
Să fi parte din ființa mea.
Nu mai vreau să mă tot pierd în privirea Ta,
Să mă tot pătrunzi doar cu ochii tăi.
Doar scântei, foc și văpăi
Întâlniri nevinovate în treacăt fără de noi.
Nu mai vreau doar tăceri si fiori,
Priviri răzlețe și neînțelese.
Nici în mine să sădești un dor, să mă dori
În freamăt și-n cuvinte nespuse.
Nu mai vreau doar sa te vreau
Și-n gând să mă întreb cum să te am.
Cum să-ți fiu trunchi și tu parte din mine,
Cum să-mi fi ramura ce înflorește din mine.
Nu mai vreau să-mi pari doar minune,
Să mă însoțești doar prin vise.
Prin nopți și prin clipe fără de tine,
Nici ruptă de mine, ruptă de lume.
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre noapte, poezii despre nevinovăție, poezii despre dorințe sau poezii despre cuvinte

Aleea fără nume
Nostalgic un soare
Sărută umbra mea
Nu m-a văzut
Când am plecat
Intinde apoi un braț
Spre asfințit
Adorm si eu
Odată cu el
Visând o iarnă
Intr-un parc
Unde umbra mea
Aștepta topită
Sub sărutul soarelui
In zăpada albă
Pe aleea fără urme.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Doina Bonescu despre Soare, poezii despre zăpadă, citate de Doina Bonescu despre zăpadă, poezii despre parcuri, poezii despre iarnă, citate de Doina Bonescu despre iarnă sau citate de Doina Bonescu despre alb

Nu mai vreau
Nu mai vreau din viața asta nici măcar o clipă!
Nici un glas să-l mai aud, Eu mă duc, mă duc!
Și nu știu unde, unde voi ajunge fără Tine!
Nu mai cer sfinților milă, nici versurilor rimă!
Dumnezeilor absenți nu le mai cer un cent!
Nici o zi acum să-mi cumpăr nu mai vreau!
Dintr-un univers prea mare unde Eu am rătăcit!
Nici cuvântului glas.... când Eu încă nu mor!
Nu mai cer nopților somn, nici somnului vis!
Nu mai vreau să-mi mai atingi inima prin care-mi curgi!
Nici cerului infinit unde Eu tot m-am pierdut!
Nu-ți mai cer acum nimic din tot ce Eu n-am avut!
Nu mai cer soarelui zi senină, nici iubiri milă!
Nu mai vreau vedere într-o lume de durere!
Nici auz când Tu n-ai glas și nici cuvinte!
Nu mai vreau vorba ce minte, nici icoane sfinte!
Nu mai vreau cruci între drumuri!
Nici pași rătăciți în lume fără Tine,
Când te caut în nu știu ce unghere!
Nu mai vreau gânduri ce mă dărâmă!
Nu mai vreau așteptarea care doare!
Nici ziua în care visul încă nu moare!
Nici noaptea fără stele, fără Lună, fără...
Fără Tine lipasa viselor mele stinghere!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre viață, poezii despre timp sau Ne poți propune o poezie de dragoste?

Dreptate...
Unde e dreptatea oare?
Unde are ascunzătoare?
Adevăr la jumătate...
Se luptă frate cu frate,
Pentru-o brazdă de avere,
Pentru glorie, putere.
Avem toți un Dumnezeu
De ce e atât de greu?
Insula din Marea Neagră
Șerpilor le este dragă...
Punct strategic, asta vor,
A fost a românilor.
Sudul Basarabiei e dat
La ucrainieni în stat.
Nordul Bucovinei cere
Ajutor.... este durere....
Să pornim pașnic la drum,
Să păstrăm sufletul bun!
Să-ajutăm pe cei rămași
Fără casă și oraș...
Fără mamă, fără tată
Făr-acoperiș pe vatră,
Fără hrană, fără haină,
Este frig și încă-i iarnă.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dreptate, poezii despre șerpi, poezii despre vestimentație, poezii despre tată, poezii despre religie, poezii despre oraș sau poezii despre mamă

