
Balada voalului căzut (sau catehism eretic)
careva a spart geamul
la barul de noapte
un fluture, probabil același
emigrat aici pe buza Fecioarei din piatră
din colțul străzii
orbul, prosternat, îi aprinde o lumânare
tot oarbă, ce știe el!...
o lasă la picioarele Fecioarei -
dorința tainică i se împlinise chiar înainte de rostire
în sinele luminos
duhul fetei ucise
în barul altei nopți, demult
abia acum ieși prin spărtură -
voalul ei franjuri atinse răcoros lumânarea
și umbra fluturelui
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

La barul de noapte
S-au găsit la una mică,
După o formulă veche:
Ea, o fată singurică...
El, un om fără pereche...
epigramă de Eugen Coța din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
La barul din sat
Trei amici, voinici, intrară.
Zi de vară, până-n seară,
Minunat ei s-au distrat.
Unul doar... fu-njunghiat.
epigramă de Teodor Portărescu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumânarea din glastră și tusea din geam
aseară
înnebunit de spaimă
îngerul mi-a bătut în geam
mi-a șoptit bâlbâit
că nimeni nu știe
cine e de fapt stăpânul morții
uite, seceră de-a valma
cu aceeași furie oarbă
atât în cer cât și pe pământ
a înjurat cu năduf
și a fugit în noapte
bâldâbâc bâldâbâc zice Urmuz
după care se-ntoarce degrabă
în fabulele sale mofluz
de atunci nu mi-am mai văzut
îngerul licărind în fereastră
i-am aprins o lumânare
și atât
deși mereu îmi pare
imaginea lui pângărită în geam
de bale cerești
dar niciodată nu am avut curaj
să le șterg
acum că s-a făcut dimineață
tușesc și mă uit
după lumânarea din glastră
de afară se aude cum latră
câinele meu șchiop
de furie vecinul aruncă
în el cu o piatră
lumina se tulbură
și se face iar
și parcă prea prea repede
noapte
Dumnezeu a murit
urlă pe străzi
răspândacul primăriei cerești
bună dimineața noapte
bine ai venit
lângă mine orbul își plânge
ochii scurși
goi și înfrigurați
la marginea cerului
așteptăm să ne îmbrace sfinții
cu trupuri de carne
și cu pantofi sport
poezie de Petre Ioan Crețu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

La barul fetei
Pentru mine-i vânt de toamnă
În gândire și-n idei,
Dar, la bar, această "doamnă"
Mi-a zis "Nene... știu ce vrei!...
epigramă de Eugen Coța din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Andreea Marin, animatoare de o seară la barul "Twice"
Pentru a UNICEF-ului "cinstire",
Ea s-a dus să se "inspire".
"Distinsa" doamnă "ambasador"
Era pe post de animator.
epigramă de Mike Farkas
Adăugat de Mike Farkas

Comentează! | Votează! | Copiază!

Charlotte: Cât timp rămâi aici?
Bob: Mă găsești în barul ăsta toată săptămâna.
replici din filmul artistic Rătăciți printre cuvinte, scenariu de Sofia Coppola (3 octombrie 2003)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC

Comentează! | Votează! | Copiază!
noapte de august-
pe obrazul fecioarei
prima lacrimă
haiku de Mariana Babiuc Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Am spart un cal
Am spart un cal de umbra lui.
Ce nechezat de iarbă! Ce hățuri șerpuind!
Am spart un cal de umbra lui
văzându-mă murind.
Mi-am spart și ochiul
cu care l-am privit
în cioburi de câmpii
iar calul singur a fugit
împrăștiat în mii.
Am spart un cal de umbra lui
Nu plâng! Dar ce păcat!
Era un cal cum altul nu-i
de umbră-ncălecat.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