Stâncă eu am fost
Stâncă eu am fost și am intrat
În apa rece ce curge la picioare
Întinsă în apă stau, m-am arătat
inima-mi bate într-o strâmtoare
Te iubesc și știi, îți spun acum
Mă luminezi cu sărutări de ploaie
Și dorul vreau să-mi ardă scrum,
Dar apa curge din izvor șiroaie
Tu să fii un nor pufos cu ploaie
Și scutură apă rece din belsug
Să-mi spele trupul ce stă la soare
Cu apa curgătoare rana să o ung
Eu te iubesc, iubirea este regală
Mă poartă-n zbor până sus la astre
Și-mi curge în vene ca o urzeală
Nopțile îmi par flori de crin albastre
Mă-nvăluie într-un mister în seară
Curge ca un izvor limpede de fericire
Mă regăsesc în căldura de primăvară
Îndrăgostit ești tu, suflete fără sfârșire
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre zbor, poezii despre trup și suflet, poezii despre stânci sau poezii despre seară

Everest
Te cuceresc atât de greu....
Mă-nalț spre tine semizeu
Și când vreau mâna să întind
Instantaneu ochii deschid.
Visam că sunt pe Everest
Zăpezi în jur atât cât vezi
Aburi fierbinți pe masa joasă
O ceașcă și cafea turcească.
Nu-i cort, nu-i munte, nu e strană
Doar eu cu inima în palmă!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cafea, poezii despre abur, poezii despre Turcia sau poezii despre Everest

Ochii
ai cele mai frumoase gene
în care mă pierd
ca într-un cub rubic
între două inexistențe
și-o mare ruptă de țărm
văd cei mai frumoși ochi galbeni
în care vreau să mor
fără vreun dor de zbor
câmpie a mea despletită...
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe, poezii despre superlative sau poezii despre galben

Tandrețe
Tandrețe, piesă rară de muzeu...
În care gară ai fost uitată?
În care frunză ești picată?
Ai dispărut, nu te găsesc
Și toată ziua rătăcesc
Cu gândul dus pe stradă.
Mă voi intoarce in poieni
În anotimp care-a fost ieri
Pierdută poate-n iarba verde
Esti giuvaier ce nu se vede
Seninul ce alintă-n zori
Privirea-mi dornică de flori.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre muzee, poezii despre gări sau poezii despre anotimpuri

Între ziduri
m-am simțit închis de multe ori, între ziduri
între cuvinte
cuvinte așternute pe ochii minții, tot timpul
unele au fost și încă mai sunt, ascuțite.
țipă
înțeapă inima și sufletul
altele sunt în tonuri joase, urlă
urletului fiarelor din junglă
urletul nopții
oamenii au transformat lumea
în fără
vreau liniștea de dincolo
mă vreau acolo unde nu există
fără
fără țipete și urlete de cuvinte
fără junglă
vreau acolo unde sunt
cu tine, de iubire ziduri
poezie de Viorel Muha (februarie 2015)
Adăugat de Viorel Muha

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre existență
Seminaristul fără vocație
Nu vreau să mă îmbrac în rochii,
Am altfel de dorinți, nevoi,
Mă duc pe unde văd cu ochii!
(Zicea cu ochii în Playboy.)
epigramă de Mihaela Kerestely din Armele lui Cupidon, culegere de epigrame (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre rochii sau epigrame despre ochi

XVII ( Nu te iubesc...)
Nu te iubesc ca pe-un bulgăre de sare roz, ca pe-un topaz
sau ca pe un arc de garoafe incendiind grădina.
Te iubesc așa cum trebuie să fie,-n secret, iubite
anumite lucruri întunecate, între umbră și suflet.
Te iubesc ca pe o plantă care nu-înflorește niciodată,
dar poartă-n ea lumina tuturor florilor ascunse privirii noastre;
datorită iubirii tale, o mireasmă-anume, prea de tot solidă,
se-înalță din pământ și, noptatic, trăiește-n trupul meu.
Te iubesc fără să știu cum o fac, de unde sau de când.
Te iubesc de-a dreptul, fără complexe și fără mândrie;
te iubesc pentru că nu pot trăi altminteri, ci doar astfel:
undeva unde eu nu exist, nici tu, dar atât de-apropiați
încât mâna ta pe pieptul meu devine mâna mea,
atât de-apropiați încât ochii tăi se-închid când eu adorm.
poezie clasică de Pablo Neruda, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre întuneric, poezii despre secrete sau poezii despre plante