La geamul meu
la geamul meu nu bate nimeni..
doar noaptea-n somn pare s-aud
același glas venit din vremuri
de demult
la geamul meu nu bate nimeni
se scutur crengile de nuc
când vântul este prea puternic
și-l ascult
la geamul meu nu bate nimeni..
doar razele de lună reci
îmi spun acum... că niciodată
nu mai treci.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Dimineața a venit marea
la fereastra mea era furtună
epavele se vedeau în colțul străzii
geamul avea miros de pește prăjit
dat prin ou și făină
soarele semăna cu un avocado
tu stăteai în mijlocul patului
frumoasă și seducătoare
stăpână a simțurilor mele
marea fierbea cu spume
de jumătate de metru
în mijlocul străzii murea un stâlp
lovit de-o rază de soare
strecurată prin masa compactă de nori
dată prin blendere
un remix
după o simfonie de beethoven
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
O, Doamne, văd!
O, Doamne, văd!
Abia acuma văd!
Abia acum-au toate-n viață rost!
Abia acum cînd toate s-au schimbat
cu-adevărat,
abia
acum
încep
să văd
ce-am fost!
O, Doamne-aud!
Abia acum aud!
Abia acum răsună glasul Tău!
Abia acum mă bucur să Te-ascult
atît de mult
pe cît am fost de surd,
de-ngust,
de rău!
O, Doamne, merg!
Abia acuma merg!
Abia acum simt calea sub picior!
Abia acum de Duhul Tău atras
fac primul pas.
Și-acum
aș vrea
s-alerg,
să cînt,
să zbor!
O, Doamne sunt!
Abia acuma sunt!
Abia acum cu-adevărat trăiesc!
Abia acum, în tot ce-i pămîntesc,
pot să mă-nfrunt.
Și-acum
aud
și văd
și merg
și sunt.
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte
Noapte
Noapte de vis,,
Am sculptat o limbă de șopîrlă,
Se poate așa?
Tu ești o metaforă,
Voi
Noi
Adică numai eu.
Adevărul e că sîntem niște împușcați la barul ăsta,
Tu poeta mea, ce să zic, stai
Hai să ne facem o farfurie zburătoare,
Doar eu și eu,
Și vai,
Nu știm să fim calmi.
Calmi, calmi.
Dar obdelele s- au udat,
Nu ne mai salută nimeni,
Pe voi,
Și eu dorm, dorm,
Și spum prin somn povești,
Că e noapte, cîinele cîntă
La bar,
Cerul e albastru închis,
Ochiul meu e galben.
Am căzut în praful de pe podele,
Nu mai, gata.
Atît.
poezie de Ciprian Vaida
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

scândurica
Cu tâmplele încuiate am plecat
în grădina unde cresc
oglinzi răsucite vara asta, de la arșiță
brațele-mi sunt corzi de leagăn
pe scândurică
un copil bătrân și posac, lent mișcă înainte
înapoi
o frunză, nici nu știu de unde, îi cade
în palmă se uită, își ghicește trecutul: dacă
ar fi lua-o la dreapta atunci
de demult, Ehei!
Un fluture nechemat
îi provoacă visul și visul contraatacă
verifică dacă-i viu să-i viu precum lumina
desface sânul unei flori anume anume pentru că
niciunde nu există floare oarecare ascunsă-n carnea
sticlei din oglinzi aici crescută cheia ploii
și-a tâmplelor spre mine
deschide
se află acum cine împinge leagănul
înapoi
înainte
mă-ntorc, da, las perspective, da, las scândurica
goală.
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger

Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
pot fi smerit la picioarele oricărui om
pot chiar încerca și la picioarele lui Hristos
.
dar nu pot nicio clipă să fiu smerit
la picioarele mele
.
astfel
încet-încet
mă crește
nesmerenia
și nu mai pot nici trufaș să fiu pe deplin
din vreme ce
mă bănui conștient întrebându-mă:
la ce-mi mai trebuie totuși picioare?
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Am stat de vorbă-n colțul străzii
Am stat de vorbă-n colțul străzii
Aproape-un ceas și jumătate;
De strânsa noastră legătură
Ne-am spus cuvinte-nflăcărate.
Ce mare e iubirea noastră,
Ne-am spus-o pentru-a mia oară -
Am stat de vorba-n colțul străzii
Și nu vedem cum timpul zboară.
Zeița hâtră a-ntâmplării,
Vioaie și voioasă fată,
Trecu privind la noi ironic
Și chipul ei pieri îndată.
poezie celebră de Heinrich Heine (2000), traducere de Ion Bentoiu
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Chintesență
Doamne! Arde lumânarea
Și mai e din ea oleacă,
Când se lasă înserarea,
Lunga noapte nu mai pleacă.
Te rog, Doamne, lasă ziua
Să mai stea împrăștiată,
Lasă Doamne, să stea clipa
De o rază, agățată.
Doamne! Unde e speranța
De lumină și de viață?
Frunza, floarea colorată,
Este verde și nu-i moartă.
Doamne! Arde lumânarea
Și pe jos e-atâta ceară,
Trupul ei se scurge leneș
Ca un tuș din călimară.
Eu înmoi în el penelul
Să îmi amintesc de vară,
Lasă, Doamne, lumânarea
Și-o înalță să nu piară.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vedea
numai sânge și urină pe jos
în tot barul și pe hol era la fel
s-au luat amprentele
căuta ceva inedit cu ochii lui
un indiciu care să-i aducă pe tavă
făptașul sau făptașii
se gândi să facă meditație yoga
simțea cum îi fuge camera de sub el
picioarele îi tremurau
comandă unui agent: cheeseburger
cu ceapă prăjită și fără sos
și fără varză tocată mărunt
oamenii ăia n-au murit de doruri multe
sau de sete în fața paharelor
pline cu whisky și tequila și vodcă
moartea se adăpase din belșug
probabil că mulți erau sub influența
amfetaminelor și au avut
sistemele nervoase centrale stimulate
au primit șocul trecerii fără frică
a fost ceva cât se poate de firesc
parcă au mers la supermarket
moartea i-a unit într-o frăție
au trecut în lumea umbrelor
cu vină sau fără vină
și el trebuie să vadă cine a tras
de ce a tras nu conta
vedea barul nichelat și cioburile
de sticlă înmuiate în băutura amestecată
mirosea a băutură și sânge
voma îi presa plexul solar
ar fi tras niște ketamină
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

LUMINA DINTR-O LUMÂNARE
Lumina dintr-o lumânare
E de ajuns ca pe o cruce,
Să crească mugurul de Soare
Ce pe pământ Cerul ne-aduce,
De-aceea viața e Lumină,
Vin nopți degeaba peste lume,
Că nu-nving flacăra divină
Nici nopți, nici bani, nici mari de nume;
Lumina e în fiecare
Și Dumnezeu ne însoțește,
De la botez, cu-o lumânare
Până la timpul ce-asfințește.
Lumina dintr-o lumânare
E strop chiar din Lumina Vieții,
Pe care-o cer fără-ncetare
În ruga lor, prin vers, poeții!
poezie de Pavel Lică din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorință
Mai lasă-mă să-ți susur un izvor sub pleoape,
citește-mă din gânduri așa cum tu o știi
și lasă în stomac toți fluturii să-ți scape,
iar tot ce nu-i iubire să plece în pustii.
Un crâmpei de raze în ochii tăi primește,
el este trupul fecioarei trecut peste prag,
lumina ce absoarbe umbra și-o uimește
cu-atâta învelire în dragoste și-n drag.
Mai pune-mă să-ți spânzur cireșe la urechi,
în vise să înghesui dorurile pline
ca plopii să rămână de-acum pe veci perechi
și farmecul trecut rodească-n cel ce vine.
Lasă-mi adierea acelui vânt de vară,
să mă cuprindă-n voalul dorinței circumspect,
iubirea-n arșiță se apropie de seară
și frunza prinde-n ramuri tomnaticul aspect,
iar timpul vieții se macină într-o moară.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Anabel Lee
De demult s-a-ntâmplat, de demult...
Era lângă-o mare cu ape-argintii,
O fecioară trăia, și poate c-o știți,
O fecioară, Annabel Lee;
Și trăia doar c-un gând - s-o iubesc mereu,
Și trăia - să mă poată iubi.
Eu - un copil - și ea un copil,
Lângă-o mare cu ape-argintii,
Ne iubeam ca un cântec mai presus de iubire
Ca un cântec - Annabel Lee;
Și priveau, pizmuind preacurata iubire,
Chiar serafii de sus, din tării.
Și așa s-a-ntâmplat că-ntr-o zi, demult,
Lângă marea cu ape-argintii
Un vânt de pustiu s-a iscat dintr-un nor,
Înghețând-o pe Annabel Lee;
Măritele-i neamuri au dus-o departe.
Departe de mine, spre miazăzi,
Și-au închis-o în mormântul de piatră,
Lângă-o mare cu ape-argintii.
Chiar serafii, nicicând fericiți ca noi,
Pizmuindu-ne priveau din tării -
Da, așa s-a-ntâmplat (și cu toții o știu
Lângă marea cu ape-argintii)
Că-ntr-o noapte un vânt se-abătu, geros,
Înghețând, ucigând pe Annabel Lee.
Dar iubirea ne-a fost mai presus de iubirea
Celor mai bătrâni decât noi, doi copii -
Celor mai înțelepți decât noi, doi copii -
Și nici îngerii de sus, din tării,
Nici demonii din funduri de-ocean
N-au să poată vreodată visul meu despărți
De-al frumoasei Annabel Lee.
Și, prin noapte, urcând, luna-mi pare un gând
Al fecioarei Annabel Lee;
Și din ochii stelari eu văd ochii ei mari,
Ai frumoasei Annabel Lee;
Și în fluxu-nnoptat lângă ea stau culcat,
Lângă draga, iubita, logodnica mea,
În mormântul din țărmuri pustii,
Lângă țărmuri cu valuri pustii.
poezie celebră de Edgar Allan Poe din Poezii și poeme (1964), traducere de Mihu Dragomir
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!