Zăpezi
în margini de pădure
iubire să m-aștepți
privind în depărtare
sub cer în dimineți
din vreascuri adormite
aprindem foc nestins
zăpezi avem pe frunte
a nins... mereu a nins
vreau clipa revederii
să fie doar a noastră
și-n ochii nemuririi
zăpezi să se topească
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ninsoare

Sensuri
Eu ning și mă ning
iubire rece...
și-i greu,
încet mă întind
către Dumnezeu.
Doar tu ce-mi încălzești
ochii cei triști,
și frunză îmi cazi
la picioare
mereu.
De-ai ști cum dor
clipele fără tine,
aș fi zburător
în raiu-ți din vis,
un gând călător
prin flori de cais.
Eu ning și mă ning
iubire rece și-i greu,
încet mă întind
Către Dumnezeu.
poezie de Dorel Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre picioare
Prima temă
De unde să știu în cât timp îngheață toată marea?
Se dau următoarele premise:
^Știu că marea e într-o continuă mișcare, se învolbură și se înspumează.
Cum schimbi filtru la un acvariu și observi că, după o noapte,
Bulele mici, care tăceau la marginea sticlei,
Se întind pe toată gura acvariului și devin mari, se înghit una pe alta,
Doar ca să explodeze. Și se pierd, dar se pierd curat
Culoarea apei nu se schimbă, doar se intenifică.
Peștii se rotesc, se izbesc de laturi.
Și cel mai frumos se vede cu lumina stinsă.
Îți dai seama cum e marea, dacă-i faci așa ceva?
Dar cine ar avea timp să construiască un filtru atât de mare?
De la Zidul chinezesc până în Taj Mahal
Din vârf de munte, până-n câmpie.
Știu că marea albește toate scoicile, săruturi de sare
Așa încât, dacă nimeresc pe mal, aduse de valuri
Și le ridică vreun copil în palma lui
Să nu le poată privi fără gust, fără gustul sărat.
Sarea mării spune totul. Doar să ai timp duci scoica la ureche și să închizi ochii.
^Mai știu că marea are flux și reflux, te duce și te-ntoarce...
Dar în dansul ăsta al ei, o dată la ceva timp, te cuprinde și nu e sigură dacă să te întoarcă.
Și stă așa pe loc și se gândește, în timp ce tu te îneci puțin...
Guști din sare ca să ai ce povesti
Dacă cineva te va pune la ureche... știi.
Ochii, deși îți sunt închiși, simți cum se aprind în culoare și cum irisul se adâncește
Ca să-ți amintească de întunericul din vintrele mării.
Tu nu te zbați ca peștii, știi că-ți lipsesc branhiile...
Doar stai așa, să ți se lipească algele de piele, să le prinzi între buze.
Și când crezi că a uitat de tine, privind spre soare,
Marea te salvează și te aduce înapoi, cu o putere de tun.
Îți scoate apa din plămâni și te lasă să respiri un timp, doar ca să te culeagă de pe mal la apus.
De unde să știu în cât timp îngheață marea?
Asta nu e o întrebare bună, domnule, vezi tu... conține o concluzie falsă.
Știm amândoi că e așa. Dar tu pui întrebări de felul ăsta doar ca să mă enervezi, să mă vezi cum mă agit.
Gheața asta i-ar pune timpului margini.
Dar timpul nu are margini cum are un acvariu,
Timpul e în mare.
Iar marea... marea...
Ce să mai vorbim...
poezie de Claudia Ciobanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pești, poezii despre schimbare, poezii despre gheață, poezii despre vorbire sau poezii despre urechi